Mircea DOREANU: Inocentul
Pentru a dobândi inocența ca atitudine în și față de ceea ce creează, artiștii muncesc pe rupte cu materia specifică artei lor: acest demers începe la Brâncuși cu ”Cap de copil” și se încheie abia cu ”Cumințenia pământului”, începând cu care vor urma numai capodopere. Nu se poate face diferența între a avea și a mima excepțional inocența: J. D. Salinger o stăpânește în ”De veghe în lanul de secară” și ”Nouă povestiri”, dar o pierde în ” Franny și Zooey”. În ce îl privește, este o problemă de măiestrie. La Emil Brumaru travaliul literar nu se vede, se bănuiește: chiar în poemele licențioase el este un artizan al inocenței.
Toth Arpad deține acest miracol în mod genuin, prin natura sa individuală și în același timp el este un artizan al inocenței.
Toth Arpad deține acest miracol în mod genuin, prin natura sa individuală și în același timp îi este dăruit de Mama Natură. Ca orice inocent, nu își cunoaște înzestrarea i-o recunosc ceilalți, prin literatură. Limba română îi este a doua limbă: o folosește cu un firesc fără cusur. (Nu numai în ce scrie, ci în conversație, nu l-am văzut să își caute, blocat, cuvintele; asta și pentru că preferă exprimarea simplă, directă.)
”If just a single seed will fall
Down on the ground it will sprout
Its own gene will pass on
To its offsporings, if seed will grow!”
( ”The Wonder of Creation”)
Dacă Dragoș Barbu, cel care rescrie excelent în engleză acest poem, ar fi articulat cuvântul seed, ultimul substantiv al poemului ar fi rămas la stadiul denominării acelui ”single seed” din primul vers citat, pe când astfel sămânța primește atât atributul de esență a ființei, primordial cât și conotațiile universalității la care se extinde, Pare un lucru de la sine înțeles. Nu este așa decât pentru nepricepători. Dragoș Barbu este un traducător atent și fidel textului, De fapt preacunoscuta sintagmă traduttore-tradittore se referă și la încercarea permanentă a bunilor traducători de a depăși originalul, de a-i da un plus valoric de frumusețe, un bonus from the house.
Iată un text de Beatles, atâta seninătate, candoare și împăcare degajă; sunt sigur că a traduce poezia lui Artangel a fost o mare bucurie.
” Like a butterfly on a flower
My soul is sitting on,
Giving the colours of my life
To everithing that I have done.”
Flower Power în toată gloria perioadei sale, eterne! Simțul ritmului îl au deopotrivă, autorul și traducătorul. Autorul și-a meritat de la bun început frumosul supranume literar, ca un brand de orfervru renascentist. Acum, în engleză, este mai Artangel decât oricând. În poetica acestuia nu omul învinge natura cotropitoare, turbulentă, de îmblânzit, ci natura copleșește omul cu bunătatea și darurile sale.
Aceasta și în paginile pe care le-am comentat la apariția lor în română, categoric cele mai originale ale autorului ” Man`s close encounters with the brown bear”, cuceritoare prin inedit, cunoașterea pe dinăuntru a celor povestite cu o candoare și o sinceritate pe care o au numai marii inocenți.
P.S. Aflu de la autor că prin contribuția incontestabilă a traducătorului Dragoș Barbu, poetul Artangel alias Toth Arpad, în cadrul premiilor literare ale lui Naji Naaman (2017), cu 2160 de participanți la concurs, din șaizeci și patru de țări, scriind în patruzeci și patru de limbi și dialecte, a primit un mare premiu internațional, printre alți participanți la concurs, după cum urmează:
”1 – Premii de merit: Adăo Wons (Brazilia); Marven Ghanem (Liban); Mostafa Ateia Jomaa și Rania Masoud (Egipt); Nayanika Dey (India); Sergiu Gabriel Berindea și Toth Arpad (România).”
—————————————
Mircea DOREANU
(Membru USR, Filiala Brașov)
