George ANCA: Baladii
BALADII
de ce mai cădea
ascult ca-n toate serile
nici față
coupo santo
o prea frumoasă
sariul
nu m-ai lăsat
brahmopanishad
eudaimonia
rănimu-ne
focul noap
moartea în ce chip s-a
vor mai veni
Gange în Holderlin
tune-ți
prin iarba codrilor
din mormânt
te vei afla
iar spune-mi
de ce mai cădea
de ce mai cădea un crac al dudului alb de-aia
doagele se înmulţeau nu se înmulţeau dogarul
apărea mai rar şi acum nu-i nici dudul roşu
săpând cu nepricepere s-a scurs
atâta vreme încât cu apa de acum
deasupra tot mai cobor ca o rugină
fredonează unul şi altul suferinţa
artistului aceluia de-a pus pe muzică
o despărţire în vârf de piramidă
să-ţi vreau răul atunci ţi-o spun
că m-ai iubi ca pe un frate şi n-ai ieşi
din cuvântul meu poate doar din iubirea mea
am spus sunt numai eu pe-afară
toată lumea în spor de altă lume
şi eu scad cât creşte ea
perdeaua nu ţine la frig iată că
nici eu dar nici ea nu ţine la frig
numai ea nu mai ţine la frig
am urcat aceste trepte scobite
de tălpile celor care mai urcaseră
înainte şi n-am mai avut pe ce coborî
cerul balaurului de la fântâna
cerului balaurului în noaptea când
murea balaurul şi trăia cerul mai trăia
hai din cât eşti de departe dacă ajungi
înseamnă că am fugit amândoi în lume
dacă ajung eu la tine înseamnă să nu mă mişc
un oţetar bătrân cu coaja zbârcită cu frunzele
târâindu-se peste gol în partea de ţară
aici la noi are capul meu ce număra
ascult ca-n toate serile
ascult ca-n toate serile cum povesteşte din Argetoaia
dacă aş întrerupe ceva tot mi-aş aduce aminte apoi
însă acum n-aş mai pricepe de ce demult
fata i-a spus în mireasă de rochie îmbrăcată
în rochie de mireasă parcă explică
nu ştiţi că eu întotdeauna dorm singură
astă-seară citi-voi un vers din Racine despre vânturi ce dorm
iar înainte m-am întors de la film numit dacă vântul
şi povestitoarea în aşternut se concentrează
cu o mână în dans pentru ochii mei şi ai soţiei
să înscenez cu întârziere de o secundă povestea iată o şansă
poate-mi răzbun aşa piesa mea jucată la telefon
pe o singură carte străvezie ţinută în degete de o domnişoară scheletică
a doua zi bărbatul pe vremuri
avea poruncă a se înfăţişa cu cămaşa pătată de sângele nepătatei
cum o să stau într-un pat cu acela fetelor
tatăl ei căsătorit o dăduse spre binele satului
fratele ei căsătorit a cules-o dintre prietene uite
ai să te dezbraci de rochia asta frumoasă
nu ştii a răspuns că eu nu m-am îmbrăcat aşa niciodată
în casa tuturor nopţilor mele bătrâna încearcă
să ajungă departe cu rolul dumneaei înseşi
eu eram mai mare ca ea m-a dus
în pădure la fragi şi între copaci m-a rugat să-i caut în cap
iar când cosaşii din poieni îşi încărcau fânul
s-a repezit cu părul încât săracii au strigat ho că ne sperii boii
fragi n-am găsit şi-am umplut atunci coşul
cu pietricele acoperite frumos i le-a dus
bărbatului şi el du-te acasă mai bine
boală ce eşti boala vacilor şi chiar fusese
în pădure mă gândesc dacă nu e o istorie
a unei preotese cu copii şi avorturi
şi din toate acestea pe urmă cu nepoţi
sau de nu-mi va aduce fericirea
mă gândesc de nu voi fi fericit
oprind întregi întâmplările de a exista
