Cuvânt și iubire

De mai multă vreme am urmărit, mai pe sărite și câte odată atent, un soi de serial intitulat “Superioritatea occidentalilor și inferioritatea ortodocșilor moldo-valahi” semnat de către Viorel Roman. Mărturisesc că ce m-a atras a fost titlul. Un titlu care m-a înduioșat. Mi-a adus aminte de vremea grădiniței mele în Floreasca Bucureștiului și de un anume “coleg”, cu numele predestinat, Sorin Butoi. Acest Sorin Butoi era un copil grăsun, cu mare poftă de mâncare și cam încetișor la minte. Dar el avea obsesia ‘clasamentelor”. În permanență era în căutarea unor răspunsuri, ”cine merge mai repede, trenul sau vaporul”, ”cine zboară mai sus? Cucul sau rândunica?”  și maxima întrebare,” cine este mai mare? Mozart sau Bethoveen?”. Sorin Butoi căuta îndârjit răspunsuri și de cele mai multe ori era împăcat cu ceva merinde. Înfulecând, el uita, pentru o vreme, de căutările sale ierarhice. Amintirea lui nostalgică mi-a fost provocată de căutările lui Viorel Român. Căci, nițeluș mai complicat, cam asta, îmi pare, că iscodește Viorel Roman. Un clasament; ”cine este mai mare”. Dacă va afla acest răspuns cred că pentru o vreme Viorel Roman s-ar liniști. Dar cum căutarea lui nu poate primi un răspuns sau, oricum un răspuns care să se poată potrivi naturii sale năbădăioase, el stă neliniștit, înșiruie noi și noi fabulațiuni și se adâncește în stare de fără rost. Păcat!
Inițial am crezut că Viorel Roman a alcătuit un studiu și, folosind inadecvat sau ne-pricepând izvoarele, s-a rătăcit într-o concluzie anapoda. Cu duhul blândeții am căutat să îi arăt unde greșește sau, vulgo dictum,unde “dă pe lângă”, dar fără folos. Viorel Roman a respins cu superbie îndemnurile mele ba, mai mult, m-a promovat , sau poate retrogradat, ca “legionar”. Nu m-am supărat. Chiar și acea categorisire primitivă de fapt se potrivește căutărilor ierarhice și clasamentelor pe care le iscodește Viorel Roman, o natură simplă. La acel răspuns mi-am dat seama că la mijloc nu era înțelegerea greșită a izvoarelor, era ceva mai grav: delir sistematizat.
Căci de fapt Viorel Român, în cam prea multe, repetitive și sincer plictisitoare pagini (monotone), macină aceeași obsesie: occidentalii sunt mai buni.
În fond fiecare om este îndreptățit să aibă o părere, o idee, fie ea și fixă. Dar ce face Viorel Roman este mai mult. El și-a botezat ideea fixă drept “filozofie a istoriei”. Iar la orice întrebare sau tresărire critică, răspunsul sau este, “aparținem la două școli de gândire diferite”. Aici greșește el grav, confundă. Ceea ce el profesează nu este o “școală de gândire”, este o idea fixă și preconcepută.Viorel Roman consideră starea prezentă ca o permanență, o stare veșnică, eternă. Mai grav, Viorel Roman nu se mulțumește să proiecteze starea prezentă în viitor, el o lansează și în trecut și cu asta se aruncă în delir. Căci orice “școală de gândire” avertizează și nu acceptă această proiectare de stări în timp. Această greșeală metodologica are un nume: anachronism.
Ar fi aproape fără folos dacă aș aminti lui Viorel Roman că actuala ierarhie a sa, modul în care definește el PREZENTUL ca dovedind “superioritatea occidentului, deci aceasta caracterizare, se întemeiază pe o stare tehnologică, o stare prin însăși natura ei fluidă, trecătoare.Tot inutil ar fi să îi amintesc lui Viorel Roman că în cursul istoriei, covârșitor, acest progres tehnic nu a fost în apusul Europei. Încă mai inutil ar fi să atrag atenția lui Viorel Roman că ce face el Episcopiei Romei nu este o apologie, este un o orație funebră. Episcopia Romei apune și cu toată puterea apune în Europa de Vest. Iar dacă acel Episcopat nu va afla tăria să își viziteze greșelile trecute și să le amendeze, acest apus este ireversibil. Dar să amintesc aceste lucruri lui Viorel Român ar fi fără folos. Cei care sunt captivi ideilor fixe nu dau ascultare decât demonilor care le șoptesc aberații. Însă unde Viorel Roman ar trebui să se domolească ar fi în insultele grosolane, nemiloase, pe care le îngrămădește peste Neamul Românesc.
Din nou mania “clasificărilor” l-a năpădit, copleșit pe Viorel Roman. El a separat, după așezare geografică și după anume criterii absolut subiective și fără merit, Neamul Românesc și la împărțit, dacă și atâta, în “moldo-valahi “ și “Români”. Este lesne de văzut unde sunt așezați “moldo-valahii”, dar aproape imposibil de aflat este unde sunt așezați “Românii” (adică cei numiți așa în fanteziile bunului Viorel Roman. Bănuiesc că Viorel Roman i-a îngrămădit pe “Românii” săi undeva în spațiul intracarpatic, dar nici asta nu este de tot limpede. Ca justificare Viorel Roman pretinde că “Românii” săi, adică plăsmuirea fanteziei sale, ar fi doritori de Episcopia Romei ca cerbul după apă limpede. De unde i s-a năzărit asta lui Viorel Roman? Unde vede el “Români” ascultători de Episcopia Romei? Dar mai grav Viorel Roman nu își dă seama că Românii din spațiul intracarpatic se aseamănă,cel mai adesea până a similitudine, cu “moldo-valahii”, că diferențele sunt detalii locale și că de fapt Românii sunt una, într-o unitate care efectiv uluiește pe orice om de buna credință..Atunci când aruncă insulte și pejorative asupra “moldo-valahilor”, Viorel Roman insultă tot Neamul Românesc. Este opțiunea lui. Dar ar trebui să înțeleagă un lucru. Insultele pe care le aruncă asupra Neamului Românesc sunt dovezi de lipsă de bună cuviință, dar ele nu afectează Neamul Românesc. Dar, alcătuind un soi de entitate, iubitoare de occident și supusă Episcopiei Romei, Viorel Roman creează o fantezie, o plăsmuire fără legătură cu realitatea, își creează un idol căruia, absolut patetic, i se închină. Iar închinarea la idoli este un păcat, chiar și după criteriile și standardele slăbănogite ale Episcopei Romei.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

25 ianuarie 2018