Anna-Nora ROTARU: Alunecă înserarea
APUS DE SOARE de Anna Nora Rotaru
(pictură personală pe pânză, în ulei, dimensiuni 150 x 120 cm)
din volumul de picturi și poezii ,,UT PICTURA POESIS”
***
ALUNECĂ ÎNSERAREA
Pe-altarul Vremii natura se jertfea…
Îşi despoia veşmântul tomnatic cu furie…
Zdrenţe colorate de mătăsuri, catifea,
Prin vânturi spulberate… şi eu, cu o cafea,
Sorbind amaru-i, îmi găsesc parigorie,
În amiaza purpurie…
Gândurile-mi cad pe iarba sângerie,
Ca frunze călătoare ce vântul izgoneşte…
Din roşie, ca rană, e tot mai plumburie
Ziua-nchinată nopţii, ca dură mărturie,
Că-n cale, timpul pe toţi ne desfrunzeşte,
Ne-ndoaie, ne cerneşte…
Îmi ţintuiesc privirea pe-o mică vâlvătaie…
Se stinge-amurgul, neagra cafea sorbind…
Dezamăgirea îmi pătrunde-n măruntaie,
La soarele ce apune c-o ultimă bătaie,
Trezindu-mă cu sufletul, alăturea vorbind
Şi-o lacrimă zdrobind…
Mă mişc într-un târziu, de parcă sună ceasul,
Să nu mă prindă noaptea, de frigu-i amorţind…
Călcând peste frunzişuri, în urmă moare pasul,
Nelăsând vreo urmă-nscrisă pe răspasul,
Că, oricât să vreau, cu amăgirile minţind,
Soarele nu pot s-aprind…
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
1 februarie 2018
