Carmen ONICA- DRUŢU: Instant karma (versuri)
Te iubesc
Te sărut, cu fluturii suflării…,
Te cuprind, cu braţele gândirii…,
Te înalţ, prin focul rugăciunii…,
Te doinesc, prin picurii luminii…,
Te vrăjesc, cu aura visării…,
Te încing, cu liana sperării…,
Te iubesc, cu energia firii…
Instant Karma
Azi a înviat un lotus profund
Pe un firicel neutru de stea,
Un fluture a simţit haloul
Şi-a venit, dar a murit înroşit
Pe un hublou aurit de strigăt.
Dans final
Încă un dans iubite, te rog,
Vreau ca sufletele să cadă
Strivite de paşii de ceară,
Tresăltând discreţi în seară.
Încă un dans iubite, te rog,
Să ne fie ultim mir în deşert
Înainte de a fi doar regret.
Lacrimi dispărute
Fărâme cristaline
Căzute-n abis,
Nu vă mai simt,
Nu vă mai plâng,
Sunteţi doar vis?
Focuri arse pe altar
Efemer colb,
Nu vă mai cânt
Nu vă mai sorb,
Nu aveţi har?
Albastru maxim
Strâng umerii copacilor
Şi plâng cu strigăte albastre
Sorb lacul perlelor din scoici
Şi plâng cu măscărici albaştri,
Sting focul rădăcinilor,
Şi plâng cu balene albastre,
Smulg seva urmei de umbră
Şi plâng cu pescăruşi albaştri.
O mare de lacrimi, Cătălina
M-am născut din lacrimi,
M-am plămădit cu lacrimi,
M-am exprimat prin lacrimi,
Am vieţuit prin lacrimi,
Am rezistat, cât o lacrimă,
Am visat printre lacrimi,
M-am alintat, cu lacrimi,
Am iubit, fiecare lacrimă,
Am dispărut într-o lacrimă,
Am trecut în Apoi – fără lacrimi,
Apoi e viaţă fără lacrimi.
Aritmat
Măruntaie de stele
În peniţe au ritmat,
Dans sinistru,
Surâs clacat,
Coifuri de lumina
În cer au ritmat,
Paşi fără rimă,
Dor narat.
Recreere
Orice om e un şase plus
Un divin răsărit opus,
Sebumul ornicului dus,
Pragul întâiului răspuns,
După şapte zisu-i sedus.
Sfiosul şapte s-a expus
Şi-a radiat un şapte plus.
Apusul dimineţilor
La apelul ritual
Azi n-a răspuns dimineaţa,
Se adormise cu poveşti
Pe crupa unui nor
Din faurii serii.
La chemarea zării
Ieri nu ardea apusul,
Se amăgise cu ploi
Pe harpa unei corăbii
Din nările mării.
La apus de dimineaţă
Ne mişcăm năuciţi
Visăm de mâine treziţi
La straja unui soare
Din ochii incolori.
Sub zodia căderilor libere
În dictatura mănuşilor fine,
Sub zodia speranţelor debile,
Mişcăm o roată fără ax,
Sorbind puterea în balans.
În patimile inimilor sterpe,
Sub povara zborurilor cerate,
Purtăm o soartă fără ceas,
Zorind căderea în extaz.
Revelaţie
Când plânge pădurea
Pe brazde de oţel,
Când sfârâie pruncii
În felia lor mamă
E jale în lume
Prăpăd pe pământ,
Când iertarea-i arsă
De-o secetă oarbă,
Când pacea e-nchisă
În carcere ude,
Ruşinea dispare
Omătu-i infect,
Pierdută e viaţa
Şi rodu-i deşert.
Demistificare
Prinzi noaptea din cădere
Înghit pierdută luna,
Te-neci cu-a mea tăcere
Înduri tăcut furtuna,
Ne-ascunde printre şoapte
Ne-ncinge-n şoldul vieţii,
Printre cămăşi de şarpe
Ne plimbă azi poeţii,
O mască de viu naşte
Pe-un chip de armă stată,
Iubirea retrăieşte
Sorbind natură moartă,
În pături de jăratic
Te-nalţă a mea rugă,
Suflarea ta e-n farmec
Iertarea noastră-n fugă.
