Adrian BOTEZ: Stihuri valahe
VISE DE SEARĂ
…văzut din curtea cu păuni: napoleonic mareşal!
stăpân pe stele şi pe-oceane – înaripatu-mi cal
mă poartă peste-mpărăţii şi peste mii de tronuri:
sunt împăratul Galaxiei – nu-s niciun fel de zvonuri
vindec betegi – redau vederi – învii şi morţi
sfinţesc săraci – fac şi desfac orişice sorţi
pe jumătate sunt în rai – mă am „la toartă” cu Hristos!
…din întâmplare – când şi când – mai umblu şi pe jos…
constat – atunci – că nu am oşti – nu sunt nici împărat
nu-nvii părinţi – nu-nvii străbuni – nici orbi n-am vindecat
sunt doar un biet Poet „plecat” – naiv – candid şi şchiop
de-orice mă sfarăm şi-orice-n lume mi-este hop…
…aşa frumos – de multe ori – visăm pe seară:
treziţi şi trişti – am vrea – pe loc – s-adormim iară…
***
COOPERATIVA MEA SECRETĂ
…am cumpărat – pe sub
picior – bal cu
maioneză de-omor – nervi de
melci – ruşini de
divă (pe
potrivă) – terezìi de-mpăraţi – şi
(mai modern – cu cârnaţi în dinţi!) – minţi de
preşedinţi… – am mai
negociat câţiva ochi de cârtiţă – apoi
goana de ţestoasă
activă (am pierdut la
Ahile – vreo cincizeci de
kile…)
…şi uite cum s-a făcut – deodată – de-o
cooperativă:
cine trece să cumpere de la
mine – vine
incognito – înconjurând mii de
galaxii – scriind comedii – trăgând cu
ochiul printre-ale Cristului
hârtii…
…şi toată afacerea se-mplineşte – fireşte
„muy recóndito”…
***
SĂ INTRI-N PATRIE
sculaţi răzăşii toţi de prin mormânturi
şi Feţi-Frumoşii răstigniţi cuvânturi:
ei sunt eroi – aici şi-n cer – să li te-nchini –
schimbat-au glodul puturos – în spini!
astăzi – vor preschimba gunoiu-n sânge:
numai ei văd Patria că plânge
din nou – o Vale-Albă-a fi aici
martìrii ne vor lecuì de orice frici
ei nu întreabă niciodată – nu s-opresc
ei ŞTIU – şi simt – şi se rănesc
FIIND – s-au răstignit odată cu pământul
odată cu HRISTOS – Nou Legământul!
…să intri-n PATRIE – să ieşi din vrajbă
pun’-te-n genunchi – sărută fiecare fir de iarbă:
toate-au crescut din sânge de martiri…
…intrând în casa-mi – scuipând fericiri
călcaţi pe bùnii mei – dragi musafiri!
şi e păcat să mă călcaţi pe gură
căci veţi plăti cu viaţă – nu cu ură…
***
MUNTELE ASCUNS / KOG-A-ION-UL
bărbaţii Muntelui Ascuns aprind Făclia Ştirii
vuind în peştera-nstelată – prooroceşte Vechiul Mag:
„trec toate câte-s fală-n lume – VISĂM DOAR la un prag:
nu-i <<dìncolo>> şi nici <<dincoàce>> – e doar Poemul Firii
în jarul vremii se topesc – vorbe – priviri şi fapte
rămâne Duh aprins înalt: încredinţarea-n Demiurg…
restu-s zădărnicii pripite: cenùşi – năluci şi şoapte –
c-un ultim vaier dinspre Soare – s-or pierde în Amurg
înţelepciuni şi-adânci făgaşe văd ochii tăi în Munte
doar când te lepezi – cu nădejde – de stârv fără de rune
…coarnele de Lumină – iată – se isc’ mistic – pe frunte
şi înţelegi Graiul d-Izvoare – vezi Poarta spre Minune…”
…se spulberă uri şi iubire – în vânturi de furìe:
cu piatra Lunii scrijelită – Slova rămâne în vecìe…
***
BULETIN DE IDENTITATE
la noi – „Salvările” (care nu salvează pe
nimeni şi nimic) – sunt
albe – la englezi
galbene…
Morţii nu-i pasă de
culoare: ea n-are când sta la
taclale – nicicând şi cu
nimeni: ne întinde – fiecăruia
buletinul de
identitate (şi al ei şi
al tău – egal!) – larg deschis – şi
atât!
