Anna-Nora ROTARU: Liniștea din cuvânt (poeme)
CORABIE ÎN LARG de Anna-Nora Rotaru,
pictură personală pe pânză în ulei, dimensiuni 100 x 70cm
din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS ”
***
A FOST O IUBIRE…
În juru-mi domnește o tăcere-adâncă,
Se curmă șoapta sleită pe buză…
Îngheață și marea prelinsă pe stâncă
Și inima mea răpusă sub bluză !
Noaptea-i în doliu de parcă-i de zgură,
S-așterne agale venindu-mi aproape…
M-atinge pe umeri, îmi lasă pe gură,
Sărutul tău ultim venit peste ape…
Și gândurile toate îmi par sugrumate,
Te strigă, te caută în noapte orbește…
Dar vocea mi-o-neacă valuri spumate,
Luptând cu himera ce mută privește !
Luna coboară din cer sângerândă…
Se-afundă în ape, cu valul m-oprește
Zicând să-mi frâng dorința flămândă,
Ce-și face în suflet cuib și pândește !
Că-i bine durerii să nu-i dau fiorul,
Tristețea s-o-ngrop în adâncul humii,
Țâșnind, spre mare s-o ducă izvorul,
Iubirea-mi de tine în colțurile lumii !
BARCA PE VALURI ÎN ASFINȚIT de Anna-Nora Rotaru,
pictură personală pe pânza, în ulei, dimensiuni 90 x 70 cm,
din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS ”
***
PE PLAI COBOARĂ ÎNSERAREA…
(dedicație prietenei mele, Mariana Gurza)
Ce liniște deplină-i în văzduh, se-nchină înserarea…
Nici zumzet de albine, nici zbateri de-aripe de fluturi…
Pășește-agale-Amurgul, ca un adagio simt vibrarea,
O boare racoroasă, o aduce spre mal, valul, marea,
Te umple de extaz și fiorul rece te face să te scuturi,
Ca din aprinsele iubiri, săruturi…
Lumina-i violetă coboară acoperind din zare munții,
Galeș se prelinge, gonind ziua ce cată să se-ascundă…
Cu dosul palmei îmi șterg picuri din sudoarea frunții,
Mai număr clipele orologiului, ca în buzunar mărunții,
Privind cum soarele-obosit, cu fața-i vișinie și rotundă,
În spuma valului se-afundă…
Aud ziua, când scâncind, când urlând ca furibundă,
Vrând cu Timpul parcă, să mai facă un compromis…
Pare ca o barcă-ncărcată de culori, ce se scufundă,
Gemând în agonie, cu ultimile-i spasme, muribundă,
Cerșind Amurgului să-i dea pe sub mână un permis,
Să n-o fure Îngerul Negru trimis…
Pe grădina-mi amuțită, noaptea cerne rece-albastră,
Intunericu-așternându-i mantia-i de neguros velur…
Un gând trist, violaceu, mă surprinde la fereastră,
Când îmi văd cum lăcrimează violetele-mi din glastră,
Cu parfum făcându-și vise pentr-un greier trubadur,
Rătăcit printre azaleele din jur…
De departe strălucind, clipește o lumină pe pervaz,
Poate că pe-un colț de cer, vestește fulgeru-a furtună…
Sau, poate că timidă semiluna ascunzându-se cu naz,
Prin pufoșii nori de-argint sau într-al mării obscur talaz,
La sfat șezând, cu licurici puzderii și cu stelele-mpreună,
Din vise îmi împletesc cunună…
EU SUNT… TU ŞI TU EŞTI… EU
Eu sunt ţărmul, tu mi-eşti valul,
Braţele spre tine-ntind…
Din furtuni, zdrobit pe malul,
Te aştept să te cuprind.
Eu sunt marea, tu mi-eşti vântul,
De m-atingi, valuri-mi răsar…
Când ţi-aud şoptit cuvântul
Din abisul meu tresar!
Mi-eşti Luceafăr, eu sunt Luna,
De te văd, mă prind fiori
Şi oftez de dor într-una,
Noaptea-ntreagă până-n zori!
Tu, mi-eşti focul, eu scânteia,
Sunt în tine, l-adăpost…
Din tăciuni mi-aprinzi femeia,
Îmi dai noimă, în viaţă rost!
Eu sunt vultur şi-mi eşti stâncă,
Poposesc de-am ostenit…
Şi mă-nalţ în zare-adâncă,
M-aciuiesc de-s prigonit!
Sunt şi mare, chiar şi munte…
Eu sunt… TU şi tu eşti… EU
Şi-mi eşti înc-aceea punte,
Peste lumi, spre apogeu,
Ce m-atrage, mă răpeşte,
Mă şi-afundă în dureri,
Uneori, chiar mă răneşte…
Nu-i uşor să schimb păreri!
Şi-ţi tot spun eu lăcrimând,
Că-mi eşti seva din nervuri…
Iar tu-mi zici că eşti flămând,
Cum să pleci, cum să te-nduri?
—————————–
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
2 februarie 2018