Am aflat
Un heruvim mi-a dăruit
Praf de verticalitate,
L-am înfrăţit, fir lângă fir,
Puţinul astfel a sporit
Prin sângele şi apa mea,
Din preaplin am dăruit
Şi astfel am aflat iubirea.
Şi râsul se învaţă
Învăţ să râd astăzi
Şi râd un râs năvalnic,
Debutez apoi ca regizor,
Regizez iluzia râsului,
Surâsul de lună plină,
Nasc râsului un prunc
Un altfel de măscărici.
Somn de toamnă
Prin focurile toamnei
Calci ne-nţeleasă fată,
Netrebnica cenuşă
Cu văluri te îmbie
Prin pale jucăuşe
Treci fără de sfială,
Torida lor cântare
Cu întrebări te cheamă.
Prin rotocoale repezi
Dansezi copilă brună,
A viilor descântec
Te gâdilă-n căuşe,
Prin mijlocul vâltorii
Păleşti fiică uitată,
În ameţirea calda
Tăcândă te topeşti…
Când primăvara e cer
Plouă pe muşchi de înserare
Cu somn în cingători de vise,
Iar toaca maicilor cărare
Musteşte împănată-n roze.
Înoadă luna în epilog
Prin lanţ fecund de ierburi calde,
Păduri de păsări călătoare
De dorul pământului olog.
Risipă de toamnă
Cu fruntea prinsă de genunchi
Noaptea respiră risipă,
Ronţăind zării alune
Cojile norilor cerne,
Care pline cu nemurire
Colindă cărări de fapte,
Ninse de pletele lunii.
Dă-mi noroc!
Colindător printre lacrimi
Opreşte-te o clipă în loc,
În cetatea de patimi
Colindă-mă cu noroc!
Trubadur printre astre
Opreşte-te o clipă în loc
În oraşul de caste
Colindă-mă cu noroc!
Dincolo de cer
Vino dragule-n iatac de stele,
Pe laviţa miresmei de lumină,
Din urmele albastrei vii
Vom împleti un veac ecouri
Cântă-mi din cerbii suflării
Pe-o cergă plânsă de seninuri,
Boncăluind un dans nestins
Vom învăţa iubirea increată.
Din iubire
Lovi-te-ar câmpii ploii mele
Usca-te-ar clapele de viaţă
Rupe-te-ar slova mea de foc
Umple-te-ar pleata de paiaţă.
Afla-te-ar gândul sorţii mele,
Lega-te-ar coardele de vrere,
Sorbi-te-ar duhul meu de soc,
Uita-te-ar bruma prin iubire.
Lovi-te-ar vântul sorţii mele
Uita-te-ar bruma prin durere
Prinde-te-ar suflul meu de foc
Lovi-te-ar ploile tăcerii.
Râsul zădărniciei
Să râzi când lumea plânge
Prin giulgiuri destrămate,
Luptând pentru cavouri
Răpuse de prădare,
Să râzi când neaua înoată
Prin piepturi înjungheate,
Visând pentru îngheţuri
Încinse de uitare,
Să râzi de poţi străine
Prin gurile simţirii,
Din pâinea însângerată
Zadarnic ai gustat.
Zei vechi şi noi
Românie, ţară, învie!
Plozii călăilor tăi renasc
Urlând doină de armie,
Iubirea în clondir s-a spart
De sufletul plânsului rănit,
Hotar între două lumini,
Pe altarele noului zeu
Doar negurile s-au muncit,
Uitată pacea s-a pierdut
Când lupta singuri am ales.
Jocuri paralele
Dumnezeu a dat în lume
Pulsul silabelor sale,
Surâzând printre suspine
Ordonă un marş agale,
Către cetele de roze
Care plouă printre lauri,
Domnul meu a srâns în vânturi
Jocul duhurilor sale,
Suspinând printre surâsuri
Hotărî un zbor andante,
Pentru hoardele de vise
Care adie printre fauri,
Sus dorm virgule saline,
Pretutindeni doar balauri.
Mărturisiri
Nu am rădăcini
Sunt de la Sfântul Duh,
Ivită din cuvânt
Suflată pe pământ,
Rod de ceruri
Adiere de cânt,
Ploaie de soare
Înălţare de vânt,
Cărămidă de gând,
Răsad singuratic
Aruncat şi uitat.