***
FASCINANTA ŞI TRISTA ILUZIE
păstrând astrală veghe în vechi crùguri
se-aprind pe Muntele Merù mii rùguri
au fost odată – nu vor fi nicicând
împărăţii de vise – niciun gând!
din jungle de Iluzii Siderale
ies tigrii-albaştri – nordice jivìne
un flaut îngână crimele divine:
trec cavaleri – arzând cămăşi de zale
sunt prizonier în propriul strai de raze
mă-ncânt cu stihuri – Lebăda slăvind
cât e revoltă – cât e sacru jind
atât în şovăieli – cât şi-n jenante-emfaze…
…nu pot pleca din mine spre splendida Lumină
până nu spăl ispita în propria ei vină…
***
TRĂIEŞTE-ŢI PROPRIA EPOPEE
nu mă-ntreba – sunt plecat din Grădini
veşti nu mai ştiu – din amurgul târziu:
visez câteodată că-s Fiul de Crini
dar ştiu – totodată: nimic nu e viu
e frumos – e sublim – dar plutind cu vagi nori
nestatornica Formă te-mbie să mori
nici nu ştii să pui punct unei cărţi – la sfârşit!
să fii sfânt – să fii demon: un biet osândit…
nu mai cerşì către cerul vâscos
nu visa – ci trăieşte-ntr-a ta Epopèe
nu te vrea doar un abur de aur – Hristos
ci Păstor de-Armonii – Demiurg-Melopèe…
…smulge din mâlul de lac a ta Spadă
ondìne şi elfi biruieşte – ia-i pradă!
***
EPOPEI FALSE – ŞI EPOPEEA „ACASĂ”
…am fost în Africa – la vânătoare de lei
în India – tigrul bengal nu m-a aşteptat în zadar
cu ursul siberian m-am pupat în cruce – -am dat laba
(c-aşa se face – mereu – pe-acolo – treaba…)
…am fost în pustiuri – …unde vrei şi unde nu vrei!
…dar nu m-am simţit nicăierea sub nori – Magic Zidar!
în Munţii mei Sfinţi – nu ucizi şi nu pupi – ci te rogi
la Izvoarele mele te speli de orişice rele
în poiene te-nchini – prăbuşit – la Albi Inorogi –
Dezvăluirile Duhului – le simt şi-ale mele!
iertaţi-mă c-am tot alungat – degeaba – iluzii
(…oploşindu-mi în suflet – cum ploşniţele – mii de confuzii…)
Strămoşilor dragi – Eroi de-Epopei – Sfinţi Străbuni:
credeam că-n lume-oi schimba multe… – …dar numai voi SUNTEŢI buni…
…iertaţi-mă – Iarbă – şi tu – Înviatule Grâu
Flori în Ninsori – Îngeri din Păsări – Mir-din-Pârâu
(…toate-s iscate din Minune şi Roură de Martiri)
iertaţi-mă – Munţi – Mare – Spini-de-pe-Capete-de-Miri…!
v-am părăsit – şi-acum – întors – plâng: am fost – peste tot – un „peşte” soios
un dezertor răpănos – de la postul-cheie-al Cetăţii-HRISTOS…
…acum rănile mi se-nchid – fermecat:
între Cei Trei Fraţi sunt: deci – chiar mi-s de tot vindecat…
…acum – abia – pot să mă lipesc de-o Cruce Dacică de Sat
şi să mor – între Soare şi Lună: –MPĂRAT…
…nu mai sunt – fără rost – chircit între Coasă şi Plasă:
trăiesc (şi mor) doar AICI – Epopèea Libertăţii: „ACASĂ”!
***
NOIMA COLINDEI: NEDESPĂRŢIREA
Maica e-n lacrimi – şi-n dureri – şi-n noapte
Pruncul mă mustră – cu înmulţite şoapte:
„ce mai aştepţi – de nu mă naşti odată?
eşti Magul meu – dă-mi Steaua Luminată!”
nu mai întreb – pripit şi făr’ de noimă – de Cei Trei Magi –
ştiu: ei călăuze-s – mute – la Sfânt Călătoria!
…în Peştera Luminii – din care tu te tragi
sunt Prinţ ce-aduce-n bucurie – ARMONIA
şi mă supun – prin stih de rugăciune…
…deodată – între raze vii – NIMIC NU-I STRICĂCIUNE!
Pruncul se naşte – re-mpăcând la făr’ de pofte – RAIUL!
iar peste toate se-ntocmeşte – la loc – UNIC AL RAZEI – STRAIUL!
…vor fi lumini – vor fi căderi – dar turme – oameni –
îngeri
vor căuta-n Stih – iar – PÈŞTERA – acolo un’ nu sângeri…
***
URMAREA UNUI CÂNTEC DE LEAGĂN
…”Diavolul se spală pe
lungii săi dinţi – presăraţi prin
mări şi oceane –
dar Ea – neuitata – sare peste
amiază – drept în apogeu…
a văzut – cică – nu-ş’ ce
derbedeu…
…eu mă iau după Cămila Stelară
şi ajung de râsul camioanelor – încărcate cu
pâine intermediară…
până la urmă – rămânem doar Tu şi
numai Eu…
El uită – mereu – că
aveam întâlnire…
dar ştie – totuşi – că
nimic nu-i râvnire!”
