Lia RUSE: Iarnă
IARNĂ
Iarnă, zborul nins coboară o bucurie caldă
Din albul nor, deşi,..e înţepat în spini de ger…
Eşti atât de fermecată prin fulgii de zăpadă
Deprinşi să râdă tocmai din cer!
Iarnă-nflorită-n tăceri, sculptată-n zăpezi,
Strecurată prin plase de păianjeni enormi
Care din lipsă de hotare poţi să te pierzi
Într-un spaţiu aproape polar, în care poţi s-adormi.
Iarnă răsfoită de priviri în cădere lină,
Templu` larg de abur ce promoroacă-nşiră,
Ce asemenea zării te desprinzi cu lumină
Punând straturi pe pământul care se miră;
Iarnă cladită din umbră, cu chipul livid,
Maica-ta-ngheţată îţi pune cunună de stele,
Etalându-ţi candoarea-n aerul translucid
Geru-şi întinde sclipirea pe ele…
……………………………………………………………..
Se rotesc clipele, tandru, pe nori ameţiţi
Iar fulgii se-nvârtesc pufoşi ca nişte pui,
În tabloul cu zăpadă-s doi îndrăgostiţi,
Se-aude printre gânduri –iubirea firii lui- !
——————————–
Lia RUSE
Canada
26 decembrie, 2017