Sărut
Floare de alint,
Zbatere de gând,
Aprinsă faclă,
Lapsus profund.
Suflet evreu
Duh stins,
Duh prelins,
Suflet greu-
Suflet evreu,
Duh prins,
Duh învins
Suflet greu-
Suflet evreu,
Duh tern,
Duh peren,
Suflet zeu-
Suflet evreu,
Suflet nou,
Suflet erou,
Suflet zeu-
Suflet evreu.
Doar omul
Morala de a fi om
E un cuplet: eu şi el
Unite-n concept
Acolo trece doar el,
Pierdută sunt eu
În ideea de om.
Rugă
Doamne te rog arzând
Să plouă cu sfânt,
În cerc şi-n cuvânt;
În cer şi pe pământ
Duşii aripi poarte,
Prin sorii de şoapte
Din somnul de carte,
Să fie doar noapte,
Îngerii prin fapte.
Mă dor
Ştiu lacrimi ce nu vor să moară,
Ştiu şi mă dor,
Ştiu săgetătoare cuvinte,
Ştiu şi mă dor,
Ştiu copii uitaţi vii,
Ştiu şi mă dor,
Ştiu frunze ce dispar solitare,
Ştiu şi mă dor,
Ştiu viţe negre de iubire,
Ştiu şi mă dor,
Ştiu zâmbete ucise-n primăvară,
Ştiu şi mă dor…
Uman
E toamnă, iar e toamnă
Şi-n suflet şi-n inimă,
Pustiul a intrat uşor,
O iarnă, iar o iarnă
În viaţă-mi va sosi,
Şi totul va fi ce-a fost
un nor,
Un vânt, iar un vânt
Va bate trupu-nălţat,
Pustiul va fi doar vis,
O furtună, iar o furtună
Va răscoli mutul vis,
Şi totul va fi ce-a fost
un dor,
O ploaie, iar o ploaie
Îmi va ploua iubirea,
Şi ochiul înegrit,
O speranţă, iar o speranţă
Va apărea în veri târzii,
Şi totul va fi ce-a fost,
nimic,
O tăcere, iar o tăcere
Va toarce a vieţii caier,
De încercări de zbor,
O căldură, iar o căldură
Va topi dorul din duh,
Şi totul va fi ce-a fost,
Amintire.
Mister
Într-un parc cu sens unic
Am fost doar două bănci,
Născute pentru un mister,
Dar rostul ni l-a furat
Un călător în sine,
Ne-am privit cu patimă
Printre palmele norilor,
Timp de nouă minuni
Şi-am rămas astăzi
Doar schelete de vise
ăutând un nou mister.
Cădere
În umbra crucii,
Răsar a mărilor ii
Omul s-a topit
Printre nori risipit.
Pe fire de cer,
Cristale sonore pier
Duhul s-a fărâmat
De-a nepăsării stat.
Regret
Un Christ ţintit pe cruce
Prin lacrimi de lumină,
Ne plânge din tăcere
Speranţele de lemn,
Veşted ne e amurgul
Tămâie înserarea,
Părerile sunt multe
Iubirile-au muţit,
Cerşim acum un zâmbet
Dorim o-nseninare,
Doar adormiri plăpânde
Primim prin albe umbre.
Dunăre
Din maxilarul unui munte
Ţâşneşti, tu neagră apă,
Hora şi doinele cărunte
Din vine ţi s-adapă
Din dura stâncă a celţilor
Porneşti, tu amplu strigăt,
O învingătoare a munţilor
Cu-a valurilor cumpăt
Din unirea unor aure
Te iveşti, tu dulce apă,
A zece naţii născătoare
Din pântecu-ţi de fată.
Din păcura abisurilor
Apari, tu înviere,
O izbăvire a oamenilor,
Cu-a undelor menire.
Nu-mi pasă
Ei şi ce
Dacă-îmbătrânesc?
Bătrâni,
Copacii tot rodesc
Ei şi ce
Dacă-nălbesc?
Dalbe,
Ninsorile încălzesc
Ei şi ce
Dacă orbesc?