încă o dată şi să crăp numai eu veche preoteasa
să-mi sorb la miezul nopţii băutura
de baştină apa lui Thales paharnică
nicio preotasă ci cana
cu jumătate de gură cu muşchii stângi
să spânzur ce nu-i de mireasă
în respiraţiile femeii mele
întoarse deodată cu spatele
de n-aş mai auzi povestindu-se din Argetoaia
nici față
nici faţă-verso om-muiere
cât că şi androgin
peste capetele neînvăţate
nu copii nu panică
din clopot Kamanita
întârziind îngrijorarea
v-am văzut înapoi făclii
şi noi întuneric nu vă
grăbiţi stingere
mai mult te iubiră
decât îi iubişi
muriră eşti matur
dar şi tu ce i-ai mai
pictat singur al lor
în pofida reversului
ultima insulă demos
Elada dintâi
gradele prieteniei
comanda vine din context
vezi unul mai bolnav ca tine
parcă nu l-ai vindeca
noiţă noimei dodie
în zile fără părinţi
kenoza icos laur
la cinci ani o lume
la o sută alta
ne-am întâlnit în holocaust
pupitru cu Săhleanu
Jeremy Bentham George Orwell
Paul Goma George Anca
matale eşti după mine
am stat să iau antibioticul
ziceam că nu mai ajung
o să orbesc nu ştiu
de ce trece cataracta
la ochiul celălalt
salbe misterului
înverzit pe statuie
printre tei atei
aveam ce vedea
mai şi staţi de vorbă
te recunoaşte coasa
nu s-o fi întunecat
cât mai durează pământul
citeam concluzii tomiste
auzi-mi glasul
ieşit din vers agonia
transfigurării martirilor
oriîncotro picat meteor
în creştet magnetizat
de golul din creier
coupo santo
coupo santo e versanto acest rând în Maillane
fata s-o auzi prin gelozii de zăluzi ufizzi
ziceți voi ziceți auzim noi auzim peste Italia
Vencelas al câtelea celt și mai încoace niciun român
la nuit talismatique dacă se grăbea la ora de muzică
sacul meu e-al tău de-l uitași în hău despărțitor de rău
știți voi și nu mă spuneți între românime cocoș bibesc
la gardaren riboun ripegno nostro rebello lango d’Oc
nu mai are pana pasăre cormana armatol armana
maeștri doi în regalitate octosilabică Dietrich Manel
mai electrică blana nonbizonului mont com conne putaine
ori amestecai adjective ori te compun bușind album(ină)
copine de pictori galonați și miniștri pe față ascunși
în Camargue se plictiseau țăranii taurul îi împungea
scrie Mistral fenicianul Eckart moară de vânt Daudet
nu-i lasă în casă nu le dă cafea e altceva primăvara
I like the smell of this country fără simțul revoluției
treaba voastră de atâta creștere pe mașina de pâine
însăilată haldă ce să pățim vorba hamului sudic
de unde contrazicerea sinei provensale nemțește
nu te înțelegi nici de-a-ndaratele cu ai crabilor caraibi
nu vă lasă nici la urmă nici în pace arena-cocardă
spatele neiertării ținută în frig propriu de sfială
bine că nu i-am dat în cap și pe cine colac înapoi
cum și eu scriind nu m-oi fi mișcând în tranșeu
gârlă deturnată târlă colocată alternanță beată
respingerea de tot ce pe românește ne-o fi fost viață
care stai în calea mării neîntrebare lași o muscă pușcă
n-o ochisem călare pe mine cum stai îmbunându-mi
doctrina pigmentată țărână mamă o mestecă vierme
dacă tot ne deosebim să trăznim de voie coroana rănirii
ce bătaie pe ce paie scândură îngândură demândândă
dărâm fum de orgă tirasp antic prigonit agon decasilab
