Anatol COVALI: Sonete
Nu se mai poate!!!…
Vom mai răbda puţin scrâşnind din dinţi
şi blestemând cu gura încleştată
această cruntă teamă vinovată
de faptul că suntem aşa cuminţi.
Dar când în deznădejdea ferecată,
într-un sfârşit, ne vom ieşi din minţi,
nici dacă aveţi maldăre de-arginţi
nu veţi scăpa de cuvenita plată.
Că mult prea des, râzând, v-aţi bătut joc
de creştineasca noastră bunătate
ce ne-a adus doar plâns şi nenoroc,
ca să vă fie faptele iertate
în clipa când, luând de ură foc,
destinul va urla: Nu se mai poate!!!…
Banal
Banal. Au spus-o alţii. De ce să mai repet?
Şi dacă-o fac ţes vorbe prăfuite.
Metaforele mele ştiu numai să irite
pe cel ce-acum e socotit poet.
Şi-apoi cotrobăi prea mult prin regret
vărsând întruna lacrimi nedorite.
Rimele mele, ritmul perfect sunt depăşite,
iar stilul clasic astăzi a fost uitat complet.
Rigoarea formei fixe, splendid zbor,
e-n ochii multor semeni ceva plictisitor.
Talentul e-un defect şi e-o prostie
să spun că numai ce e frumos este etern,
să cred că-adevărata şi marea poezie
doar cei aleşi în suflete o cern.
Sunt fericit
Sunt fericit. O nouă primăvară
în gândurile mele a zâmbit
şi sufletu-mi de ea se înfioară,
surâde în lumină-ntinerit.
S-a stins din ochii mei orice tristeţe
şi nu mă mai frământă niciun dor
de când cu bucurie dau bineţe
acestor ani ce curg din viitor.
Pline de drag speranţe mă-mpresoară
iar eu mă las de ele ispitit
trăind din plin a doua tinereţe.
Cu aripi noi şi mari m-avânt în zbor
ca din tării s-admir ce frumuseţe
au aceşti ani care în ei mă vor.
——————————
Anatol COVALI
București
23 februarie
*În imagine, Anatol Covali în rolul Radames din opera Aida de Verdii în costumul dăruit de profesorul său de canto și interpretare, renumitul tenor Emil Marinescu, costum în care a cântat și în unele spectacole de la Opera Româna din București.
