Viorel Birtu-Pîrăianu: Cântec
CÂNTEC
(Cu respect, D-nei Mioara Hususan)
amiaza se scurge în amurg
a trecut o clipă, s-au scurs ani
șuvița sufletul e albă acum
de griji, nevoi, de toate
totuși, o femeie zâmbește
în lanul de gânduri
trandafiri în palme
ce îi dăruiește zi de zi
trandafirii sufletului pe acorduri duioase
mai sună iar pe seară
un glas
e cântec, e romantic vis, e armonie
un glas duios mângâie noaptea
pe portativul gândurilor
e clipa curată și adâncă
pe unde o voce adie
răcoare, visare
femeie, curată și pură
ca ziua dintâi
când ne reciți poeme
pe unde de suflet
zilele fug, grăbite, aiurea
tu, așterni slova
pe câmpuri de zadă
ai construit un pod în lumina stelelor
din poeme și suflete de lut
pe malurile gândurilor
ascult un glas în contemplarea timpului
ceasul se rotește
sub acoperișul gândurilor
un glas răsună pe unde
chemarea, visare
aici, este lumină și speranță
ești flacără în noapte
aștept slova pe gând de baladă
mai pune o romanță
te rog, iar în noapte
mai curge o poezie
e vis, e trăire.
———————–
Viorel Birtu-Pîrăianu
București
3 noiembrie 2017