într-o magherniță de umbră a sarazinilor după cavaleri
când sfințenia cupei vărsată în ceartă de mai și ajungem
propulsia disperării har pe hram petrecându-ne oriental
o prea frumoasă
o prea frumoasă pustie
priimeşte-mă întru a ta desie
taci dar Valahie a te mai lăuda
şi cu nunte domneşti a te înnălța
patriei să ne jertvim
şi prînr’nsa să’nflorim
de împărăteasa Amazonilor sunt zidită
şi de cel cu răotate Erostrat prăpădită
în numele tatălui şi al fiului şi al sfântului duh amin
aciasta este a lui Kir Mărin
mai frumoasă cealaltă
ferocitate
începenia cuvântului
celui fără începenie
tot pământul se ridică
şi se leagănă de frică
miserenincă moimă
într-o mică denoimă
dăruesce o jumătate
de ţigan m-rii Bărboiul
sariul
sariul oarbei comprabil cu al reginei
de kuchipudi dansatoare pe tavă
virtuozitate de spaime în neștire
fericit te-ar mai face o depresie
că de nenorociri n-ai mai avea parte
ce-o fi făcut fata sudică din aviație
cu gândul ei de ziua conservării
plin de grijă pentru plante și ființe umane
pusesem în discuția tuturor tema ei
ne-om reuni în râuri maimuțăreala
cheremul păscătoarelor maimuțe
sângele nu mi-l înșfacă poate
bananele afine galbenului hepatic
crucea creștinei atârnă de gravitație
prelungindu-ne fasonul inconștienței
m-aleg praf pe cărți cenușă pe Șiva
verzilor zburătorilor dumbrăvenilor
mai scriu în clipele rămase fetei noastre
adânc o fi gâtlejul orizontului
de nu mai vomită în secundă amurg
budiștii mănâncă stând jos jainii în picioare
omul nostru din munți iubind Kallati
mare mi-e păcatul să te văd astfel trăind
singur pe țărm între vânători sălbatici
dumnezeule ești culoarea amurgului
nu m-ai lăsat
nu m-ai lăsat să mă gândesc la tine
te uit de cum mi te aduc aminte
îmbrăcat în sfântă albă cenușă
am venit să privesc dansul tău Doamne Șiva
nu știu tamila pură cerul cutremură munții
gât negru de otravă trup alb de cenușă
păr de Gange jumătate femeie nenăscătoare
ucigaș de moarte linga al ei munte Venus
de-l vezi dansând sărăntocule credincios
făcând jainii stupizi și budhiștii împuțiți
îmbrăcat în cenușa crematoriului m-ai sedus
răsună brățări întru Dumnezeu jumătate femeie
cinci dușmani intră în întruparea plină de găuri
la ce bun trupul nepreumblat prin templul lui Șiva
opt brațe trei ochi cântăreț din Veda primul din zei
drag prieten înțelept etern dumnezeu
sfânta cenușă mantra tantra credința
păunii dansează la cântecul cucului
piesa șaivitului convertit la jaini ispașă
lăsând iepurele să alerge după ciori
nu suntem criminali doar căutăm veseli
Sadașiva infinit la ce-am papagalisi nume de draci
prietene m-ai ajutat în multe crime dumnezeiești
ochi ucigaș lui Kama și pe mine orbindu-mă
în tine căzând ca vițelul vacii orb pășind în abis
brahmopanishad
brahmopanishad păianjenul își aruncă pânza afară și înăuntru
Devas și Vedas atârnă de om ca sânii de femeie
Rama o a alungat-o pe Sita arde lăuntric sfâșindu-și trupul
gol cuprinsul sufletul dorului prăvălit în întunecime
vai vai simțuri amorțite stea bolnavă ființă ce-oi face
poate femeia reproșându-i lui Frost că a avut prea mult timp
și de dumnezeu ar zice că are prea multă libertate