Oarbe,
Florile încîntă
Ei şi ce,
Dacă surzesc?
Surde,
Muştele tot zburdă.
Metamorfoză
Prin potop de menghine,
Ai zărit mercenare
Ferestre de suflare arzândă,
Ai trecut pragul torid,
Te-ai dezarmat surâzând
Iubirea ţi-a rănit pulsul.
Reunire
Lyncşii zărilor
Înghit visele,
Flămândă de tine
Alerg spre orizont,
Pierdută închin
Aripi înaltului,
Sfâşiat în tine
Aduni aripile,
Esenţa stelelor
Frânge regretele.
Cromatica
În creuzete
Sentimentele ţipă,
Cuvintele torc:
de albastru,
de alb,
de noi
şi de soartă;
În carusele noi
Marionetele scâncesc,
Lacrimile se-ntorc:
la soare,
la nord,
la alb
şi-n albastru.
Ecou
Moartea toarce
Printre zăbrele,
Caricaturi noi,
Fum de lauri
Tresar în noi,
Ecou de fiori.
Adolescenţă
Fior clandestin
Ridică-te lin,
Pătrunde în destin
Stai cât o minune,
În puţinul meu vad
Promit să te ascund,
Petreceţi finalul
În forul matinal,
Dintre azi şi mâine,
Nu-mi deflora visul
E un precar răsad,
Pentru anii din mine.
Zbucium
S-au năruit toţi trandafirii
Sub gheaţa candelelor mute,
În şiruri dese ţes iubirii
Tăpşan de roade slute.
S-au risipit toţi albatroşii
Sub pleata arderilor scunde,
În clipe aspre cânt măririi
Acord de clape crude.
Evadare
Iubirea mirul şi-a pierdut
Prin rănile pământului,
Din maci şi ierburi de tăcere
Ung leac pe-a suflului durere,
Din ploaia zborului căzut
Înghit a lacului alint,
Şi-alerg spre zarul de lumină
Din grota duhului prin tine.
Luptă!
Soldat, pe frontul vieţii
Iubirile-s pierdute
Prin tainice poteci,
Ochii se-nchid agale
În trestiile cărunte
Din râsetele seci,
Te luptă cu uitarea
Şi-aprinde inimi calde
Din lacrimile reci!
Risipă
Azi şomez pasăre călătoare,
Ieri eram vânzătorul de soare,
Acum m-am irosit visând
Ce-aş putea eu să mai vând?
Poate un grăunte de vânt
Sau lacrimile unui cuvânt
Şi aşa aş ucide răul din noi.
A fi
A fi om,
Ce mirare!
A fi iubit,
Ce disperare!
A fi fericit,
Ce visare!
A fi singur,
Ce căutare!
Îndemn
De prinzi şuviţa rimei,
Tu s-o-npleteşti cu duh
Şi-n armonie s-o prefaci,
De-o storci cu râvnă,
Finalul va fi întocmai
Ca o lună împlinită
De-atingi cumva o poezie,
Tu n-o răni căci doare
Şi sângerează a tăcere.
Pelerin
Pelerin la rodu vieţii
M-am trezit dintr-odată,
Zâmbitor către iubire
Şi uimit în faţa nopţii,
Soldul viselor văzându-l
Risipit în nemurire,
Peregrin devin la ziuă
Melancolic la-nserare.
Poezia nopţii
Santinela nopţii plânge
Mii de frunze aurii,
Norii adormiţi şi-i strânge
Între stranii melodii,
Fantomatică chemare
ânge mute ziduri vii,
Apele feline-adună
Dintre razele zglobii,
Licurici iubire-aprinde
În suflările călâi,
Seva zbaterilor cântă
Între slovele felii.
Vis
M-am strecurat ast-noapte
O secundă-n luna
Şi-am tremurat o şoaptă
Pe-o clepsidră brună,
Dar mi-am aflat iubitul
Adormit pe un gând
Şi-am mântuit o undă
Din morile de vânt,
Prin zbateri fecunde
Am înflorit un vis
Păcatul toamnei
Cerul apele descântă,
Undele-o moliftă cântă,
Zilele păcate răsfiră
Pierdute-n ghicitu-n frunze,
Rătăcite două frunţi
O viaţă-mpreună visează,
Gând la gând cu tristeţe.