…leagăn de copil: Arca lui
Noe – cu
stil…
…acest cântec de leagăn îl tot aud
crud
trecând peste punţi de ceară – mergând pe
sfoară – din mormânt în
mormânt de vară…
oglinzile mă împing
înafară – până când
nu-mi mai încap nici măcar în propria-mi
piele:
privesc – tânjitor – spre Ea – cea care-şi
sărută propria arteră aortă –
şi cădem – cu drag – amândoi –
într-o singulară şi experimentală
bortă…
…e bine, e frig… – …la ce să mai fie folosite
Circulaţia Sângelui şi Singurătatea Poetică?
la ce să mai chinuim elegii
răsărituri – povară –
când e vară – e vară – e vară…?!
(…puţin cam
parşivă şi-avară…)
…urmarea unui CÂNTEC DE
LEAGĂN – este un
sughiţ fără de
sfârşit: interconstelativ
excelent purgativ!
…decad din solstiţii – cu demnitate
regală – şi
redevin eu însumi – apoi – când îmi recit
cu osârdie şi-n extaz
fiinţa gregară
***
NU TE MAI IZMENI – CERCETĂTOR DE CLOŞTI !
pentru o Românie dulce şi-mpăcată
era suficientă o sonată… –
…dar pentru răstignit-scuipata Românìe
nevoie-i de cutremure – furtuni şi agonìe!
patriarhala Valahìe de-altădată
răbda deasupră-i bolta înstelată
dar Daco-Valahìa-asasinată
îţi cere să te sui lângă Hristos – pe dată!
Valàhia – congestionată şi fierbinte
îţi cere – stoluri – sacrificii sfinte
să scoli şi morţii din morminte
şi să răscoli Voievozi – Bour – Colinde…
…nu te mai izmenì – cercetător de cloşti:
vremea-a venit Patria să-ţi cunoşti!
***
„X”
„X” – semnul răscrucii lumilor – etern
promisiunea dumnezeiască – de-ntâlnire la
şosea – monden-prietenească
„X” – locul (întretăind-întâlnind astfel
văzutul cu nevăzutul)
„X” – aflăm – chiar şi-n Tină şi
Mut – ce
nu ştiam c-am pierdut:
Sinea noastră Divină
Hristos va veni – pe aripi de
Albină – să extragă – din
pruni şi
nebuni – zoaiele
fade: nedumeriri – muriri
ne-muriri…
şi să le azvârle – până în…
luni!
să scotocească vântoasele-nmlăştinate
(transcendere-descendere… – …descendere
transcendere – ce
monotonie – ce plictiseală – cât nesfârşit
Spate!) –
să afle (…când sângeri…) – îngeri
cu cea mai luminată putere: Aprindere întru
Desprindere
vom zbura hai-hui (nici
în jos şi nici
în sus – şi-n jos – şi-n sus! – adică
prin Esenţa Lui!) – cu câte
două de aripi perechi („X” – …trebuie să recunoşti că-s mai mult decât
două urechi!) – peste
răscruci şi-ntrebări – peste
mări fără
ţări – şi ne vom găsi ceea ce
nici nu ştiam c-am pierdut – ceea ce
nici nu ştiam că
eram: de fapt
dintotdeauna – căutam – deci
ca zei existam…
„X”: semnul nădejdii – Hristos nu părăseşte
Creaţia – ci-i face câte-o
vizită – în fiecare după-amiază
ulceroasă şi
cinică (numai aparent
absconsă – numai aparent
umbroasă…de fapt – cu
limba scoasă!) – adeverind că
nu există necunoscut (vrut şi
nevrut) – ci doar
somnoroşi (care – cu timpul – pot deveni
orbi furioşi…)
…dar „X” rămâne
cu totul afară şi mai presus de-orice
fire – de
pruni şi
nebuni – suit în elixire şi-n
orfice lire: să nu baţi – să nu
suni – intri (…fireşte – c-un
enorm nod în gât!) – şi
atât: aici este
GRĂDINA POEZIEI –
Zeiesc-Armoniei (fără niciun fel de
fricţiuni!): Grădina cu ETERNE
Minuni…!