doisprezece treisprezece amor din paisprezece
sonet duzină dublu apoi patru de la Dumnezeu
trup întru trup mai presus de mintea fără trup a sihastrului
Uma Urvași Malavika Sita Sakuntala Indumati
iederi flori porumbei elefanți păuni râuri raze lunare
Pururavas decât stăpân lumii servitor la picioarele dragei
dorul unirii bucură și-n absența iubirii împlinite
moartea iubiților fără speranța întâlnirii nepăcătoși bucuriei
nu mai e nimic de făcut ascetule mergi vierme după soare
a nu vorbi prin corzi și doar sanscrită mâncând ca șarpele
abdicator salvării a renunța la univers ca la hrana vomitată
viespea din vierme prinde realul fără a vedea universul
treaz pe zi vis în beznă la miezul nopții fără vis pieri
inimă în douăsprezece upanișade și vedanta
crimă împotriva literelor cuvintelor
Goethe cu Sakuntala Schopenhauer cu upanișadele
sat chit ananda diasporizat sanatana
hamsa so ham tridandin în ciomag cu trei noduri
când visezi
când visezi că alergi
să prinzi trenul
mărind viteza tocmai
că voiam să cobor
eterul vorbirii
flăcăieşti ori lasă
n-oi fi luat numai bătaie
m-oi fi şi bătut
ani de zile şi n-aveam
la cine ce merge
mai şi intitulai
poemul Ofelia
captatio în lanţuri
cum mă mirasem
c-am întârziat
mai vedem cărunt
ciocolată albă
glaucom la ochiul drept
am cerut ochelari
zice că nu foloseşte
un ochi mai voinic
scriind intimidez
ceferistul a murit
de doi ani de cancer
nu mă ţineam cu voi
toamna printre voi
într-o oră de voi
fi ajuns cât voi
imn caligrafic
pe ţări labirint
clauza întârzierii
ziua altor carabine
ne vedem popreala
propriei debilităţi
datoria mea să stau
în capul mesei
sporovăiţi situaţii
aproape rituale
pozând aşteptărilor
din haltă în haltă
ajunsul la pagodă
carbonizarea turbei
când mă şi întorsesem
de la Stratford
studii şi oraşe
ne intrăm în roluri
cu încetinitorul
fără scuze
2000
eudaimonia
eudaimonia îndurării faţă
cu demisia din omenesc
în vidul inimii prin delegaţie
întoarse sufletul la trup
şi se stârni mortul pre sine
frate pre frate lovindu-se
înpăraţii Romii ce au stăpânit Dachiia
August Înpăratu Tiberie Caligula Claudius Domitius
Nero Galba Oto Vitelius Vespazian Titus Flavius Titus
cu haine de şahmarand îmbla
cu şarvanale şalăi de argint
dajde câte un şalău de plug
din mică vârstă în mimuri
ce să dzice îngânăciuni de şeganii
şi la prăvirişti crescut
vin vechiu şi ştiros
globnic de morţi de om
şi de şugubini
ca din somn sări Domnul
rumân ca de vin ce-i
aburit şi şumân
aceasta istorie s-au scos
de pe nişte tetradii spanioleşti
în dialectul franţozesc
şi de pe aciasta
s-au tălmăcit în limba
moldovenească
această istorie
este scrisă
de mine
rănimu-ne
rănimu-ne ruseşte
petrolului săltat
cisternelor ne umplem
cât mărgeaua teatrală
cumpărătorilor de trădară
a nu apăsa pe trăgaci
furnica anta fanta
fanoanelor amanta
în metru mandakranta
povarna de-o Europă
remorcată israelo-american
ţuici nemaifrunte
cu India destinul
mi l-oi arunca zar
retro şi pierdere
ce-n har repetitiv
vocabul la Kabul
cu împăraţi daudaţi
firul degetelor tăiate
picioarelor capetelor
din floare în floare
cum m-aş fi cremat
aşteptărilor coraliere
chinezărie insieme
aia era masa fumanţilor
