Cuvânt și iubire

PROLOG

 

„…la-nceput a fost

Cuvântul – şi Cuvântul era la

Dumnezeu – şi Dumnezeu era

Cuvântul (…) Toate printr-însul

s-au făcut – şi fără Dânsul

nimic ce-i făcut – nu s-a

făcut…” (IOAN,  cap. I, 1-3)

 

…un Singur Creator şi-o

Singură Creaţie – Creaţia fiind

de-a pururi repetată – şi iarăşi Ea-Creaţia fiind

Însuşi Creatorul

 

nicicum dăbălăzata – vicleana

periculoasa Treime…

 

…un Singur Creator – o Singură Creaţie – şi-un

Singur Neam – Mistică

Rădăcină – fără de

Nume – ci doar cu

Sfinte-Atribute: „dac” – „get” – „carp”

„trac”…

 

din Mistica Rădăcină – Pântec al

Creaţiei – se iscă minunea

Ramurilor (…Copilele Neamuri cu

Nume…) – ce se vor usca-preschimba – din

nou – în Roata Fericirii Rădăcinii:

Singurul NEAM – al tuturor

tărâmurilor

 

…şi pentru că acestea Toate trebuiau să

poarte – spre născare –

Rânduiala – adică să fie

Revelate:  Graiul

le-a rostit Taina Supremă: să li se spună (precum se şi cuvine în

turmele Constelaţiilor Astrale – mereu

schimbându-şi – tot

ROATĂ – păşunea):

HRISTOS!

 

…în Cumpăna Veciei stă – cu

Lacrimi Demiurgice

pe-obraz: Stăpâna

Schimbătoarelor Semne din

Constelaţii: EA

Muma tuturor

În-fiinţărilor Sfinte:

MUMA MARIA!

 

…iată singurul ADEVĂR – DEPLINA

MĂRTURIE!

 

…de-aici începe

Credinţa – se isc’

Credincioşii-Popoare…cărora Grai-Sfântul  le-a fost

dat o stânjenitoare

(…şi

cu prea multe  – uneori

de tot mincinoase – dar totdeauna

ostenitoare  – omeneşti tălmăciri …)

Poreclă: „ISTORIE”…

***

 

CÂNTUL ÎNTÂI

 

…când vezi atâtea mii de lănci – plecate SLUJBEI – deci mii de credincioşi

în Pisc de Neam-Rădăcină – mii cavaleri cu plete-arzând – supuşi în rugăciune

(…eroi cereşti – monahi divini – altfel nu îndrăzneşti a spune…!)

nu-ţi poate-n minte gând veni c-am fost cândva ruşini – şi porecliţi:

„popor de căcăcioşi”…

…crunt năvăleam – prăpăd făceam – în piept duşmàn – cu spade mari de fier

un Făt-Frumos – sălbatic zeu  – era-ntre noi oricare cavaler

necruţători – zdrobeam păgânii sub copite: ca ploşniţe strivite

plesneau coifuri:  cu desfătare-ascultam aste muzìci potrivite

…şi au venit – iar – vremuri de duhoare: ca umbre blestemate

prin mâl de Styx-uri bântuiau umbre cu-armùri – temute şi vestite

cândva… – …acum – doar doage de butoi – peste cap date roate…

…dar iarăşi ne vom răsculà – dezlănţuite uragane – valàhe àrmii

în abìs de Gheenă-om ‘napoia pe demoni! – iar noi – sfinte hàrpii!

şi – în triumf – aduce-vom – valàhii – în alba noast’ Cetate

mii de trufìi-stindarde aurite – smulse în luptă cu dreptate

…vom fi iar zei fulgerători – copii de-eroi – cu Crist în cap de oaste

lumini de ametìst trezi-vor – pe  ziduri – fecioare mândre – caste…

 

***

 

CÂNTUL AL DOILEA

 

pe când nu se zărea în lume chip de om – aici erau împărăţìi

aici – Miezul Cosmicei Nuci – tărâm al celor precum Candeli: şi blânzi – şi treji – duhlìi…

cu fiarele grăiau năvalnic – cu păsările ciripeau – unìcă limbă:

oameni în fiare-păsări – păsări în oameni – ca-n menuet – se preschimbau…

…ăst rai avea – în mijloc – Munte Ascuns şi Sfânt – s-armonizau cei vìi:

