Cuvânt și iubire

Motto:

          ”Tradiţiile vechi româneşti s-au păstrat la Cupca în pofida tuturor  restriştilor, ca într-o rezervaţie specială”. (Petre Ciobanu)

Ca pretutindeni în Bucovina, la Cupca sărbătorile de iarnă încep odată cu sosirea Sfântului Nicolae. Continuă cu Anul Nou. În școală au loc tradiționalele sărbători de iarnă însoțite de tradiționalul carnaval de revelion. Mai demult în seara din ajunul Anului Nou, micii urători îşi luau clopoţeii şi umblau din casă în casă cu pluguşorul tradiţional. Puţin mai târziu, către miezul nopţii, încep să se adune unii pe la alţii pentru a-şi dori un an bun, fericit şi îmbelşugat. Rude, vecini, prieteni se adună în jurul meselor încărcate cu bucate, brazi împodobiți, cântece și scenete, programe distractive ce răsună peste tot la televizor, radio, acum și Internet. Toți își doresc sănătate, pace, fericire, realizarea dorințelor bune şi succese în toate. A doua zi, copii mici trec pe la case,  cu semănatul, vestind un an îmbelşugat.

Deosebit de frumoase şi atrăgătoare sunt la Cupca obiceiurile legate de sărbătoarea Crăciunului. Probabil, nicăieri în Bucovina nu s-a păstrat, ca aici, obiceiul de a colinda trei zile şi trei nopţi la rând. În prima seară prioritatea aparţine copiilor, care, prin frumoase colinde moştenite de la părinţi şi bunici, vestesc tuturor naşterea lui Iisus, înalţă cântări de laudă Maicii Domnului. La Cupca de obicei, colindele sunt lungi şi se cântă cam tărăgănat, însă de loc ele nu-şi pierd farmecul. Colindă şi a doua zi, adică de Sfântul Crăciun, dar mai ales adulţii. Odată cu înserarea, cete de flăcăi, însoţiți de muzicanţi (de regulă, de un acordeon, trompetă, saxofon şi tobă), o iau pe la casele unde ştiu ei că sunt fete mari, dar nu-i ocolesc nici pe alţi gospodari. În această noapte colindele răsună până hăt departe peste hotarele satului şi nu contenesc nici ziua. Fiecare simte în suflet o adevărată sărbătoare. Interesant este faptul că, la Cupca, o colindă poate să dureze o jumătate de oră, chiar mai mult. Desigur, trebuie să fii un interpret iscusit, ca să faci faţă acestei sarcini. Însă o colindă veritabilă este ascultată întotdeauna cu plăcere de preţuitorii tradiţiilor noastre populare.

În cea de a treia seară continuă colindatul flăcăii, lor alăturându-li-se şi bărbaţi cu soţiile lor chiar şi vârstnicii. Gospodarul colindat pofteşte oaspeţii în casă şi-i aşează la masă. Ei sunt serviţi cu bucate tradiţionale de Crăciun: colaci rumeni, grâu fiert cu lapte, miere, nuci, mac şi stafide, răcituri de porc sau de găină, costiţe afumate, cârnaţi, sarmale. Se servesc dulciuri pregătite cu multă migală de mâinile harnice ale gospodinelor. Se cinsteşte rachiu, vin sau alte băuturi.

Astfel, toţi sunt bine dispuşi, uitând de greutăţile vieţii. Atmosfera de sărbătoare este întreţinută şi de pomul de Crăciun, împodobit frumos cu jucării, ghirlande, figuri și fulgi decorativi.

Apoi vine sărbătoarea Sfântului Vasile, adică a Anului Nou pe stil vechi. Şi iarăşi răsună clopoţei, pocnete de bici, porneşte pe uliţele satului alai de mascaţi… Cei micuţi urează despre bădica Traian, despre arat şi semănat. Cei mari o iau tot cu ceata – fie a Brâncovenilor, fie a  Jienilor etc. Un rol aparte în noaptea Sfântului Vasile revine Mălăncii. Azi, această tradiție e puțin uitată, dar a rămas ca ceva de neuitat în inimile oamenilor. O ceată mare de flăcăi îşi alegeau calfa, adică pe cel ce va conduce Malanca. Grupul era format din fel de fel de personaje (ofiţeri, turci, doctori, babe, ţigani, crai, haiduci) care de care mai caraghioși. Malanca nu putea exista fără muzică. După melodia care o însoţea se putea aprecia cât de văzuţi erau flăcăii din ceată. De îndată ce însera, Malanca pornea pe la casele fetelor mari şi ale gospodarilor satului. Era o mare ofensă pentru gospodarii cupceni, dacă Malanca nu le trecea pragul casei. Stăpânii, bucuroşi, îi pofteau pe urători la masă, le plăteau pentru urătură, îi cinsteau, le mulțumeau frumos. Drept mulţumire, malancarii mai dansau şi în casă, spre bucuria tuturor, mai ales a copiilor. Astfel dura  toată noaptea. Însă, după cum se ştie, noaptea Sfântului Vasile este cam scurtă şi Malanca nu prididea să treacă pe la toate casele, din care cauză alaiul ei continua şi în ziua următoare. În cea de a doua noapte ceata se aduna la o casă, unde se înţelegea din timp cu gospodarul (care, de obicei, avea o fată mare). Aici avea loc renumitul joc al Mălăncii. Erau poftite şi fete din sat ca să aibă cu cine dansa flăcăii.

Peste o zi-două (sau în duminica următoare) toţi „malancarii” se adunau la căminul cultural, în hainele şi cu măştile din noaptea Sfântului Vasile. De data aceasta, pentru tot satul se demonstra din nou jocul Mălăncii. Trebuie de menţionat că Malanca din Cupca era renumită în împrejurimi, fiind deseori poftită la carnavaluri în raion şi regiune. Se umblă cu colinda şi de Bobotează pe la prieteni şi rude. În comparaţie cu cele de Crăciun, colinda de Iordan e mai simplă. Aceasta nu înseamnă că e mai puţin frumoasă sau mai puţin aşteptată. Colindătorii folosesc și Steaua.

E cam greu să descrii sărbătorile de iarnă, cu obiceiurile şi datinile lor, să redai pitorescul sărbătorilor de iarnă de la Cupca. Mai bine ar fi să le vedeţi. Chiar şi oaspeţii din România rămâneau fermecaţi de obiceiurile noastre. Cândva, la o întâlnire cu pedagogii de la Şcoala Medie din localitate, dl inginer Petru Ciobanu din Braşov a menţionat:”Tradiţiile vechi româneşti s-au păstrat la Cupca în pofida tuturor  restriştilor, ca într-o rezervaţie specială”.

De câțiva ani în timpul vacanței de iarnă colindăm pe la mănăstirile din Bucovina, fiind invitați și la Mitropolia Cernăuților și a Bucovinei, la Consulatul României la Cernăuți.

Cupcenii recunosc, nu fără mândrie, că de la sfârşitul lui decembrie şi până la Bobotează  satul răsună de urături, colinde, hăituri, clinchete de clopoţei, chiote de bucurie, toate însoţite de muzică, susţinute de urări de bine şi de tradiţionalul ”La mulţi ani!”.

——————————

Eleonora SCHIPOR

Cupca, Ucraina

15 ianuarie 2018