nu grătar nu virşlerie
şi voi la lunca orfanilor
în loc să vă plictisesc
vă scandalizez
vă şi universalizai
politeţuri între vârste
pe neţinute seamă
nici de urmare
te uitasei în dharma
ne găsim elefantul
şi mai şi furnica
mister pe căutate
la antipod la mate
istorie karate
îmi spui adiacenţa
trezirii în Florenţa
vorbirea franţuzenţa
balena ducătoare
de sunete cădelniţei
înfumurându-ne soare
cu dodiile hai
întru fiinţă inorog
Rafail şi Noica
focul noaptea
focul noaptea ziua zi
în luceafăr şi-n vecii
cum din deal şi din cireş
mărul cerului dă greş
urci pe coastă la nevastă
înfrunzită şi mai castă
crinii-mpungă nouraşii
cum versifici de-a ostaşii
sfert de oră lux din Venus
nunţile mai fie ce nu-s
însurat târziu se-ntoarse
la mireasa vremii arse
de e domnul de e rac
mă dezbrac să te îmbrac
vers în dublu ritm imit
paradisul altui mit
vag mai sinucişi ca ieri
muncească-ne învieri
până să ajungi în dodii
cele tinere prozodii
nimănuia străin Indul
punctul inimii sorbindu-l
cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb
pe duşmanul vremii iertu-l
se apropie concertul
din suflet
din suflet vreau să mor o zi
bogat sau paşnic a mai fi
să râd cu coapte păpădii
când încă nu mă prăpădii
să glăsui fratelui bădiii
că-i sunt la fel plezniţi toţi fiii
mamă tată
trageţi de găleată
să golim fântâna toată
binişor vinişor
nu se-acreşte sub ogor
lăsăm apa bem urcior
lună plină luni
babă printre pruni
a ţuicii stăpână
nasul în ţărână
beat ca-n alte lumi
oase să înstruni
cum te aplecai cu lamă
oţel strâmb a secera-mă
m-am oprit m-am o distrus
înapoi sunt gări de sus
înainte numai nu-s
merg ştiind muri Iisus
doar ucis cu viu argint
prin tăcutul labirint
să bea guri mai veninoase
vărsai sângele pe oase
mă adăpostesc la nor
prin schelet de ziditor
jumătate să nu mor
iar aşa pe patrafire
c-am trăit n-oi mai trăire
ce n-am scris pe mine scriu
într-o noapte păr gălbiu
vărs în litere nuntiu
şi mai scriu un glas prin piele
în otravă cărnuri rele
tălpilor le cânt obiele
moartea în ce chip s-a
moartea în ce chip s-a
ipsum mortus ipsa
mai bine eclipsa
omului nelipsa
fiecare aibă
dragoste bălană
paradisul rană
inimioara zgaibă
boierule dă-mi
țiganca trei zile
fetele nu mi le
bate pe la vămi
la ce te născuși
rostul nu ți-e rostu
tată tatăl nostru
mamele mătuși
necuminte fata
bobului de linte
fiartă printre linte
ia-o cu lopata
peste umăr cap
jumătate mine
jumătate cine
calcă mai la trap
vrei a te ucide
strigătelor dinspre
potopite prispe
viduri nemaivide
te întorci în față
ca de pe la piață
nevândută viață
permutată cață
rața te înjură
juncul te conjură
mură te murmură
propria ta gură
când ne lasă baltă
zânele și fanții
saltă emigranții
din lumea cealaltă
vor mai veni
vor mai veni şi altădată
slăvite zilele de zloată
o să mai strâng şi-n ochi ceva
asemeni gliei de halva
prin alte coşuri să răsar
mă voi abţine iarăşi în zadar
mi se va umple coama de nămeţi
răspunşi la rădăcină de lopeţi
voi mai seca întunecate căni
de apa revărsată peste răni
îmi va tăia vreun scut pecetea
viu înţepată-n gât cu setea
îmi va mai fi viaţă ia
şi stai cât va mai fi aşa
mi s-o mai rupe vreo bucată
