Viorel Birtu-Pîrăianu: Lumina iubirii
LUMINA IUBIRII
din pădurea de fagi
se stingea treptat ultimul gând
sub stropii nebuni de ploaie rebelă
plângea pădurea în gând
stelele se frângeau pe cerul sălbatic
uitasem adăpostul din crâng
pribeag pe pământ
pășeam printre pietre și stele
mirosea a cetină crudă de brad
căprioare alergau iarăși în gând
țipa ploaia în geam
nu înțelegeam lacrimile
ce curgeau pe pereți într-un gând
în prag cânta o femeie
mirosea a parfumuri de flori
eu scriam pe tărâmuri de dor
poștașul uitase să vină
să ducă scrisoarea celei dragi
au trecut clipe, am plâns nopți în zadar
cântă, cântă femeie în noapte
cântă dorul nostru nebun
să dărâm munți, legi și păcate
să dăm de pereți astăzi cu toate
să aflăm răspunsul la eterna întrebare
în dansul final
împrăștie lumina femeie
pe trupuri de jad
să destrămăm tăceri
vom pluti pe drumul rămas
cântul tău e lumânare sfântă
în sfeșnicul iubirii eterne
—————————–
Viorel Birtu-Pîrăianu
Constanța
2017
