Ștefania PETROV: Versuri
MUGURI
Miroase a iubire dezmorţită,
a început de primăvară
ce naşte ghiocei din zăpadă topită.
În freamăt de ramuri şi de muguri,
se aud şăgalnice dezmierdări
ce ard singurătăţile pe ruguri.
E vremea noilor începuturi
ce înfloresc în tainice chemări,
în curcubeie şi în zborul de fluturi.
Miroase a lut nepământesc, arzând,
stropit cu picături de rouă,
prelinse din inimi şi aripi de gând.
În imensul sanctuar de lumină,
timpul îşi ţese o pânză nouă
iar iubirea îmbracă formă divină,
Stelele îşi trezesc simţirea
şi-n strălucirea lor prin galaxie,
nemărginită le este iubirea.
Luna intră în contemplare
şi tălmăceşte-n fiecare noapte
să îşi scurteze drumul către soare.
Iar zeii cântă-n cer de fericire
şi toarnă-n cupe, ameţiţi,
nectar din muguri de iubire.
E primăvara noilor începuturi,
iubirea nu suportă amânare,
cuvintele se topesc în săruturi
sub ale timpului felinare.
LEGENDA LUI DRAGOBETE
După o iarnă de aşteptare
S-a dat iarăşi dezlegare,
La iubire, pe îndelete,
Astăzi este Dragobete!
Fiul frumoasei fecioare
Baba Dochia, se pare,
Ce-a născut de fată mare,
După o tandră îmbrăţişare.
Păzind turma de mioare,
S-a culcat pe pat de floare
Şi… i-a furat un sărut,
Un spirit necunoscut.
A născut fecior frumos,
Cu părul de abanos
Şi cu pielea ca de lapte,
Buzele de mure coapte.
Patru zâne ursitoare,
I-au dăruit fiecare,
Brâu roşu la cingătoare,
Dragoste nemuritoare.
I-au ursit lui Dragobete
Să aibă lipici la fete,
Să ştie graiul pădurii
Şi secretele naturii.
Năvalnicul Zburător,
Cu sânge clocotitor,
Să-i înveţe pe băieţi
Să devină Dragobeţi.
Să prindă fetele-n joc,
Să le sărute cu foc,
Patimi vechi să reaprindă
Şi iubirea să-i cuprindă.
Astăzi este Dragobete!
Ale dragostei secrete,
Le cunoaşte toată firea,
Trezind în inimi iubirea.
BUNA VESTIRE
Sfânt este anotimpul zămislirii
Ce scoate inimile din robire
Şi clipa de-nceput a mântuirii,
Adusă-n taină de Buna Vestire.
Când Dumnezeu îşi arată iubirea,
Trimite îngerii să binevestească,
Vede în crinul alb neprihănirea
Din care Iisus urmează să se nască.
Arhanghelul Gavriil coboară
Trimis din cer de Însuşi Dumnezeu,
Să vestească nenunţita Fecioară
Că va fi Maica Sfântă a Fiului Său.
Când află vestea că a fost aleasă,
Fecioara Maria tresaltă de uimire,
Duhului Sfânt îi devine mireasă,
Spre a aduce-n lume pace şi iubire.
Preacurata Fecioară se împodobeşte
Cu cel mai de preţ dar trimis de Sus,
Din puritatea ei lumea se mântuieşte,
Prin naşterea Mântuitorului Iisus.
—————————
Ștefania PETROV
București
6 februarie 2018
