Anna-Nora ROTARU: Sub gheara singurătății (versuri)
,,BUCHET DE FLORI DE CÂMP ” de Anna-Nora Rotaru
pictureă personală în ulei, pe pânză, dimensiuni 70 x 40 cm,
din volumul de picturi și poezii ,,Ut pictura poesis “
*
CÂND EȘTI LÂNGĂ MINE…
Când ești lângă mine…
Îmi pare lumea mult mai mică,
Am curaj s-o-nfrunt, chiar fără frică…
Îmi pare-un glob frumos, o jucărică,
Îl țin în mâini și nu se strică,
Aproape că o simt, la o adică…
Când ești lângă mine…
Mă simt copil, așa, ca odinioară…
Pot visa, precum visasem prima oară,
În lume de Nirvana, nimeni să nu moară,
Fără strigoi, fantasme sau, să mă doară…
Îmi ești a sufletului meu comoară !
Când ești lângă mine…
Cu mâinile destram întunericul obscur,
Granitul îl pot sparge oricât ar fi de dur,
Din grote și abisuri, lumini scot spre-azur…
De-aproape-mi ești, pot toate să le-ndur
Și de la capăt spre-nceput, mai fac un tur !
Când ești lângă mine…
Toate speranțele mi se-nfiripă,
Dezamăgiri și îndoieli, le-alung în pripă,
Că, ești Omul meu, ce-n fiecare clipă,
C-o mângâiere, norii frunții mi-i risipă…
Și mă-ncălzești în subsuara de aripă !
Când ești lângă mine…
Simt simțurile cum se revars-ardent,
Ca lavă-ncinsă, fluviu incandescent,
De trăiri, ce ne mistuie dulce și lent,
Din spuza trecutului spre viitorul inerent
Mână-n mână ne ridicăm trăind prezent…
Doar… când ești lângă mine…
UNDE-MI EȘTI …
Pe unde ți-au rătăcit pașii, iubite,
Prin ce cotloane ale lumii te-am pierdut ?
Că, visurile de atunci îmi sunt ciobite
Și clipele îmi fug, în tropot de copite,
Tot mai departe, în neantul gol și mut !
La fereastră, aud vântul cum mugește
Și orologiul nu mai bate, a amuțit…
De pe perete, ochiul lui parcă privește,
Citindu-mi sufletul cum se golește,
De tot ce ne-a fost scump și ne-a unit !
Și mă întreb, unde să-mi fii, tu, oare ?
Că-i goală camera și fără tine geme…
Plâng amintirile, din minte să coboare,
Mi-ascund fața-n palme, că mă doare,
Doar șoaptele se zbat să mi te cheme !
În tâmplă simt pulsul cum zvâcnește,
Sub gheara singurătății ce se-mplântă,
Tot mai adânc, e ca hiena ce pândește
La colțul timpului, puterea-mi vlăguiește,
Dorul de tine și gândul mi-l frământă !
Unde mi-ești oare, că mi-i frig și frică…
Poate iubirea mea-i prea mare și ți-e teamă….
Poate spre-o alta acum privirea-ți se ridică
Sau, poate liber vrei să fii, ca rândunică,
O altă viață, o altă lume poate te cheamă !
———————————–
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
7 martie 2018