***
29-ATARAXIE
petrec legendă fără de speranţă
concertul de viori fără vreo coardă:
poţi să fii om – poţi să fii biată zdreanţă
în viaţă nu-ntâlneşti oştiri – nici hoardă
e-atât de searbădă-n amurg pădurea
e-atât de monotonă stea-rotirea
nu lua în mână spada ori securea:
nici cavaler – şi nici călău cu firea
cântaţi – cântaţi – voi – zâne-ale pieirii
eu nu voi scrie stihuri pentru cântec
nu vreau coroana-tinichea uimirii
nu vreau nici zei umflaţi în pântec…
…m-atinse-o delicată melodie:
o izgonesc – tot orb – la pălărie…
***
NU MAI TREC PE DRUM NICI AMINTIRILE
nu mai trec pe drum nici amintirile
câinii-au intrat sub pământ – s-afle ştirile
e-o noapte cu ceaţă – şi viaţă-mpietrită
cer lipsă: zeii-au făcut meningită
nu-mi pun întrebări – deci – logic – nu exist
în turla catedralei – ceasul tace trist
şi totuşi – din bezne – pândesc duhuri rele
nu-mi sar la gât: au dureri de măsele
citiţi – citiţi psalmii apocalipsei
în toate din jur: isteria eclipsei
citiţi – o – citiţi – asta-i ultima vreme
pe frund de ocean Monstrul se mişcă alene…
…nu vreau liturghii – nici piese de teatru
e-o linişte-anume: îmi vine să latru…
***
NOI AM TĂCUT – CÂND CRIST CEREA ROSTIRE
noi am tăcut – când Crist cerea rostire
şi n-am făcut – Nădejde când n-aveam decât în Spadă
ne-am mârşăvit şi chip – şi soi – şi fire
de n-am mai înţeles din noi decât o sfadă
să cerem să ne judece Valahul
Crist cel cu ţundră – Căciula-i e Coroană:
spre iad – s-a afundat rău şleahul…
tot spre Lumină-a mai scăzut bulboană!
Hristos-Părinte – iartă laşitatea
dar arde fără milă-n noi trădarea!
vreo zece laşi tot apără Cetatea
dar trădătorul o scufundă-n Marea…
…la Sfânta-I Judecată cu Dreptate
de ne-om ierta – zidi-vom Lui Nouă Cetate!
***
DIALOG ÎNTRE OM ŞI DUMNEZEU
„ – e bine?”
„– nu – Doamne!”
„– atunci mori
ori scutură de toamne
acest bicisnic cuib de ciori:
ori vară-ori iarnă:
lumină vrei – sau bezne
să te înfunzi în scârnă pân’ la
glezne?
alege bine:
să nu te pupi în bot cu vreo
satană
la mijloc şi de vară – şi de
iarnă
altfel
‘ntre cer şi glie: te blestemi să fii
stană!”
***
CICLOPUL CLIPOCEŞTE DIN UNICUL SĂU OCHI
ciclopul clipoceşte din unicul său ochi
e-o lume fără cârmă ori cârmaci
nu mai gândì şi încă să nu faci:
un lucru – altul – te umplu de deochi
o mină stă să explodeze sub picioare
dar cui îi pasă – de moarte ori de viaţă?
azi trec pe stradă fùrii de mosoare
iar mâine – tot ei – îţi vor vinde aţă
cu mâna pe cordonul de alarmă
ai adormit – şi stelele fac larmă
nici nu mai ştii că nu mai ai nimic
în ăst tărâm cât oul de limbric…
…soldaţi trimişi ca să te execute
joacă pe rupte – de vecìi – barbùte…
***
DESCÂNTEC CU SICTIR
lingăul linge
câinele plânge
lacrima frige:
frigul de frig
pus în cârlig
cântă de zor
la un motor…
…ce rânduială!
crini de dârvală…
stau şi veghez
trandafir frez
să care-n spate
ouă pătrate
să dea la râpă
tot ce-i risipă
tot ce-i arìpă… –
…să care-o moartă:
lumea-asta toată –
până la Poartă…
***
INCREDIBILA RĂBDARE
să treci pe lângă lucrurile
„comune” – din jurul tău – ca pe lângă
nişte ţurţuri de
gheaţă – enormi – gata să se
desprindă de pe acoperişul înalt – şi –
prăbuşindu-se-n gol (stil
kamikadze!) – să te schilodescă – numai pentru
a-ţi atrage – o clipă
atenţia: fiecare
lucru – socotit „comun” (…cu câte
prejudecăţi stupide suntem
neîncetat – aproape din naştere –
sufocaţi!) – îşi exprimă
surd – indignarea pentru că
treci pe lângă el – impasibil – cu
gându-n vânt – fără să-i bănuieşti
măcar – d-apoi să-i şi
asculţi povestea – poate chiar
groaza-i tragică – ignorând total
câte-a văzut „comunul” (!) – şi câte a
tăcut – atâtea
vremi – despre care tu n-ai ştiut şi nici
nu vrei a şti – niciodată
nimic…
…fii reverenţios – măcar – faţă de
aceste maladive
sensibilităţi „comune” (!!!) – care
încă mute – se-nghesuie – de-o viaţă – în
jurul tău – să-ţi – în sfârşit!
grăiască – uşurându-şi
astfel – sufletul lor – încărcat
monstruos – cu o
întreagă istorie a
incredibilei răbdări…
***
ÎNTRE CRIMĂ ŞI POEZIE – FĂRĂ NICIO APOSTAZIE
Crima se plimbă – tacticos
obraznic – păianjen
păros – printre toate cele cinci degete ale
mânii tale
drepte (…care – spune – c-un
zâmbet parşiv – Crima – sunt mai deştepte!)
