Valeriu DULGHERU: Un scenariu de groază posibil în 2018
„Hotarele Rusiei nu se termină nicăieri”
(V. Putin. 2016)
Anul 2018 va fi unul de cotitură. Ar putea să ne apropiem de visul, care ne mistuie de secole – cel de a fi împreună cu frații, dar ar putea fi și alt deznodământ. „S-ar putea să fie un val care va mătura totul în calea sa după alegerile din 2018” a declarat T. Băsescu. Există însă un mare pericol ca acesta să fie un val de stânga dodonist care „va mătura totul în calea sa” spre instaurarea controlului absolut al „fratelui mare”.
În perioada imperiului țarist se vorbea că hotarul imperiului era legat de șaua cazacului. Astfel cazacii Ermak și Habar au întins hotarul impropriu al Rusiei până în extremul orient, iar Petru I și Ecaterina a II-a – până la Vistula (Polonia) și gurile Dunării. Acum am spune că hotarul Rusiei este legat de laba lui Putin. Drept confirmare sunt Transnistria, Osetia de Sud, și mai nouă achiziție – anexarea Crimeii, războiul dus în estul Ucrainei pentru a-și trasa hotarele pe linia fostei Novorosii.
Să încercăm să înțelegem de fapt ce vrea Putin, ce urmărește. Probabil, cel mai bun răspuns î-l dă scriitorul Ovidiu Raețchi în analiza sa „Geopolitica lui Putin. Ce este Heartlandul pentru care luptă RUSIA?”, care reprezintă fragmente din noua lucrare „Soldatul Putin și filosoful Dughin. Civilizația rusă în fața unei noi erori imperialiste”. Noțiunea de Heartland a fost folosită pentru prima oară de unul dintre „părinții” geopolitici Halford Mackinder (filosoful Dughin se inspiră din opera lui!) și includea fosta URSS și coridorul est-european din sfera sa de influență (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria).
După 1989, Rusia a pierdut hegemonia asupra cordonului de state (Polonia, România, Letonia, Lituania, Estonia) care îi asigurau un control sigur asupra Heartlandului, iar în 1991 pierde un alt coridor întins de la Mare Baltică până la Marea Neagră – Statele Baltice, Bielarusi (regimul de atunci era axat categoric pe direcția proeuropeană), Ucraina și Moldova. Miezul intereselor strategice ale lui Putin stau la fereastra sa de vest, „spre zona care oferă controlul asupra Heartlandului, deci asupra lumii: Europa de Est… În timpul Războiului Rece, punctul de presiune era linia din centrul Germaniei. Acum, acesta s-a mutat spre est, în Ucraina, unde Rusia şi Occidentul se înfruntă pentru supremaţie. Dacă Occidentul învinge, teritoriul de frontieră va fi de-a lungul graniţei ucraineano-ruse. Dacă triumfă Rusia, linia va fi aici, la graniţele pentru care Rusia se luptă de secole. Dacă ne gândim că Rusia ar fi un uriaş cu capul îndreptat spre Occident şi coada spre Asia, atunci Crimeea ar fi limba pe care Imperiul lui Petru şi Putin o scoate către vestici” remarcă autorul. Acum este clar de ce Putin a mers la riscuri majore prin anexarea Crimeii, dar riscurile s-au dovedit a fi bine calculate de el. „Anexarea Crimeii de către Rusia în anul 2014 a reprezentat modul lui Putin de a răspunde acestei crize geostrategice, care ar fi deposedat integral Rusia de un rol în Europa de Est” menționează autorul. „Tot ce va face el pe viitor în Ucraina de Est, în Moldova, în Belarus şi în Caucaz trebuie înţeles în aceşti termeni. Pentru că acum raționamentul geopolitic al lui Putin este: „Cine stăpâneşte Crimeea stăpâneşte Marea Neagră; cine stăpâneşte Marea Neagră stăpâneşte Europa de Est; cine stăpâneşte Europa de Est stăpâneşte Heartlandul; cine stăpâneşte Heartlandul stăpâneşte Insula Lumii (în termenii lui Mackinder, Europa occidentală); cine stăpâneşte Insula Lumii stăpâneşte Lumea” continuă autorul.
Devine înțeles comportamentul războinic al lui Putin. El reprezintă expresia supremă a revizionismului rusesc actual. KGB-stul Putin nu putea admite căderea Rusiei de după 90. Dacă Rusia va alege în continuare să se considere un adversar al civilizaţiei Occidentale, Creştin-democrate, nu o parte a acesteia (expunând riscului viitorul Siberiei care poate fi înghițită de China) ca atunci cel mai important spaţiu militar european al următorului secol va fi cuprins între Sevastopol, Odessa, Chişinău, Constanţa, Varşovia şi Riga.
Să încercăm să modelăm pașii lui Putin în perioada imediat următoare după alegerea sa ca președinte al Rusiei pe un nou termen. Putin nu are timp pentru a mai aștepta următorii 4 ani (în eventuala pierdere de către forțele proruse (Dodon) a alegerilor parlamentare). De aceea, v-a face tot posibilul ca să-și atingă scopul acum, în 2018. Proiectul său de refacere a urss nu așteaptă. Anexarea Crimeii și acțiunile din estul Ucrainei fac parte din planul lui Putin de refacere a Novorossiei, care include și actualele raioane de est ale Republicii Moldova, prin formarea Republicii Autonome Transnistrene cu hotarul până la Bug. Faptul că Basarabia nu este inclusă (deocamdată) în componența Novorossiei nu înseamnă nimic, nu înseamnă că nu este în vizorul geopolitic al lui Putin. Nici sudul Basarabiei istoric nu a intrat niciodată în componența Novorossiei. Prin dezlănțuirea războiului în estul Ucrainei Rusia urmărește scopul de a o hărțui și slăbi militar și economic până ce nu-i va cădea în gură ca o pară mălăiață (cum de altfel s-a întâmplat cu Crimeea!).
