Ioan MICLĂU-GEPIANUL: Nădejdea Phoenixului – O nouă carte a autorului Pavel Rătundeanu-Ferghete
Această nouă carte a autorului Pavel Rătundeanu Ferghete cu un titlu atât de semnificativ – Nădejdea Phoenixului – apare la Editura SITECH – Craiova, 2017, an recent încheiat, dar pe care autorul din Ciubăncuța de Cluj nu a vrut să-l lase să treacă așa oricum!
Este extrem de grăitoare până și coperta cărții care ne dezvăluie de la bun început direcția dedicației acesteia, desigur Phoenixului – Eminescian! Nădejdea reînvierii Neamului nostru asemenea legendarei Păsări Phoenix din Carpații noștri, care reînvia din cenușa propriului Cuib! Cartea aceasta cuprinde în cele 209 pagini, poeme deosebit de frumoase, dedicate în principal poetului geniu Mihai Eminescu. Cuprinde de asemenea file de jurnal, scrisori, s.a.m.d.
Autorul este un adept al unei culturi sănătoase, a acelei morale și respect pentru tradițiile românești care nu trebuiesc uitate. Cartea ne aduce din acele valori ale clasicilor, de care autorul se simte mult legat cu acel fir sufletesc al darului său scriitoricesc, nelipsiți fiind desigur Eminescu, Blaga, Brâncuși, Ioan Alexandru, dar și din generația lui!
De fapt prin cărțile deja publicate, dlui Rătundeanu se dovedește un pasionat culegător de folclor. Are deja publicate câteva volume de culegeri din tradițiile și obiceiurile creștine în preajma sfintelor sărbători la români.
Spre exemplu: Colinde din Transilvania, Balade din Transilvania, O altfel de cântare a cântărilor, Despre Ritualurile la înmormântări. Autorul nu uită nici copiii scriind despre și din folclorul copiilor. Citind cărțile lui Pavel Rătundeanu-Ferghete, ai impresia că pe undeva, nu departe, s-ar afla acel Anton Pann, cântărețul bisericesc, dar și esopianul nostru românesc.
Pentru a te apuca să scrii despre acest autor și cărțile sale, probabil că va trebui, oarecum, să simți o anume tărie, mai bine zis o anume rezonanță la stilul în care inspirațiile creației sale literare capătă veșmântul lingvistic, propria expresie, ce îi este specifică; ca de altfel specifică fiind fiecărui poet sau scriitor în parte.
Așadar, pentru a încerca să mă apropii și a înțelege valoarea lucrărilor literare din această carte, mi-am ales și eu un ghid, și anume pe acel înțelept al literaturii române, Bogdan Petriceicu Haşdeu. Acesta ne spune, și îi spunea la timpul său și lui Titu Maiorescu, despre acea întinsă câmpie cu flori, atât de frumoasă, naturală, și în care e loc suficient pentru fiecare, cu culorile și mirosurile ei! Se referea el desigur la literatura română, în care e loc suficient pentru fiecare poet, după harul și talentul său propriu!
Într-adevăr, eu văd și înțeleg cartea, și în general poemele publicate deja de dl. Rătundeanu, adevărate câmpuri cu flori/cuvinte/versuri/fraze, care nu sunt deloc întortochiate, ci fantastic de frumos lucrate, o similaritate care în ceea ce privește stilul se apropie de cel al scriitorului George Anca.
Claritatea poemelor este ireproșabilă, sensibilizează cititorul tocmai prin aceea că de fapt, nu numai că se respectă ortografia, dar uneori pare că aceasta se mlădiază după cuvânt dând limpezimea necesară, asemănător cu ceea ce uneori observăm la realizarea versificărilor unor poezii.
Această nouă carte intitulată ,,Nădejdea Phoenixului”, cuprinde mai multe poeme, file de jurnal și scrisori adresate unor prieteni, ca de exemplu dlui Ben Todică, Constantin Toma.
Asemenea scriitorilor într-adevăr dăruiți artei, dlui Rătundeanu își iubește neamul și limba sa românească, istoria, străbunii, sperând la un viitor luminos al României.
Se consacră culegerii de folclor, aducând elogii satului nostru românesc, al propriului sat, Ciubăncuța de Cluj.
Despre poezie autorul declară cu sinceritate: ”Prin poezie am zile cu noroc să mă simt în căldura omului sănătos încăpățânat”. Deci ne spune limpede, despre acea sănătoasă încăpățânare, și nu una de intrigă sau gelozie!
El este un adept desăvârșit al valorilor morale, care trebuiesc păstrate și respectate, cum se zice metaforic ,,de la vlădică până la opincă”.
Demn de notat aici, cu această ocazie, este faptul că dlui Rătundeanu nu a uitat nici de noi, de românii-australieni, dăruind bibliotecii ,,Mihai Eminescu” – Cringila, o carte din cele arătate mai sus! Am transmis de fiecare dată mulțumirile noastre frățești, reînnoindu-le acum!
Prin noua carte, ,,Nădejdea Phoenixului”, autorul își asigură dreptul său la recunoașterea și trecerea sa în acea mare carte a Istoriei Literaturii Române!
Îi dorim dlui Pavel Rătundeanu-Ferghete, sănătate și numai succese în continuare!
—————————————
Ioan Miclău-Gepianul
Australia
2018