în ciuda câinilor – străbunilor şi-a
străinilor – fastuoasă – Domniţa Crimă – Senină ori
numai Frumoasă – deschide
uşă după uşă (ştie că nu-i rost să descopere
niscaiva comori – ci doar să te-oblige a
face salutul
reglementar – înainte să mori) – vomând şi
rânjind – drept în mijlocul sufrageriei Duhului (minţii
îi strânge moţul cu dinţii!)…
cum – Poete – cum oare
să scapi de atât de
fascinant dezinvoltă – ispititoare
Văduva Neagră – care-ţi spurcă – deodată – şi ochi – şi covoare?
cum?! – păi – să-ţi spun şi
arăt: uite-aşa – adu şi-ntinde pe masa de
gală – o coală
albă (ai adus? – bun
să continuăm – cu toată vigoarea
exorcizarea…)
aşa…cu toată palma – acum
prinde – cu toată palma – da – coada
stiloului – nu ca pe o coadă de
cal ghindoc – ci ca pe un
feştelioc cu
busuioc – de cel cu care-azvârli
agheazma (cea cu Foc
trează) – în cruce – la
Bobotează
şi – astfel mânuind – umpli
cu toţi stropii de rază – bărăganul
paginii – fără niciun pic de emfază: pagina
să-şi ia
faţa ei de
amiază – întinsă-ntr-o singură
frază
…apoi – cu voce sonoră – cum numai corul de
catedrală – cântă fericirea din fiece
rază: cântarea tenorilor
şterge şi
spală (în tine şi-n orice
câmpie a filei – a vântului
neagră pală…) – unul câte unul – paşii
Duhorii de
Fală – care trecea drept
Domniţa Crimă – cea făr’ de
rimă
cea brează…
…până aici
ţi-e clar? – da? – atunci
trezeşte toţi paraliticii şi-i
scoală – să umble – cumsecade
cu patul în
poală…
…aceeaşi voce – egală – regală
va exploda – fără voia
ta – în toate
Păsările – Florile şi-n
Munţii-Mările Pământului – aducând
mărturie Sfântului – năpustind Furtună
Cuvântului – admirând Minunea şi
Forţa de a fi mult mai mult decât
o sărmană pagină-n
paragină: nu se mai aude
scrum – pe Masa de-Acum
re-sfinţită – se-ntinde nu o
singuratică filă – ci Păduri – Stufoase
Grădini de-Armonie – Iubire şi
Milă: tu ia din Păduroasa
Grădină – absolut la-ntâmplare – o
Floare – de-acolo de
deasupra de
toţi şi de toate – …prin aceea – Floarea de Crin – veni-va
suspin de Binecuvântare – cu Cleştară
Grăire şi Trează
Lucrare
…ţine minte – ceea ce faci nu-i doar pentru
tine şi-o fluşturatică
filă – ci răspândi-se-va – cu viteza lui
Achille – peste toate
Lumile-File – chioampe şi
şchioape – care de tine au fost
mereu – atât de periculos de
aproape…
…acum – Crima şi
Ştima şi-au luat concediu
datorită acestui – aplicat de tine
remediu: acum cântă – cântă în voie – orice
cânt – la orice
nevoie – în orice pământ: ai deschis – fără să ştii
Comoara din Vis – Poartă Grădinii
în care – luminând-tălmăcind Savanţilor Pomi
Desenul Azurului şi
Cartea – numai El – până
azi – cu Grai şi Lumină
A SCRIS…
…ai tăcut… – …dar ce am zis eu
ai şi făcut? – ai înţeles Sfântul
Eres?