din partea cea mai deşelată
voi şti să zic şi-a doua oară
cum mă feresc de văduvioară
mi se vor şterge iar şi jar
şi ce n-apare la contoar
voi mai suna tot liniştit
călătoria nepornit
mă voi simţi cuprins în van
de oameni din acelaşi clan
va dezmierda această labă
cândva cu totul altă treabă
îmi va fi groază de nimic
tot jalea închizând în plic
mi se va face rău mărunt
de la-nceput pân’ la cărunt
voi stărui să las ce n-am
şi când n-oi şti c-acum trăiam
mi se va spulbera vreo ceaţă
de pe a hoitului ciupită faţă
mă va cuvioşi mereu
prea bunul unul Dumnezeu
voi suge lapte apoi sânge apoi zemi
pe-al căror nume-n veci te chemi
voi revedea strânsoarea rituală
pleznită în oglindă ca-ntr-o sală
mă va ghici uite-mă hoaşca
vorbindu-mi totdeauna başca
mi s-o ierta din nou prostia
că n-a tulit-o de acia
ce-i drept parcă urmau a
dărâma mâine şandramaua
Gange în Holderlin
Gange în Holderlin
Gandhi în Montessori
aseară te-ai rostogolit
leu după pradă nu cereale
pica pica după cuci ouați
corolă pică din adorație
pe prașila prăsilei țarca
greșiții sfinți certându-i
Bălăuca Borkenstein Dulcineea
sânge amestecat cu sfială
sub invadatori stătuți
mă uit în ochii tăi te trezesc
i-am spus lui Val Gayatri
umbra bisericii Savitur
iubirea noastră taina noastră
urmaș în scaunul Larisei
răscumpăra pe cei robiți
făcea poduri peste ape
la un fel de zile dodii
mașinalizându-mă inspirație
maximă companie dantescă
haide cioară trage din vioară
că am mare foc la inimioară
Dinu Filipescu 1810 bal surghiun
case of Romanian little lamb
călătoresc o orgă somnolentă
adică ritmul se deșală iamb
la revedere rituri nici amoc
plutește vinul ceaiului de mentă
pe Olt și pe mustața lui Moțoc
aleargă-te în oglindă
lasă-ți caprele prin crăci
urlă tu liniște
haidamaci haiduci
primi secretari din duci
altcând monorimuci
ceea ce registru Nistru
fazani ca la Stolniceni
gâtițe de târtițeni
cum nu m-aș fiziotiza
fizicalist cine nu list
în Marea Neagră paraclist
tune-ți
tune-ți ziua treisprezece
plus două garoafe anii
agramate de berbece
rânduri alias metanii
zburasei de pe spinarea
boului transpirat
rusoaica marea
și-a petrogradat
liniști stei ne-nțepene
sămânță de pepene
ce pe ne de lene le
cânte ce balenele
cum n-ai scrie literar
cu o viață printre morți
nebăgați în buzunar
sat cu sat din porți în porți
văzusem meci vorbisem epi
scopal mormânt numai atât
vibrându-și tâmplele de sepii
propolisul ținându-i de urât
ce invitații spre orice
esenței putrede prohod
iubească-ți bicicletele
rostogolirea și pe pod
erați taraf erați taraf
a doua oară arătare
gerontologică pe jaf
memoriei măturătoare
eu îți voi trimite
albele termite
cărților de vers
față și revers
deci mai trăim cârlig de viață
neauziților din ceață
tu inversezi iradieri
de sub castani corăbieri
ruginita-ne teroare
la uciși din floare-n floare
nemâncați îndoliați
sinucișii din Urlați
ale voastre aure
laure balaure
declarată scabie
dracul nud o sabie
sete de fâtâni visezi
nord sudiților mai trezi
ne aude arma leoarcă
de un sânge ca de țarcă
cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb
pușcătură văile
cornul lunii dă-i-le
val sărat pe dulce vad