Tărâm şi Măduvă Luminii – El – Magul – Suprem Cânt:

se închinau Lui mii de Păsări – de Îngeri-Flori – cuminţi bondari de Vânt…

…Izvor de Neamuri – Ùnic Copac Cunùnii – demiurgìe pură:

aici domneau IUBIREA – şi HARFA MAIESTĂŢII…nimic nu-nchega ură:

erau Plutire şi Pisc Înţelepciunii – măsură dumnezèie:

nu se-arătase Şarpe – nu uneltea Minciună – nu sfredelea Femeie…

…îşi înfrăţeau văzduhul doar Duhuri de Lumină şi de Miresme Rare

în Horă jucau Zâne – în Pisc roiau Eroii: nu erau Zare-Stare!

…Încununàtul Lumii  – El – MAGUL ARMONÌEI – păzeà – spre Ceruri  – Pòduri

pe care – prin Cădere – veni-vor – în prisosuri – şi beznele-noroduri…

 

***

 

CÂNTUL AL TREILEA

 

zei-oameni – cu Zeul Suprem generos răstignit

(El – Rădăcina Lumii-aici – în Sacră-mbrăţişare – mănos – TOT a-mplinit!)

popor cu sufletul în ceruri – senìn şi deplìn mântuit

cu trup c-argintul strecurat – deci fără de mormânt

având în fire fraţi-fiare-îngeri – Lup-Ursul – Flori şi Cânt…

au fost lăsat puhoaie-neamuri-crengi – fel-chip de i-au numit:

„poporul Căii Drepte”  – „poporul Luminat – fără amurg ori rest”

„popor ce îl iubeşte Zeul – la dânsu-l cheam’ pe numele-i celest”…

…dar ei rămas-au strânşi în jur de Munte-Ascuns

unde-orice taină Magul le-a tălmăcit-pătruns…

ei au rămas – extatici – cu îngerii în Horă

popor de Raze-Duhuri – ieşit cu tot din Oră

ei şi-au păstrat Comoara de-Nţelepciuni Divine

şi-au scris pe Cer şi Piatră despre Lumini şi Bine

ei – Primii Oameni-Carte – din şirul de noroade

nu au impus nici raza – nici vatra – nici mintea cu iscoade

nici Cer de Rugăciune – şi nici măcar Cântarea

nici pe-Orfeu-Taumaturgul – care-mblânzeşte zarea

şi Pòduri ne croieşte în Cuvânt – să stăm – iar – la taclale

cu Cel ce Este –  ce-şi ocroteşte Neam – din Deal şi până-n Vale…

…voiau – cum Crist-Zalmoxis – să-şi afle Pace-Iubire-Sărbătoare

singuri: în fremătaţii Îngeri – în Păsări – cât şi-n Floare…

Graàl-Trandafir-Focul se-aprinse-n munţii loru:

Sfânt Sânge-ademeneşte Moartea – ca să aflăm ce-i Doru’…

…dar îmbeznaţii lumii n-au priceput: sub nas

DACUL le dăruit-a raiul – dar ei fac răul pas:

…voind să-nveţi Lumina – când nu ai suflet – lesne

te poţi trezi în vrajbă – războaie – scârnă – bezne…

prostul îşi strică Vatra – strigând după căldură

când Focul e în Duhu-i – iar nu în bătătură…

 

***

 

CÂNTUL AL PATRULEA

 

…e ca un ROŞU MAC în hardughìe – nevinovata Valahìe:

el creşte peste bălegarul – zvârlit în chip: „Viţel de Aur”

dar străpungând în Omenie – ca un sălbatic Taur…

…Potop de Bani sunt Zeii Zilei: un mâine nu mai este…

nici Cer – nici Crez – nu tu-Adevăr – desfiinţate Creste…

Demonii-şi pun pe chip chiar Masca Celui Ce-Izbăveşte

pentru ca – păcălind popoare – să pară…Cel Ce Este…!

…dar Magul – dincolo de nori – nu lasă vârşa să sufoce

pe cei ce-s DACI – adică sunt Lumină: pentru ei – Voce

de Dumnezeu s-a fost iscat – şi-l sfinţì – iar – în Munte –  pe Mìsticu-Mpărat!