***
URMAREA IEŞIRII DIN NEAM
demenţa – jalnica demenţă
când tot ce crezi: nesfântă-absenţă
când râzi şi plângi fără de lume
când te consumi în ample spasme
care-şi prefac glasul în basme
…în jurul tău – coclite dune…
nu e viziune – Poezie
nu sunt vigori de Neam şi Nume:
e singuratică-isterie
strivită între cer şi glie
…în jurul tău – coclite dune…
nu e nici vis şi nici minune
nu e nici cânt – nu sunt nici strune
treci nori înşelători prin minte…
la urmă – negre plăci – morminte…
…în jurul tău – coclite dune…
ce tristă moarte fără viaţă
o negură d-eternitate
din care nu-ţi clădeşti Cetate
ci doar deliruri de paiaţă
un craniu cu găvane sparte…
…în jurul tău – coclite dune…
boceşti în sec – aştepţi comete
dar sub picioare n-ai pământ
ajungi coceanul de ştiulete
nici gând – nici grai nu ai în rând
te zdrumici fără rost – în vânt
…în jurul tău – coclite dune…
demenţa – jalnica demenţă
cu amânări fără clemenţă
n-ai rădăcini – seva-i uscată
nu ai tovarăşi nici strigoii
nu vezi – n-auzi cerinţa Vòii
…în jurul tău – coclite dune…
e prea târziu să ceri un umăr
nu eşti măcar demonic număr
n-ai grai – n-ai strai: nici nu exişti
când chip de om tu scuipi – nu mişti
când fraţi de mumă îţi ucizi
te-or urmări în somn – livizi…
…deja la gură îţi ies spume…
…în jurul tău – coclite dune…
***
MISTICELE BERZE
…cu berzele – o Doamne – ce mai poveste-n sat
când primăvara s-aşeza – la noi – strat după strat!
„-ia uite! – şi-au făcut iar cuib pe cas’ la mine!”
„-da-da – om bun ca tat-tu… – Făt-Frumos – nu alta!”
„-invidios! – sigur că-i bun – vecine:
altfel – şi-ar creşte pui la mine – Crăiasa-Barză-‘Nalta?”
„-pe cas’ la Safta cuibul stricatu-şi-a – ce mofturoasă!”
-„Safta? – femeie rea – ptiu! – lua-o-ar cea cu coasă!”
…şi – uite-aşa – Blânda pe Catalige
fixa – în sat – mistic – morala: şi-acu’ frige!
…eram copii – iar satu-mi… – sat de munte
dar Dumnezeu tot cărţi scria – pe vetre şi pe frunte…
slova de şcoală n-o ştiam – dar slova cea din ceruri
şi-n somn s-arată – Chip de Foc – pe cel’ mai crunte geruri!
…azi înşirăm – nevolnic – la slove de pământ
dar am uitat c-avem – cu Hrist – mai ‘nalt învăţământ!
…”Barza şi Bărzoiul
mătură gunoiul
lùmină şuvoiul…”
***
POET ŞI HRISTOS
acum nu mi-e de scris – dar de umăr
Îl simt lipit pe Crist: „ai isprăvit durerea?”
şi mi-e ruşine – căci nu pot să număr
câte amaruri năvălesc în lumi – ca fierea…
aşa că scriu ‘nainte – să nu cumva să-l mint
pe Răstignitul Lumii – Calea-Adevărul
şi niciun stih de-al meu nu e alint:
cel mult – un vis frumos – omiţând Mărul…
e drept: El – când şi când – mă ‘nalţă de nădragi
şi-ntr-o clipită – mă strecor în Rai
să văd: sunt potrivit – nepoticnit la Grai
sau viaţa-ntreagă – fost-am un cârpaci?!
…şi-ncă mai vreau ceva: un chip să-l văd – pe care l-am uitat:
pe Neamul meu Ceresc – acum – popor înfierat…
…dar Crist mă-ntoarce iute la pagina de-arat…
hei – nu destul de iute: pe inimă-am notat!
***
PENTRU TRĂDĂTORII DE NEAM ŞI PATRIE
rugaţi-vă pentru săraci şi buni
pentru bolnavi – popoare şi străbuni –
dar pentru trădători nu vă rugaţi
altfel – în veci veţi fi VOI blestemaţi!
scoateţi zapisele cu sânge scrise şi păstrate-n lacrimi
şi arătaţi-le – stăruitor – lor – mamelor de iude:
nu le-au secat la timp pântec şi ochi de paparude
iar fiii – iată – vândut-au glia sfântă – sfinte patimi!
să se cutremure şi cerul şi pământul
muierile lor şerpi mereu să nască
nisip să bea – când li-e gâtlejul iască –
ei – ce-au stricat cu Neamul – Legământ
să aibă drept hodină – turbat vânt!
…când or muri – să-i scuipe-afară
biet vândut pământ!
***
IARNĂ DACO-VALAHĂ
e Iarnă peste Neam Daco-Valah – hrănit
cu Rădăcini şi Miere de Albine
copacii-s vii – gheţuri nu-ncleaştă râuri line
să cauţi în Munţi: afla-vei Răni de Răstignit
peşteri răspund în roi de constelaţii
turme şi oameni scriu tărâm de basme
zeii-ciobani fac – la ospăţ – libaţii:
străbuni comuni ne curg în cer – agheasme!
orice Cuvânt ne-avântă Rugăciune
Cântecu-l duce – prin văzduh de nea
acolo unde nu-i vreo cucuvea:
Privighetori doar îşi dau ghes la strune
…pe căi de Cântec – la Crist noi vom răzbi
cu cât mai Iarnă – cu-atât ne vom iubi!
