Camelia CRISTEA: Aici e România !
Sărbătoare
Străbunii mei au pus hotar cu sânge
Și macii au înflorit în urma lor,
Chiar la Rovine o lacrimă mai plânge
Când Mircea stă în calea otomanilor.
La Putna, Ștefan este încă viu
Și trage clopot, după clopot,
Române știi că totuși nu-i târziu
Să – asculți al conștiinței ropot!
La Mărășești se aude încă tunul
Străbunul nu te lasă să abdici,
Române falnic ești ca și gorunul
Și din cenușă arsă te ridici!
La Alba este zi de sărbătoare
Mihai Viteazul oștenii își adună,
Din corn răsună doina cea străbună
În hora sfântă-și dau mână cu mână!
Pe steagul tău e cerul mai senin
Și spicele de grâu rodesc în soare
Trezește-te române, când încă nu-i târziu
Și fă să fie-n țară zi de Sărbătoare!
Aici e România
Veniţi acasă! Aici e… România
Albastrul cerului e mai senin,
În codri se aude ciocârlia
Şi-n vârf de munte izvoare susurând.
Iar când viorile încep să cânte,
Baladele în corzi de inimi se topesc
Şi plânge neamul românesc,
În doinele ce încă mai jelesc!
Coloana este totuşi infinită
Şi stă Brâncuşi alăturea de ea,
La masa tăcerilor ascultă
Vorbele ce-s spuse în nopţi fără de stea.
Şi-n stihuri au pulsat emoţii,
Din leagăn, până la mormânt,
La ţărm de mare însuşi Eminescu
Ascultă valu-n şoapte suspinând.
E-atâta dor aici, iubire, dar şi jale,
Pământul sfânt să îl păstrăm,
Credinţa sfeşnic de nădejde să ne fie
Români uniţi, în jurul gliei să ne adunăm!
Scrisoare…
Moșule în acest an, ghete nu mai pun la geam
Am primit daruri mereu de la Bunul Dumnezeu!
Dar te rog să duci colaci chiar la oamenii săraci,
Un bănuț să lași de-o pâine, cel sărman să creadă-n mâine!
În spitale să duci mir celor ce sunt mai umili
Să le pui și pansamente din trăiri ce-au fost absente,
Credința să le-o ții trează, celor ce încă veghează
Și-n tăcerea nopților uneori poate oftează…
Răni să vindeci de vei vrea chiar cu mare mila Ta,
Unde-i frig să duci căldură, pentru cei ce încă-ndură
Răului să-i pui și piedici cum ne spun și marii clerici,
Bucuria să-nflorescă ca-ntr-o glastră la fereastră!
Te-aș ruga să dai lumina celui ce nu poartă vină,
Gârbovitului să-i ei chiar povara dacă vrei
Șchiopului să-i dai toiag și o inimă cu nard,
Fiecare să primească Pâinea Sfântă Împărătească!
Sfinte Mare Nicolae și în iesle să duci paie,
Când vine Domnul Hristos să le pui aici… pe jos
Să încălzești ușor pereții cum am spus chiar și profeții,
Pruncul să fie vegheat de un Înger luminat!
Iar în fiecare casă să pui lampa cea frumoasă,
Cu credință și nădejde, toate astea par mai lesne,
Pentru fiecare dar, clipe ce-au primit și har
Îți spun Sfinte Mulțumesc vreau să învăț să dăruiesc!
——————————
Camelia CRISTEA
București
Decembrie, 2017