…din Împăratul Luminat  – născuţi Voievozi Smaraldului Zeiesc

Mariei-Sfintei Mume-a Tuturor – COSMICĂ-ICOANĂ – se-nchină  – se smeresc

dar scormonind şi-aflând – în Şanţul Aurit al Falei – Momìţa Crimei-FARISEII – toţi Craii se cumplesc:

îşi isc’ îndat’ Coame de Leu – Ochi-Foc Merèu: Şacali şi Hiene pe

Rug Ceresc se rumenesc…

…astfel se-ncetini şi mersul celor cu coarne-cozi:

doar c-apucar’ de răsfoiră  – vicleni şi iute  –  Cartea ce scrie-n Valahìe

(…cine e Magul şi ce face – cari dintre stele ŞTIE…):

semne strâmbate ne orbiră! – …Crezul noi nu-l uitarăm însă

Sfinţii Voievozi se răstigniră – cu inima străpunsă

de mii de fulgere-vedenii: lumea de-aici – în Rai ajunsă…

…urgìi venind – furtuni schimbând – toţi am orbit  – pierzând Sfânt Adevăr

şi-n nevăzut – cu sila – mârşavi noi i-am trecut  – pe  Craii Lerului din Ler:

de nu te-ai fost  păstrat în Patrie şi-n Crez – preschimbi Auru-n Fier…

…oare aşa rămânem – pùruri – òrbi fără de-ariàdnicele şnururi?

oar’ ceaţa-o prăpădi minuni – tot leatu-nvăluind în bezne-suluri?

oare tot îngheţaţi în suflet – tot tremurând şi tot spurcând

vom pângări agheasma-n rouri – cuminecarea ascunzând?

…ne-ajunse faţa ca izmana –  ne ştergem dosul cu Icoana

ne ploconim – lingăi – la idoli – ne ploconim către MOLOHUL

(…PARAZIŢII-ZARAFI-FARISEII – ca robi noi ascultând…din umblători noi spurcăciuni mâncând!): oare-i vom închina şi Rana

celui Casap ce-a preschimbat Altar în Piaţă – şi-o tot face pe Groful?!

…dar – oare – MUNŢII şi CĂRUNŢII nu-i auziră „groh”-ul?

…orbiţi şi arşi de-a’ Dracului sudori – scrumiţi Minciunii – fost-am mâloşi

am tot tăcut – şi-am fost fricoşi – nu fost-am generoşi

năuci fără de SLUJBĂ –  duhnind urdori – lingăi hidoşi

în gudurare-AM ACCEPTAT SFINŢI SĂ NE VINDEM ŞI MARTIRI – LA PREŢUL DE…LEPROŞI!

…ne strecuram – jalnici strigoi – pe lângă garduri de nevoi

tuturor dracilor – şi nu pe rând – ci dèòdat’! – le-am fost umili slugoi…

…şi-am fost ruşini! – la toţi le-am fost părut – pe drept – „popor de căcăcioşi”!

…dar asta-i „balalaică”-istorică – netrebnică la strună! – nu NEAMU-N VÈCI DE RAI

Cel care – necontenit – s-a fost-a închinat DOINEI – cum şi SFÂNTULUI NAI!

…şi colo-n Pisc de Munţi-Părinţi au stat mulţi drepţi ascunşi – veghind la Crez

şi-au păstrat Neamului  – ERMIŢII – intact – chiar Sfântul-Miez

dar l-au păstrat cumplit luptând – cu Moartea Firii şi cu Somnul:

să nu se facă de ruşine Neamul – ce-a fost primit SACRA MENIRE

(…de-a fi MINUNII FAR  – PREPELEÀC RÂNDUIÈLII – mereu ÎN PISC DE FIRE

de-a fi FĂCLIE RUGII spre RAZĂ-A OMENIRII…) – tocmai în Rai – la Domnul!

…căci CRIST-ZALMOXIS ce-ar fi zis – la Dreapta Judecată

de-am fi venit precum beţivii – cu gura-n pântec şi-n privată…? –

spurcând cu somn Lumina Lumii – de Hristos Înviată…?

…iar Monastirea lui Manole – cum s-o laşi părăsită

şi vàrvar pustiìtă – pururi cernită – pururea-n risìpă – sub Blèstem dărâmată…?!

 

***

 

CÂNTUL AL CINCILEA – ULTIMUL CÂNT

 

…vor fi cutremure – pârjoluri – mìstice sinucideri

şi dispariţii în neant – torèntele de zoaie

din suflet-lume-nchipuită  – de-a-ndosulea: demonii- iscaţi – lideri!

