Lavinia Elena NICULICEA: Poesis
Cu mama la o cafea
Mamă, viața mă naște
de mai multe ori
în lipsa ta,
învăț a muri și a învia
împreună cu clipa,
trecutul mă ia de mână,
mă trece pragul școlii,
la ora de dor
mă conjug
cu visul
și buchisesc până târziu
literele universului
scrise în mine.
Aș vrea să monopolizez timpul,
să revendic toate amintirile
cu tine
viitorul să te păstreze
în brațe…
Hai, vino la fereastra cerului
și fă-mi semn cu câteva raze
să pot inventa noi duminici
cu toții strânși în jurul zâmbetului tău
la o cafea
sau la un ceai verde aburind a vară.
Gând de lumină
Tăcerea îmi calcă visul
în picioare,
se scutură de somn
ia lumea în spate
şi urcă Golgota clipelor…
Un fir de speranţă răsare
udat de lacrima lui Hristos,
a făcut pact cu viaţa
să mă ridice de fiecare dată.
Viaţa o străpung
c-un gând,
să curgă din ea începutul
cum curge Lumina din răni.
Primăvara îmi arată că e vie,
a înmormântat atâtea ierni
ca să ajungă la mine.
Eu o salut c-un vis
şi-o rog să-mi vândă
taina mugurilor,
să pot înflori iar
la Tine-n suflet.
Toamnă amară
Timpul este şi miel şi călău
Spintecă cu sete blândele toamne,
Destinul necordial suflă ca un alizeu
Și-mi frânge ramurile fine…
Lumina mi-e vis sfios de vară
Cu frunze şi muguri de vânt,
Plesnind într-o toamnă amară.
Ce n-aş da să o nasc în cuvânt!
Clipa zdrențuroasă s-o îmbrac de gala,
Visul să o invite la un dans nocturn
Pe muzica vieții, iluzie regală,
Ce o fredonăm cu toții c-un glas diurn.
Povestea nu-i veche, nu-i nici nouă,
E scrisă cu degetul de Dumnezeu,
Iar fiecare gând e strop de rouă
Sorbit de-o inimă la greu…
———————————————–
Lavinia Elena NICULICEA
Băbeni, Vâlcea
28 noiembrie, 2017
