Viorel Birtu Pîrăianu: Lirice
PENTRU TINE
mă duc la fântână, în noapte, femeie
sub clar de lună
să-ți cânt la chitară
un cântec vechi, de amor
nu voi uita privirea ta
atunci, când buza ta o sărutam
te alint în clipa ce vine
cu vorbe dulci, adânci, senine
printre duioase șoapte
și îți vorbesc, în vers, în univers, că te iubesc, că te doresc
în fiecare clipă ce trăiesc
să lași fereastra iubirii deschisă, iubito
să vin ușor, să mă strecor lin, ca un duios suspin
în patul celest al iubirii
cobor în astă noapte, să te dezbrac de gânduri
să mângăi sânul gol de întrebări
să te învelesc ușor-ușor cu sărutări
am buzele aprinse și mâini neastâmpărate
ce caută, un trup, un dor
SINGURĂTATE
pe cer trec stele în grabă, grămadă
desculţ de gânduri
păşesc în jur, spre nicăieri
căutând infinitul
am găsit finitul în albia lumii
mă aștepta
zilele treceau pe lângă mine
într-un joc absurd, un joc inutil
acum, nimeni nu trece, nimeni nu se joacă
doar trișează
pe perete, atârnă agonic
o oglindă spartă de întrebări
priveam în ea tăcerea, era tăcută
mă întâlnisem pe un drum cu singurătatea
era neschimbată, ca aunci
nu m-a recunoscut
a trecut de mine, mai departe
atunci am plecat
în altă parte, căutându-mă
dacă nu sunt eu, atunci, cine sunt
LITANIE
zilnic se înfruptă din noi
cu colții ascuțiți și noi, ei, fiare de soi
ne pun pe umeri greutăți
asteptând să le cărăm,
cu umerii sfâșiați și goi
noi, pleavă și gunoi
ne așezăm la masă flămânzi
mâncăm gunoaie și noroi
noaptea ne lingem rănile din noi
ne urmăresc cu ochi sticloși și goi
cu colții mușcă din sânul secătuit de lacrimi
trăim într-o lume îmbâcsită ..
cu deseuri umane și morale
am rămas să mergem prin cotloanele deznădejdii
tânjind după un suflet curat
Doamne, ai milă de noi…
—————————–
Viorel Birtu Pîrăianu
Constanța
15 februarie 2018