***
CLAVECINUL VALAH BINE TEMPERAT
aici mă veţi afla cântând
şi când s-a stinge-ultimul vânt:
aici e Rai
aici mi-e Grai
şi m-am născut din Sfântul Nai
nu am lăută – am Cuvânt
cu care cânt:
şi ultim firul de pământ
mi-e sfânt…
…cu condei de stele
m-au scris cele iele –
de-am bolit a jele…
apoi Făt-Frumos
iarăşi Naiu-a scos
şi m-a înviat
din sunet curat
frate luminat…
…noi cântăm alene
Ler de Cosânzene
Argint de Sirene…
Pribeagul de Sus
Fratele Iisus
se oprise-n drum
pe gânduri – acum
gândurile – scrum:
Colind priveghează
Cunună de Rază
Raiul luminează
Nunţi de-aştri cuminţi
în Munţi streşiniţi…
…a trecut de noapte
nu s-aud nici şoapte:
Făt Frumos s-aşază
Maria e trează
Serafi ne urmează…
…Magii – în amiază…
***
POET ŞI ARHANGHEL
pământul ăsta are-ntr-însul Cântec
nu ca la alţii – unsurosul pântec:
pajuri se-aprind mii vâlvătăi în cruci de cer
e Ţară Fermecată – -i Vis de Ler…
pământul ăsta – închegat din sânge
ştie-a nunti – a chiui – boci – a frânge:
Străbunul Înger vine-mi la fereastră
cu glas vrăjit – de Pasăre Măiastră
să-mi mustre şi purtare – şi uitare
şi să-mi desprindă dintr-un cui – din zare
un Zmeiesc Paloş – din Văpăi de-Altare
mă-nchină în genunchi – apoi – la luptă!
… din ţâţele de Mumă – mâncarea toată suptă
mă suie azi în flăcări: Arhanghel – cât şi Strună!
…acum nu mi-e ruşine de Jariştea Străbună…
***
TRISTEŢI CLOCITE
tristeţi clocite – cărări de soare – învechite
îmi sunt aşa departe – şi-aşa de peticite…
„a fost odat-un om…” – acuma e-un bolnav
care-şi aşteaptă Moartea – şi bătrân – şi schilav…
n-am întâlnit Iubirea – pe drum de Paradis
uscatu-mi-s-a Trunchiul – Sevele s-au prelins
aştept Nenorocirea – sub orice chip al ei
prea mult adăst sfâşierea – îngroapa ast’ cu lei…
…o – nu mă lupt de mult şi nu mă-mpotrivesc
e seară către noapte – ochii mi se lipesc
dar nu mai am Viziunea – şi nu-L aud pe Crist
e doar Durerea-n Poartă – o Poartă de Artist…
…nu – Arta nu m-ajută – e doar ca heroina:
până şi visul – flascul – mi-a fost tăiat Lumina…
***
CARTEA – SĂRACA…
nu mai şopocăiţi – la patu-mi – de Moartea firoscoasă:
lăsaţi să cred că Moartea-i chiar unica-mi Mireasă…
…şi am trecut prin ceasuri – nici unul n-a durut
dar nu mai dau crezare unui Nou Început…
e noapte – frate – noapte – pe toţi i-am otrăvit
cu slaba mea nădejde – ce nu s-a prăpădit:
„de ce nu mori odată? – devii respingător
o arătare slută – monstru rumegător!”
dar eu nu-mi cer iertare – nimănui – niciodată
şi asta le-nnebuneşte – pe javrele de-ogradă:
de ce Artistul – schilav – mai crede că prin Artă
poţi să mai schimbi vreo iotă – din ce ţi-e scris în soartă?
…şi dacă – hai să zicem! – pe plac v-aş face – iaca:
s-ar face fum – tot rostul – ce-am scris – CARTEA – săraca?!
***
AFAR’ DE ARTĂ – -N LUME – CE NU MAI ESTE SCRUM?
e-aşa târziu – şi – totuşi – scriu – cu-ncrâncenare de nebun:
dac-aş lăsa din mână pixul – pe loc m-aş face scrum!
am lampa-n dreapta – cărţi în stânga – …de inimă nu ştiu:
sunt surd la catastrofe – propriu-mi geamăt… – căci scriu – şi scriu – şi scriu…
şi de e iarnă – de-o fi vară – eu am tărâmul meu
afară de-anotimp şi faptă: un Rai de-Artist şi Zeu!
muriţi – vă sinucideţi – ori mă blasfemiaţi
am Soare şi am Lună – aştri complet …„privaţi”!