Marele pericol constă în faptul că Putin, văzând impotența kremlinezului său (Dodon), să nu forțeze niște lucruri în acest an de cumpănă. În unele media rusești apar deja informații critice despre Dodon (nu cred că fără știrea lui Putin). Iată ce spune despre Dodon fostul deputat în Dumă, jurnalistul rus Alexandr Nevzorov, pe care nu-l putem învinui de dragoste pentru români (este un șovin feroce, a luptat și el, ca și Rogozin, cu arma în mână în războiul din Transnistria). „Un om mai prost ca el (Dodon-n.n.) pe arena mondială nu există. E foarte greu de întâlnit un politician mai incompetent ca Igor Dodon… Autoritățile rusești î-l vor ajuta pe Igor Dodon să deschidă acest salon (o afacere probabilă-n.n.), iar actualul președinte al Republicii Moldova în sfârșit își va găsi vocația” o spune în derâdere regizorul rus, activitatea comercială a lui Dodon fiind la Rostov pe Don (acolo unde se află și fostul președinte ucrainean Yanukovych (e un fel de rezervație naturală rusească!)).
Dar din ceea ce le promite rușilor, Putin, de regulă, se ține de cuvânt (cu excepția economicului!). Le-a promis că va readuce lumea unipolară la una bipolară (cum era pe timpul urss-lui) și a făcut. A rezolvat (în felul său) problema siriană, SUA recunoscând acest lucru. A participat activ (nu numai cu arme dar și cu soldați) în lichidarea IGIL. Î-i propune SUA ajutor în reglementarea conflictului între SUA și Coreea de Nord, care a devenit o putere nucleară de temut (evident nu fără „ajutorul dezinteresat al Rusiei”- științific, logistic, sovietic, acum rusesc). Putin acționează după legile lumii interlope „Pațan skazal, pațan sdelal (Băiatul a promis, băiatul a făcut)”. Ei și ce dacă pe parcurs rusul a trăit mai prost. În chiloți dar cu o rachetă subțioară – iată visul de aur al rusului.
Asistăm la o nouă campanie propagandistică împotriva Republici Moldova. Presa de la Moscova aruncă petarde mediatice înspre Chișinău, acuzându-l de atitudini războinice față de Rusia, iar echipa de cozi de topor autohtone le multiplică. Î-l priveam ieri pe un stimat analist politic democrat de la Chișinău, dând interviu unui post de televiziune rusesc despre „cât de rău este cu guvernarea actuală”. Ce înțelege moș Ion din aceste „mărturii sincere”: că doar Dodon cu Putin le poate rezolva toate problemele.
Este tot mai clar că ni se pregătește ceva. Minciunile curg gârlă pe capul debusolatului basarabean prin intermediul duzinii de posturi rusești, care activează nestingherite în acest spațiu informațional. Rusia promovează un război informațional total. O minciună este dezmințită, alte zeci se pregătesc în laboratoarele de la Moscova. Nu m-aș mira deloc dacă după o eventuală pierdere a alegerilor din 2018 de către partida prorusă sub pretextul de „fraudare a alegerilor” să fie dezlănțuite dezordini în masă de indivizi aduși de la Tiraspol și Comrat după care în „mod legitim” pentru „evitarea vărsărilor de sânge” Dodon ca președinte să ceară „ajutorul” Rusiei. Ajutorul va veni imediat. Într-o oră Chișinăul va fi invadat de tancurile rusești de la Tiraspol.
Și atunci ce facem? Mă uit la cumpătul proverbial al liderașilor de dreapta și mă apucă groaza la gândul ce s-ar putea întâmpla după alegerile din 2018. Din păcate timp de milenii ne urmăresc ca un blestem constatările istoricului Herodot „Dacă ar fi uniţi ar fi puternici (tracii!)”. Da, am fi foarte puternici (numeric acum suntem peste 80% dar ne guvernează o minoritate agresivă asistată de o bandă de interlopi, cozi de topor, lichele kremlineze)! Dacă am fi uniţi! Atunci de ce nu ne unim? Le adresez această întrebare domnilor M. Ghimpu, D. Chirtoacă, I. Hadârcă, A. Şalaru, doamnelor V. Pavlicenco, A. Guţu. Ne place atât de mult să ne călărească nişte intruşi, nişte lichele kremlineze?
Să mu călcăm iarăși pe aceeași greblă. Să nu repetăm greșeala din alegerile prezidențiale care ne costă acum foarte scump. Să fi fost puțin mai uniți nu ne-am fi făcut de râsul lumii cu acest kremlinez Dodon. Doar într-un singur an cât a reușit să strice. La ce să ne așteptăm de la acest mankurt în următorii trei ani!
——————————————
Valeriu DULGHERU
Chișinău, Republica Moldova
10 ianuarie 2018