Leac
Iubirea mirul şi-a pierdut
Prin rănile pământului,
Din maci şi ierburi de tăcere
Un leac pe-a suflului durere,
Din ploaia zborului căzut
Înghit al lacului alint
Şi-alerg spre zarul de lumină,
Din grota duhului prin tine.
Primăvară vie
Din templul florilor,
Când s-au întins privirile
Pe palmele luminii,
În genunchi pe brume,
Duhul de mine slobozit
Află o primăvară vie.
Alter Ego
Reaprind cu orele mele
Vinele adormitului ieri,
Crucea – axul zilelor duble
Curge prin corp de primăveri
Aflu doar licurii stinşi
Dintr-un sărut de infinit,
Un Alter Ego pentru vise
Din nara vremii a sosit.
Noi nu murim!
Noi nu murim
O, Doamne,
Nu murim,
Ne perindăm
O clipă, printre sele,
Tergiversăm un pact
De alianţă,
Dar ne întoarcem
Doamne spre Pământ
Şi-apoi ne ningem
Tainic prin albastru
Putere nouă
Pierdute pucuri
Ale Turnului Babel
V-aţi aruncat în mine,
Clepsidră moartă
Am fost
Ş-am reînviat har
Prin fibrele timpului,
Pentru încă o oră,
Ora noii puteri.
Doar poezia…
Efemeridă pedantă
Ne strecori in ocheade
Muzica sorţilor duse,
Ne picuri apusuri seduse,
Colinde pierdute
În fiecare poet,
Cariatidă galantă
Ne arunci în lucire
Fiordul viselor mute
Ne dărui flăcări slute
Rătăciri uitate
Prin fiecare poem.
Nadir tomnatec
O frunză s-a strivit
Prelung geamăt albastru,
Suflul i s-a topit
Prin vertical cadastru,
Rătăcirea i s-a oprit
Într-un sor de toamnă
Culpa de a visa
În amnezie căzută,
Basoreliful privirii
Prin vânturi colindă,
Somnambulul rostirii
Acuză duhul iubirii,
De fraudă crudă.
Invitaţie
Dacă vrei să vii o seară
Pe crupa calpului pătrat
Ne vom cânta mătănii,
Prin zbatere de gânduri
Ne-om căuta şi ne-om afla…
De vei veni,
Să vii printre cei vii.
Mesaj în alabastru
S-au răstignit în tine alabastru
În chip de Mag sihastru,
Pulsul şi lacrimile daltei,
Lucinde ocheade şlefuite
Mirată mulţumire sacră
Din efemer decantată.
Tablou
Clepsidre platinate
Pătrund crenelurile,
Bolţilor ciuruite
De zborul păsărilor,
Îngeri aureolaţi
Închină aripile,
Luturilor ceruite
De mierea sorilor,
Cariatide caste
Sprijină firidele,
Norilor înălbiţi
De laptele florilor.
Noapte păgână
E vremea nocturnelor mreje
Printre înlănţuite ruje,
Dorul urnelor se-mpleteşte
Într-un tărâm al cenuşii,
Undele valsează alene
Dansul zoritelor cadâne,
Ispita umbrelor selene
Iveşte a mării Corane.
——————————-
Carmen ONICA-DRUŢU, născută la Bârlad, pe 3 mai 1976. Am absolvit Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad. A activat în Cenaclul „Al.Vlahuţă” (1998-1999) al Casei de Cultură „George Tutoveanu”. A publicat în revista „Pareri tutovene”, (1998-2000) şi în revista creştină “Florile dalbe” 1998. A publicat în volumul colectiv de autori „După 20 de ani…”, 1998 şi apoi în volumul „Puterea cuvântului” 2000. Absolventă a Universitătii Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, specialitatea „Psihopedagogie”. A debutat în anul 2016 cu volumul de versuri „Suflet de alabastru” (Editura Sfera). În anii 2015 şi 2016 a fost premiată la concursul „Învingător prin artă” (Iaşi-Bălţi) , cu premiul întâi.(George ROCA, Rexlibris Media Group. Sydney, Australia, 10 decembrie 2017)