mi-e de picurii ce cad
vii demult și povestiți
mai azi-noapte la sudiți
prin iarba codrilor
prin iarba codrilor iarăşi cine-a
iubit o nebună asemeni cu sinea
ţăranii dependenţi în oaste
cu oul desenate de coaste
mormintelor antropomorfe
negrese blonde wilendorfe
înalţi aproape blonzi cu haită
nici nu zâmbesc nici nu se vaită
Lautreamont neauzit în cruda-i
închipuită faţă a lui Budai
pe daltă rătăcită
şi mână şi ursită
leşia un etaj mai sus te duse
metalurgiilor hinduse
în gol crescândă cearta
uitându-ne Sidharta
dublaţi în metri antici zănatici muţi o za
la Varşovia cu dodia şi Radha sa mai va
precum acum două minute mi se telefona
hai mândruţo să-ţi pun dopul
să nu intre izotopul
lasă-mă pe-aici cuminte
cu picioare înainte
mergi la nuntă mergi la moarte
când mai singur când în parte
bombănită ca o bombă
însorită catacombă
cât să nu călătoreşti
în afară de fereşti
doina că nu te omoară
stai în ea şi stai afară
fiecare se închide
mai în sus de piramide
necunoscuţilor urare de-a nu se mai cunoaşte de acum
pe unde-mi sunteţi neamuri prieteni ori Carpaţi de fum
la suprafaţă cântec şi mama dincolo jur-împrejur
prezisul dus-întors prin huma ochilor azur
îngăduie-i strigându-se cu fluier cloncănitul
pe-un suflet de trezire în sine înverzitul
din mormâmt
din mormânt până diseară
după ce m-aniversară
lăzărică tămâioară
soare de Bârsești că ară
Gheorghieș fete-l dansară
grigorească mama mară
spre Marin din Gâltofani
dorule de la mulți ani
Felix ne simeze fani
nemâncați și marocani
ah berberii măciucani
pe ladino dacosani
hăț hățiș hoțiș soprani
de la Athos nu din gruz
peron unu doi Vaduz
oblic pas din văi de cer
pe obrazul semincer
Tudore de ce-am mai fi
și rămas nici morți nici vii
capră-n Râmnic și Găești
cu maeștri măgărești
picătură ne exiști
scot umbrela mână briști
mântuie Elisaveta
clanareta alfa veta
pe o trecere în treacăt
ne descuie taica lacăt
pe ostatici verzi țipari
pescărușii lapidari
rugăciune de ne pasă
cale pe tăiș de coasă
să vedem la-ntoarcere
parcele în carcere
stronțiu pe afacere
de la Houston la mormânt
pe pământ peste pământ
poate mă închid temei
suflet inimii corei
una două nu mai plouă
ba mai rouă peste nouă
de câte ori cerul mic
înfășoară borangic
al pământului buric
ce ne cade cade neaua
să ne piște piteșteaua
corectată tată steaua
tâtă mare grinda sare
peste val de neagră mare
întreruptu-ne-am de neam
canto catalan flancam
Zanto imn poesc cathar
dau numai de nor și zar
darurile din Cioflec
ferite de piteștec
sârbularomânogrec
totdeauna luna duna
Argeșului cataluna
cargoșonului șaguna
țandără de totdeauna
micii macilor miceni
poate în știință sceni
negri delureni pesceni
lăstărite crengi albandre
în atingeri salamandre
fundul puțului Lisandre
ne ardea verde mixandre
că să nu zici că să Nae
iar nu Nae ba Danae
ci calcanu încovoae
înverziri același mic și
mare până-n zarzăr lincșii
că topologanții icșii
cimitirului distinșii
ce mi-ai viață ce ți-am mort
norul cerului consort
croncănește sortul ort
tot din raven prin Newport
traista trust aer contrast
zala pâlcului albast
clăile d’iconoclast
surlele fără surlast
înainte ne vedeam
că vă intervievam
