Mariana Gurza: “Avem un drum comun – Viața!”
Pentru Ben Todică, citându-l pe Eugen Lovinescu, “literatura unui neam nu e decât unul din fenomenele ce se produce în sânul acelui neam, pe lângă multe altele.” Om al cuvântului, “binecuvântat de cuvânt”, Ben Todică simte prezenţa Lui Dumezeu în existenţa sa. Deşi departe de casă, de locurile dragi, Ben Todică este legat de Neamul Românesc prin radăcini adânci ce şi-au întins ramurile în depărtări.
Pentru autor “ limba este cartea de nobleţe a unui neam” cum spunea odată Vasile Alecsandri. Mândria de român îl înnobilează în faţa Lumii, în faţa Lui Dumnezeu. Limba dulce a lui Eminescu este limba pământului străbun. Oriunde s-ar afla, autorul ştie să se adapteze locului, inima lui acum bătând pentru două sau chiar trei lumi…
Iată că autorul şi-a găsit “calea” prin hăţişul cuvintelor însufleţite şi binecuvântate de divinitate. Drumul lui Ben este „drumul nostru, e divina sinergie”, având ca scop transformarea și desăvârșirea vieții spirituale. Sinergia este conlucrarea liberă a credinciosului, cu harul divin dat nouă de către Dumnezeu. ”Apariţia unei lumi perfect armonizate de creator”. Prin naştere, afirmă scriitorul, avem dreptul “de a alege, de a iubi, de a crea, de a spune „Nu” legilor strâmbe, de a primi şi dărui, împlinind astfel destinul de a apăra şi a împuternici adevărul…” Ben Todică a înțeles, că menirea omului e să gândească, să simtă și să lucreze cu măsurile Absolutului, cu măsurile lui Dumnezeu. Sinergia este începută, susținută și chiar desăvârșită de către harul divin.
Volumele sale sunt rezultatul unei continue strădanii din partea omului ajutat de harul dumnezeiesc…
Ben Todică ne convinge că “între cer şi pământ, între viaţă şi moarte” ne făurim visuri, speranţe în mijlocul familiei. „Mă bucur de raiul în care m-am născut, de încercările şi provocările vieţii, dar în loc să mă simt binecuvântat, mă afund în trivialitatea orgoliului.”
Despre acest orgoliu declarat aş zabovi puţin făcând trimitere la Emil Cioran , privind adevărul din noi:” Natura nu-ţi iartă nici un pas peste inconştienţa ei şi-ţi urmăreşte toate cărările orgoliului, împânzindu-le de regrete.”
Asemenea lui Petre Ţuţea, pentru Ben Todica “în familie trebuie să stăpânească: iubirea, voinţa zămislirii, ordinea, conştiinţa datoriei. Nu plăcerea, ci bucuria pură, produsă de frumuseţea idealului”. (Petre Ţuţea – Între Dumnezeu şi neamul meu)
Ben Todică, un dezrădăcinat al vremurilor, ca mulţi alţi români ce şi-au găsit rostul pe alte meleaguri, face parte din acea categorie de care ne vorbeşte Cioran, găsind sensul vieţii în Australia.
“Numai suferinţa schimbă pe om. Toate celelalte experienţe şi fenomene nu reuşesc să modifice esenţial temperamentul cuiva sau să-i adâncească anumite dispoziţii până la a-l transforma integral”. Emil Cioran
“Avem un drum comun – VIAŢA !” – ne avertizeaza Ben Todica, căci „oricâte pretenţii am avea, în fond nu putem cere vieţii mai mult de permisiunea singuratăţii, îi oferim astfel prilejul de a fi generoasă şi chiar risipitoare”.E.Cioran
Viaţa a fost generoasă cu Ben Todică ,“de aceea spuneam la început că zonele cele mai puţin luminate se întâlnesc în însăşi propria lor lumină.” Mircea Eliade
În cărțile sale, reprezentative pentru Ben Todică, trăitor în Australia, visele împlinite ale românilor care au reuşit departe de ţară, sunt depănate firesc, într-o armonie deplină cu sinele. Nume importante ale literaturii române, şi nu numai, din toate colţurile lumii, se regăsesc într-un limbaj comun.
Nostalgia locului, îi întorc în lumina pământului românesc. Cei plecaţi nu pot sa rămână indiferenţi faţă de evenimentele din ţara mamă. Un strigăt, o avertizare de a ne aşeza în matca noastră veche, de a ne aprecia valorile, identitatea, Neamul Românesc.
Ciudanoviţa, locul în care şi-a petrecut cei mai frumoşi ani, pentru Ben Todică a rămas o rană deschisă. Subtil, ne avertizează să avem grijă de ceea ce ne-a mai rămas, ca timpul să nu schimbe din nou aşezarea firească a lucrurilor…
Interviurile sale stau mărturie pentru toate generaţiile, despre oameni şi locuri, întâmplări şi nostalgii. “Ecourile” au trecut Carpaţii, mări şi oceane, asigurându-ne că prin Ben Todică ne-am câştigat un ambasador onorific pentru suflete de români.
Cărţile sale, „În două lumi”, şi cea de a doua ediţie revizuită şi adăugită a volumului „Între două lumi”, demonstrează consecvenţa şi măreţia divină a cuvîntului scris. (Ben Todică)
“Limba română este comoară fără cheie”parcă ar spune şi Ben citându-l pe Ioan Slavici… “S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române” (Grigore Vieru).
Într-un interviu, scriitoarea Herta Muller mărturisea : “Am fost mereu uimită de varietatea lingvistică a limbii române, de metaforele pe care le conţine. E o altă dimensiune a sinelui, pe care ţi-o conferă, de parcă aş avea două staţii, una a limbii pe care o întrebuinţez, alta, cea oferită de cuvântul echivalent al celeilalte limbi, care oferă o altă imagine. Limba română mă însoţeşte permanent, o am în cap, chiar dacă scriu în limba germană. Mă însoţesc, întotdeauna, în paralel, imaginile celeilalte limbi.”
Această dimensiune a sinelui o regăsim din plin în paginile volumului Între două lumi. Ben Todică, nu scrie folosind condeiul ci îşi lasă sufletul să vibreze pe corzi tricolore.
Ben Todică suferă de un românism autentic. Avem de învăţat de la cei care, departe fiind, ştiu mai bine ca noi, ce înseamnă pământul românesc.
Pribegia nu este înstrăinare. Ea îţi dă puterea şi credinţa de a păşi prin locurile dragi, te învaţă să preţuieşti ceea ce Dumnezeu ne-a rânduit…Având credinţă, nu ai cum să rătăceşti. Fiecare moment este unic. O carte care te face să meditezi la ziua de mâine. Să te descoperi sau să descoperi noi valenţe…
“Vă las pe domniile voastre, cititorii, să judecaţi şi să apreciaţi valoarea cuvintelor noastre – cuvinte româneşti de o mare şi frumoasă experienţă literară pentru mine”. Ben Todică
Ben Todică este un truditor în lumea Cuvântului! Şi-ar închina viaţa ridicării neamului şi ţării sale, s-ar aşeza pe un pisc în bătaia furtunilor prin dragostea sa supremă de românism.
La mulți ani, Ben Todică! Prin strădania ta, ai biruit!
—————————————–
Mariana Gurza
Timișoara
23 noiembrie
