Harry ROSS: Cugetările mele rebele
Dincolo de fereastră lumea nu mai e noastră.
Insul se aprinde ușor că nervii lucrează cu spor.
Platonia e iubire în devenire.
Copiii adoră animalele din grădinile de zoologie și ar vrea să fie amici pe vecie.
Animalul din casă ține să fie ca stăpânul, adică de rasă.
Imbecilul face pe deșteptul, dar îi lipsește stilul.
Când calul obosește, te pui în locul lui, voinicește.
Râsul e un animal de pradă, să nu-l întâlnești nici la o paradă.
Flecarii sunt o lume în care și cuvintele goale trebuie să răsune.
Caviarul își așteaptă mereu starul.
Patrimoniul e păzit cu strășnicie, dar hoții știu să fure din al cu dibăcie.
Nu poți căuta ceva ce nu există, doar pentru a te arăta altul decât ești.
Omul care trăiește din fantezii, oare ce mănâncă la masă? Cai verzi pe pereți?
Ni se servesc în presă tot felul de povești. Unele te cutremură, altele te lasă mască, atât sunt de grotești.
La suprafață totul pare a fi bine, dar dedesubt colcăie ura, și nu de azi, de ieri, nimeni nu știe.
Gastronomia aduce mereu surprize în felurite reprize.
Cotrobăim prin amintiri de care am uitat din întâmplare. Poate o halcă de fericire mare.
Când nimic nu merge din ce încerci, pagubă-n ciuperci.
Orice sărbătoare pentru suflet e o floare.
————————————
Harry ROSS
Israel
10 ianuarie 2018