cât să nu-mi ajung coment
tatuaj arborescent
tușului constituent
copie nepergament
doar nu-mi pare rău c-ajung
pe ce dungă pe ce jung
te vei afla
te vei afla
în mare furtună
în inima mării
celălalt și noi
ne simțim reali într-o
emanație de grație
cratimă patimă
tragă-ne leagăne
nepuerili că nevirili
inima dinaintea iubirii
inteligența dinaintea verității
savant mamă de infant
mâinile în aer
în lupta însăși
cu vrăjmașul însuși
capul șarpelui
pândește călcâiul
să împingă omul
nu ieșiți din casă
nu plecați la câmp
sabie de jur împrejur
cei patru iau robi pe cei cinci
cei cinci se aruncă
în fântâna de smoală
găurită urechea cu sula
să nu primească în auz
vreun gând de libertate
tăiată mâna femeii apucând
de cele rușinoase pe un bărbat
când se bate
se întorc necontenit
spre cele părăsite
ca femeia lui Lot
spre cele dindărăt
slăbănogind pornirea
spre cele dinainte
către Magna
diaconeasa din Arcyra
despre sărăcia de bună voie
când are se târăște
pe pântece când e lipsit
se târăște pe piept
înapoi la străvechile
imașuri ale cuvântului
dincolo de orice verdeață
iar spune-mi
iar spune-mi de Transilvania Ioane
şi crucea prin aer dintre obloane
eternitatea calul la căruţă
de Ilaşcu lupta nu de Druţă
pleznim altar într-o reţea sasă
ca mama copiilor de o rasă
cu Sorescu la Cumpătu muzelor
ne în cabană rece scuze lor
ni se întâmplase Dosoftei
mântuind smântei cârstei
în Boboli sus de Pitti
găeştenind pe Nefertiti
în muzeu bărbi vatră
aseară ţesute pe natră
în Orăştie ritualitate
cât la Stonhenge nepoate
că fata ni-l va da la răsfăţ
cu ţigara-n gură tu băţ
lui vocativul şi toate
verosimilitudinile nepoate
mă scriam muscă pe perete
ori şi tu din băieţi şi fete
da’ nu minciună subiect
fără de gândul abject
altcând cu piaza amiaza diaza
încercându-ne apocatastaza
grup de poeţi duşi întorşi
dintr-o memorie brâncuşiană în Gorj
sus n-am rimat paznic Tolstoi
primise de rachiu un buduroi
ochii-i sclipeau ca la indieni
ăsta din nemuzicali şi nefertileni
poate cumva din lemurieni nu alexandrin
cum regelui îi îngână Jean Racine
mama venise la Sibiu cu rachiu
ba am fost la patrimoniu patrichiu
kaironomia mia cui calicia
kairos ca i ros cher os moşia
ţi-o traduc în naştere recunoaştere
într-o lume fără mai maştere
mama iehovista tractorista
sovieticei cu socialista
oriunde ai filmat-o la vale
Plato o citeai că de jale
asta ţi-ar fi bunică străbunică
de la Andersen o tunică
pui golaş melc în paşi
nepăzit de sultani apaşi
prididească petale pe hududoi
să vă faceţi trei din doi
meargă moara pe mălai
l’al botezului alai
urma scapă turma curmă
numele tău împrejur mă
şi noi la Ilinca îţi cântaseră
la sintetizator şi laseră
vom trage-n jos pe mal frumos
a te distra până la os
din mos străos a-ţi vorovi
de morţii ce au fost şi vii
mai înaintăm afon
răsărirea pe pogon
păgâna cu ochii mari
măiastră prin indorari
am şi vorbit aseară
cum ajungeam la gară
pe senzaţionale
brăţări bumerangale
cum hoţii dintre gratii
arată spre Istrati
scris pe mormânt Brâncuş
cosonii în arcuş
n-aş divulga în proză
războiul de o roză
nu m-aş umfla în pene
cu zidul de balene
——————————-
Dr. George ANCA
București
16 februarie 2018