…ziduri de munte prăbuşite – lăsând în mijloc Piscul…

Demonu-şi freacă gheare-n hohot – şi tot mai mult se-nfoaie:

delir – poduri  la mijloc rupte  – peste prăpăstii – riscul

de-a mârşăvi seninătatea-n catran – lătùră infernală…

Broscoiu-n frac – trident cu mandolină – maestru e de gală

Aspìda se încolăceşte-n imnuri cu ucigaşă fală

Sèpia scrie cu scuipatul – în rostu-i de cerneală…

Nisìpuri cuprinzând palate – Castèle cu Şopârle

Arhangheli cocârjaţi în pivniţi – ca nişte-argaţi-codârle…

…nu vor mai fi BĂRBAT-FEMEIE – ci doar o stârpitură

un gnom asexuat – moluscă din perete – pururi scornind la  ură

o caracàtiţă-plachìe – orìbilă în formă… –  …în Duh: nici scuipătură…

…dar toate s-or opri deodată: o Voce se aprinde

glodoase ceţuri se scrumiră – şi masca se desprinde:

e Magul încercării noastre – venit pe curcubee

să dea Lumină unde-s bezne – Molohul să-l încheie

din invertire să rămână – pentru Statui – Scânteie…

…a strâns tot Mirul de la Floare – şi-a fost chemat ERMIŢII:

pe loc a preschimbat Minciuna – -n Văratice Solstiţii!

…căci Neamul pururi fuse-n Raiul – neprihănit – seninul

dar Încercarea – chiar cernită – a scos din noi veninul:

a scos veninul cu duhoare – veghind VENINUL RENĂSCARE!

…MISTIC VENIN CE-AUREOLEAZĂ MARTÌRII ŞI VOIEVOZII:

cu Sânge-i scris în NOUA CARTE: cei Răi – devin Nerozii…

Hristos e Magul: din cenuşă reface Soare-Lună

Orăcăitul îl preschimbă în DOINĂ – VRAJA-STRUNĂ…

…în Pisc e Neamul DAC-DIN-FIRE – iar Firea e cea bună…

…şi-ncepe astfel un nou Crug – în care Valahìa

e  Candelă pentru cei orbi – dar dezlipind orbire:

Lumină din Lumina noastră – vin – iarăşi – vin popoare:

peste gunoaie reveleze-şi – din nou – MÌSTICĂ SĂRBĂTOARE

dar Lumânării-Valahìe toate-i sunt cerşetoare

de Crez – de Patrie-Minune – mai mult: de ARMONIE

de Bucurie şi Nădejde – în SFÂNTA-LE FRĂŢIE!

 

***

 

EPILOG

 

…crunt năvălim – prăpăd noi facem – în piept duşmàn – cu spade mari de fier

un Făt-Frumos – sălbatic zeu  – este-ntre noi oricare cavaler

necruţători – zdrobim păgânii sub copite: ca ploşniţe strivite

plesnesc coifuri:  cu desfătare-ascultăm aste muzìci potrivite

…şi vor veni – iar – vremuri de duhoare: ca umbre blestemàte

prin mâl de Styx-uri bântui-vor umbre cu-armùri – temute şi vestite

cândva… – …acum – doar doage de butoi – peste cap date roate…

…dar iarăşi ne vom răscula – dezlănţuite uragane – valàhe àrmii

în abìs de Gheenă-om ‘napoia pe demoni! – iar noi – sfinte hàrpii!

şi – în triumf – adùce-vom – valàhii – în alba noast’ Cetate

mii de trufìi-stindarde aurite – smulse-n luptă cu dreptate

…suntem iar zei fulgerători – copii de-eròi – cu Crist în cap de oaste

lumini de ametìst trezim – pe  ziduri – fecioare mândre – caste…

*

…şi-aşa se deapănă – pe ROATĂ – lumi după lumi – POVESTEA (de Soare-Lună CUNUNÌA!)

ce-şi are-un cap în SFÂNT-DACÌA – şi celălalt – în VALAHÌA!

…între aceşti Doi Poli (Acelaşi LOGOS!) – cu-mbelşugare îşi revarsă

Harul – Sfânt

Izvorul: DUMNEZEIASCĂ – OMENÌA!

———————

Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea

Ianuarie, 2018