Anna-Nora ROTARU: Poesis
,,VAZĂ CU FLORI ” de Anna-Nora Rotaru
pictură personală pe pânză, în ulei, (dimensiuni 90 x 60 cm),
din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS ”
***
UN ULTIM GÂND…
De când iubite ai plecat,
Ce multă apă a curs pe râu…
Şi câte-altele-au secat,
Iarbă, frunze s-au uscat,
S-au spulberat boabe de grâu…
De când iubite te-ai tot dus,
Nici zorile nu au culoare…
Fugit-a roşul din apus,
Soarele nu mai zâmbeşte sus,
Nu mai răsare nicio floare…
Nici păsările chiar nu cântă,
Nici fluturii parcă nu zboară…
Inima-i cu-aripa frântă,
Un pumnal încet se-mplântă,
Fiece zi mai mult să doară…
A jale doar buciumul sună,
Eu nu-mi mai găsesc leacul…
Că-n loc de simfonii, îmi tună,
Se crapă cerul de furtună
Şi de tristeţe-mi plânge veacul…
Privesc doar zilele în calendar,
Şi-n ochi o lacrimă se-usucă…
Păstrez pe buze-un gust amar,
C-o veste n-am primit măcar…
Pe ape las gândul să se ducă…
La tine poate-o să ajungă,
Purtând mireasma mea de roze…
Poate-amintirea să-ţi străpungă,
Că a trecut vreme-ndelungă
Şi azi… iubite-s doar în poze…
POZE ȘI ROZE
Te-am așteptat, ca și-altădat’ să-mi vii aseară,
Până târziu, citind a câta oară, vechile-ți scrisori…
Lacrimi din ochi se-amestecau cu stropi de ceară,
Din lumânarea ce se scurgea, plângând până în zori.
Am răsfoit prin gălbejitele de ani, poze din album,
Încercând să mai trăiesc aievea vreo dulce amintire…
Păstrau încă suav al trandafirilor presați parfum,
Cu clipele noastre ferecate pe veci în nemurire,
Din cele ce soarta, din viața-ntreagă le culege,
Una câte una, clipe dulci și sfinte și eterne…
Vrăjmașul timp, oricât ar vrea, nu poate șterge,
Pe suflet picurându-le, le lasă să se-așterne…
Pierdută-n noapte, îmi răsăreau mii de cuvinte…
Frânturi de fraze, ca bibelouri sfărâmate…
Și-n suflet, mocneau-n cenușa-ncă fierbinte,
Trezitele trăiri, din izvorul iubirii adăpate…
Și-așa, mi se topise seara, ca alte și alte seri,
Tot așteptându-te, la foc de suflet și de lumânare…
Trecură toamne, rând pe rând și ierni și primăveri,
Cu ochi pierduți în gol, căutând o umbră pe cărare.
ZACE TURNUL PRINTRE SPICI…
De-ai greșit, tu ești de vină și greșeala ți-o asumi,
Nu ești tu Judecătorul, cu balanța-n mâini, ce-acuză…
Nu ești tu Alesu-acela, ce domnește peste lumi,
Să arunci fulgeru-n toate și cu vorba să sugrumi,
Ca să crezi, c-apoi ușor, totul trece cu o scuză,
Când ți-ai stins focul în spuză…
Nu poți, tu, săpa în inimi, cu baltaua să despici,
Fiere picurând pe limbă, gura când slobod vorbește,
Fără gând, fără să știi, pagubele ce faci când strici…
C-apoi, cum vin vorbele-napoi și cu ce cuvânt-explici ?
E deajuns, crezi, să îmi spui, oameni suntem și-i firește,
Că omu-i om și mai greșește ?
Și, de ce să nu gândești toate astea dinainte,
De-arunca învinuiri, precum plesnituri de bici ?
De furie, îmi vei spune, că n-ai strecurat prin minte,
Scăpărând pe calea vorbii, valuri-valuri de cuvinte…
Și-acum crezi, că scuza poate, rol să joace de lipici,
Putând zidul sfărâmat, cum a fost, iar să-l ridici ?
Off… zace turnul printre spici…
——————————-
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
15 februarie 2018