Vicleanul Somn îmi dă târcoale – mieros şi fariseu
dar să mă scoţi din Rai – acum – nu doar e foarte greu:
E IMPOSIBIL! – căci Icoane – pictate cu-al meu sânge
mă ţin cu sila între ele! – …una – chiar mintea-mi frânge…
…da – ca să scrii cum apucatul – tre’ să fii foc-nebun
dar spuneţi-mi: afar’ de Artă – -n lume – ce nu mai este scrum?
***
„EU SUNT MANOLE ÎNVIATUL!”
ce-i viermuiala-omenire? – o gloată de pigmei
nu să mă plângă ei pe mine – ci eu să-i plâng pe ei!
dar din foiala otrăvită – ies voci de catifea:
„suprema inutilitate-i Arta! – deci – la cuptor cu ea!”
le-aş da în cap cu-o Poezie – dar n-ar simţi – nerozii
aşa că mă aşez cuminte – direct la coada cozii…
la ce să-ţi sfâşii ultimi MACII – de-un roşu-apoteotic
când vezi cum Crima – coafată – ţi-a strâns cătuşi – despotic?
mai bine zboară-n zări – cu Duhul – Mireasmă-Mântuire
şi lasă-ţi stârvul între gàdini – să-l facă…”mânăstire”!
„eu sunt MANOLE ÎNVIATUL!” – îţi vine să le strigi
dar n-are rost ca răsuflarea-ţi – de proşti să-izbeşti şi frigi…
…cu-adevărat dau Mărturie – -s Constructor-Arhitectul
la tot ce – Criste – -n astă lume – Tu ai făcut Proiectul!
***
MOARTEA ARTISTULUI
de câte ori văd verze-bălţi – mi-aduc – pe loc – aminte
de-Ocean – de Spumele-I turbate: Eroi şi-aflară-n El morminte!
dar ce măreţ mormânt – Oceanul – faţă de astă baltă
în care-azvârl cu pietricele – privind cum raţe saltă…
Hristos-Părinte – -s păcătos – cât nu pot a rostire
poţi să-mi spurci trup – dar l-astrucat – mormântă după Fire:
n-am fost nici laş – nici trădător – Te rog să-mi afli-Ocean
să mă-nvălătucesc cu Valul – la Tine – către Cer:
Artist înseamn’ – hrisoave-adeveresc – Celestul Cavaler!
nu năzuiesc la Nunta Sfântă – „Al Treilea Cioban”:
Frământ râvnesc – Urgii Măreţe – lipsite de-orice an!
n-aş vrea în Rai „democraţie” – să-i frec pe-irozi la coate
ci vreau să tulbur Omenire – cu Duhul – după Moarte!
Furtună – Uragan-Lumină – iar nu meschine vămuri
să-mi zici: „fii Vânt Turbat – pe dat’ să mături trup şi cărnuri!”
…Armuri de Cavaler voi sparge – în lupta pentru Tine
dar nu-mi da Moarte-cu-Sictir – ci Vrednicii Alpine!
***
EPILOG : SECRETARA MEA
vă implor – prieteneşte – din tot
sufletul: când veţi vrea să daţi pe la
mine – rugaţi-o pe
Secretara mea
Moartea – să vă
scrie pe lista de-aşteptare: nici nu vă va veni să
credeţi (vă veţi convinge – însă –
singuri…la
faţa locului!) – dar aici – în
Rai – sunt incredibil de
mulţi (şi diverşi…) iubitori (ba chiar
devoratori – ba…veţi zice că exagerez – dar
lasă…: …şi cum ziceam: ba chiar
CUMPĂRĂTORI!… – …se plăteşte „cash” – la
Secretară – cu
Propriile-ţi Perechi de
Aripi!) – …da – aici în Rai – sunt foarte mulţi
iubitori…devoratori… CUMPĂRĂTORI – de
ARTĂ!!!
…”trai – neneacă!” – veţi zice – unii – aşa morţi
cum toţi suntem – ori
vom fi…puşi la…”puncţi” – ca
şefi-adjuncţi!
„om vedea – dacă-i
chiar aşa” – vor întâmpina – cei
sceptici…
…păi – asta aştept şi
eu… ce
credeaţi! – …dar…ssst! – iat-o pe
Doamna mea
Secretară… – …tocmai coboară – impasibilă
elegant-maiestuoasă – pe
Scară!
…”dă-te la Ea
nu mai sta!” – se aude printre
Norii de după
Stea…
…”veţi muri şi veţi
vedea…!”
„Arta şi
Minunea –
Luminează Culmea!”
…dacă mai ştiţi
lozinci – nu vă
sfiiţi … aici
– în Rai (…se
cunoaşte asta de mult!)
nu-i ca pe
Tântul-Pământul
…bate doar
Sfântul – de Lumină
Vântul…
———————-
Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea
ianuarie 2018
