Elisabeta LUȘCAN: Poesis
Inimă de român
inimă caldă de român
izvorâtă din glia străbună
înalță-te lin la ceruri
cere binecuvântarea
trăirii eterne
tu știi să cânți
să reciți
să te rogi
să iubești mai mult
ca oricine altul
gazdă primitoare și bună
pentru atâtea popoare
găzduiește-l și pe Dumnezeu!
Suflet bătut
Un suflet bătut
de o ploaie de gânduri
ascuns într-o inimă
pastilă
cuprins de curcubeul iubirii care
a scos din gură
durerea și moartea
ți-a adus gândul frumos
furișat în inima ta
două inimi condamnate
de propriul stăpân
suflet bătut
de o ploaie de gânduri
înecat în lacrima
pe care nu ți-a șters-o
nimeni
speranța dintr-o seară
de vară din foișorul de la iaz
încet, încet se topește
nu-ți cer nimic
doar o rază de soare
așa că să-mi surâdă
Zâmbetul
oare ce ascunde
zâmbetul de pe buzele tale
pe care imaginea
nu uita
să-l aduc în prim plan
adesea
mi-l flutura-n priviri
un vis ascunde
o taină
o iubire
și în aceste zile de primăvară
nu mai rezistă
să-l privească rece
tăcere sunt
respirație și
poate ori poate
doar
o poezie
a cărei rimă s-a pierdut
în iarnă
zâmbește primăvara peste tot și
eu cu mâinile întinse
îmi chem destinul
mai aproape
———————————–
Elisabeta LUȘCAN: Poesis
București
29 noiembrie, 2017
