Camelia CRISTEA: M-am trezit
M-am trezit
M-am trezit sfioasă adunând tăceri…
Buzele ce-s strânse au făcut și riduri,
Unde ești tu oare? Ai rămas în ieri?
Și-au crescut din iarbă parcă niște ziduri.
Țipătul acesta este unul mut,
Inima îl știe, sinele-l cunoaște,
Am făcut poteci în necunoscut.
Ochii au găsit zările albastre.
Toaca rugăciunii sună a trezire,
Toamna vine grabnic cu alai de flori,
Pe poteci de gând străjuiesc castanii
Doar cu amintiri calde mă înfiori.
Se topesc ghețarii din Alaska noastră
Sania e trasă de câinii știuți,
Par așa grăbiți… se întorc acasă,
De un bici de viscol, parcă sunt loviți.
Într-un clocot surd, arde ceaiul verde
Așchia de brad, flacăra o vede,
Ceașca tot așteaptă, mână să-ți sărute
Singură pe masă…doar cu doruri multe!
———————————–
Camelia CRISTEA
București
6 februarie, 2018
