Lavinia BUD: Pământ milostiv
PĂMÂNT MILOSTIV
Ești poarta de-nceput și de sfârșit
Prin care sufletul s-a ancorat
În clipa măsurată la zenit
După rotirea soarelui curat.
Prin noi tu te-ai redat luminii
Din visul sfărâmat al stelei ce-a murit,
Noi, cei aleși din ramura tulpinii
Mai buni, mai calzi și poate mai iubiți.
Ce legătură tainică ascunzi
Când sevele bogate le înalți,
În tot ce-i inimă ca să pătrunzi
Și nu ne lași pieirii! Când tresalți
Emani atâtea energii neînțelese
Din dorul care seamănă cu-al meu,
Cu țipăt de condor pe albe creste
Să ne iubim mereu, mereu …
Putere tu ne-ai dat să născocim
Aripi de fier, să le purtăm în zbor,
Cuvântul înțelept ca să-l rostim
Și tot ce plăsmuim să fie un ogor.
Pe-aceste maluri unde toate sunt și pier
Zidiri de taină suprapământeană,
Ne zbatem trup și suflet între pământ și cer
Și nu-ncăpem în lut,în lacrima din geană.
————————
Lavinia BUD
Timișoara
27 februarie 2018
