Anatol COVALI: Poesis
Mi-e dor de mine
Mi-e dor de mine câteodată
şi-ncep să caut în trecut
viaţa în împliniri bogată
când nu dădeam niciun tribut.
Mi-e dor de mine şi mă caut
în tumultuase împliniri,
când pătimaş cântam pe-un flaut
vrăjit , mirabile iubiri.
Mi-e dor de mine, dar în clipa
când mă visez precum am fost,
mi se opreşte-n loc risipa
şi-ncep să am din nou un rost.
Mi-e dor de mine cu ardoare,
dorind întruna să-l găsesc
pe cel ce-avea ţinte şi zare,
iar ce făcea era firesc.
Nu mă înspăimântă
Nu mă înspăimântă mai nimic de-o vreme.
Simt în mine-o forţă cum n-am mai avut,
care îmi şopteşte-ntruna: Nu te teme
căci de-acum încolo eu îţi voi fi scut.
Nu mă înspăimântă viaţa ce încearcă
să-mi pună oprelişti dându-mi zilnic brânci
şi când pe-a mea navă îndoieli îmbarcă
dorind ca s-o vadă zdrobită de stânci.
Nu mă înspăimântă trista perspectivă
unde nicio ţintă nu mai văd de mult,
nici când ştiu că toate îmi sunt împotrivă
şi că resemnare e orice tumult.
Nu mă înspăimântă clipele ce zboară
în sălbatic iureş prin destin inept,
câtă vreme-n suflet este primăvară,
iar inima-mi cântă veselă în piept.
Nu sunt bătrân
Nu sunt bătrân în mine simt vibraţii
şi un tumult cum n-a mai fost nicicând.
Cu visurile mele străbat spaţii
pe care-nsămânţez gând după gînd.
Nu sunt bătrân. Am multe perspective
pe care le privesc cutezător
sperând ca al meu suflet să cultive
roduri bogate în menirea lor.
Nu sunt bătrân. Sunt plin de sentimente
pe care le trăiesc cu-adevărat
fiind deplin convins c-acest prezent e
un splendid viitor ce mi s-a dat.
Nu sunt bătrân altfel de tinereţe
m-a-mbrăţişat şi m-a făcut să sper
că voi uita de lacrimi şi tristeţe
trăind cu pasiune-n efemer.
——————————
Anatol Covali
București
4 decembrie, 2017
