Cuvânt și iubire

Romulus Boldea (1884-1970) a fost un almăjan exemplar.

Descendent al unei familii fruntaşe din Borlovenii Vechi, Valea Almăjului, Banat, el a rămas orfan de mamă foarte tânăr şi a fost dus de către tatăl sau (Protopopul cesaro crăiesc Pavel Boldea care a avut o strălucită carieră în armata acelei împărăţii) în şcoli de elită la Budapesta şi Viena.

Romulus Boldea a fost comisionat ofiţer cezaro-crăiesc în 1905, a slujit cu distincţie, a luptat pe frontul Italian ( învrednicindu-se de numeroase decoraţii, între ele şi Crucea de Fier germană), a luptat cu armata română pe frontul de la Tisa, contra bolsevistilor unguri , iar în 1922 s-a retras în pensie ca Locotenent Colonel în satul strămoșilor lui Borlovenii-Vechi, unde avea o proprietate semnificativă; nu foarte mare dar avută.
De atunci şi-a dedicat existenţa menţinerii şi dezvoltării, admirabile, a gospodăriei grănicereşti moştenite de la strămoşii săi, acţiunilor comunitare şi unei vieţi publice elegante.

Romulus Boldea era un om cu o remarcabilă inteligenţă nativă. La asta el a adăugat dibăcia, răbdarea, şiretenia şi perseverenţa grănicerească. Nu a fost un om foarte cult (la urmă urmei fusese ofiţer !) dar avea o educaţie excepţională, de elită, patriciană. O educație care îl modelase să fie în stare sa treacă prin toate împrejurările, de la onoruri la situații limită, prizonierat, captivitate, închisoare, în mod onorabil. Era pregătit să facă față și unor condiții cu totul neobișnuite, spre exemplu un ‘duel”. Între cărțile lui am aflat manualul, ”Regulile Duelului”, stabilite de Curtea de Onoare a Ofițerimii K.u.K. (manual pe care, cu mult mai târziu l-am dăruit poetului Stefan Aug.Doinaș). În aceste împrejurări el a avut mereu o atitudine  “aristicratică” în cercurile unde a trăit.Era prieten cu mulţi oameni dar în esenţă îi ţinea la distanta şi departe de intimitatea lui. La acestea el a adăugat respectul pentru tradiţia românească, credinţa ortodoxă şi dragostea de neamul românesc. Romulus Boldea a fost însufleţit de sentimente creştine şi naţionale. El a urmat, fără îndoială, ferm, învăţătură Bisericii Ortodoxe. În ce priveşte sentimentele lui naţionale lucrurile trebuiesc ”niţeluş” nuanţate.

Romulus Boldea a fost un naţionalist dar nu un fanatic şi la nici un caz nu un şovinist tribal. El avea respect pentru diversitate şi admira trupurile cu etnicităţi multiple (fusese crescut într-o atmosferă multinaţională, era perfect bilingv şi era însurat cu o nemţoaică pe care a iubit-o cu pasiune). Dragostea lui de neamul românesc era firească şi neinhibată, nu considera a fi român un “merit” dar la nici un caz nu îl consideră un defect. Mai mult încă naţionalismul lui capătă aspecte pasionale atunci când adresa provincia căreia îi aparţinea, Banatul, şi încă mai vârtos ţara Almajului. Se poate spune că Romulus Boldea iubea atâta de pasional Ţară Almăjului încât a sfârşit prin a fi un naţionalist român ! Că aşa stau lucrurile o dovedesc sumedenie de împrejurări. Cu enormă seninătate şi siguranţă afirmă că muzica bănăţeană este cea mai frumoasă din lume ! În acelaşi timp ricana la auzul idiomului “regățenesc”(şi încă mai vârtos cel oltenesc) şi privea cu toleranţă dispreţuitoare alte colţuri ale Banatului.(Spre exemplu scurtele vizite pe care nepoţii le făceau la familia unchiului lor Dr. Iuliu Pora în Topolovăț,Timiş, îl enervau şi comentariul stereotip era, “În Topoloveț, (refuza să spună Topolovăț) sunt ţânţari şi broaşte”)

Romulus Boldea se consideră cu mândrie membru al comunităţii grănicereşti și fruntaș al ei, dar în acelaşi timp era în relaţii cordiale cu membrii satului dar păstra o anume distanţă care, considera ca i se cuvine. În chip admirabil el a domonstrat că esenţă unui om nu este dată şi nici nu poate fi schimbată de ierarhii ori decoruri sociale. Acest model existenţial poate fi ilustrat şi de felul în care folosea timpul. Romulus Boldea a făcut din timpul ce i-a fost dat o vreme a relaxării temeinice şi folosirii cu rost care înseamnă linişte, reculegere, evlavie, contemplare, trăire după mişcarea elementelor. Concepţia lui politică este adunată în câteva pagini, păstrate în arhivă casei Boldea din Borlovenii Vechi. Acele pagini adunau gândurile şi credinţele lui politice şi ele au fost folosite pentru alcătuirea cuvintelor ce le-a rostit în cursul întrunirilor şi evenimentelor politice. Era “planul” de expunere a credințelor sale politice și acel plan era folosit, cu adausuri sau elminări, de fapt superficial, în activitățile politice în care se angaja. Iniţial ele au fost folosite pentru a alcătui un discurs ținut în Cogresul Partidului Național la Cluj în 1922, discurs apreciat superlativ de către Dr. Iuliu Maniu, și apoi folosit la diferite ocazii, spre exemplu pentru a combate pe candidatul liberal din Bozovici, Iancu Conciatu, şi apoi în alte ocazii. Din notele cu pricina rezultă limpede care erau părerile privind viaţa publică ale lui Romulus Boldea.

În primul rând el era împotriva influenţei exagerate a guvernului central. Mai degrabă el era partizanul unei descentralizări luminate în care unităţile organice (ţările româneşti, provinciile, oraşele, comunele , etc.) ar fi avut o mare libertate în a îşi folosi resursele lor şi talentele locuitorilor, în toată plenitudinea lor. Asta nu ar fi afectat în nimic integritatea politică a ţării ci ar fi contribuit la o emulaţie pozitivă. Era un democrat convins şi era împotriva extremismului fanatic de orice fel, de dreapta, stânga ori drapat sub masca unui secularism care, în fond, nu era alta decât o religie satanică. Era pentru economia de piaţă liberă dar, fiind creştin, era pentru toleranţă , decentă, dreapta măsură şi violent anti plutocratic. El era pentru aplicarea generoasă a reformei agrare (care încă mai era pendinte la acea dată, 1922) şi era pentru asigurarea unei plăți decente lucrătorilor din industrie şi pentru asigurarea dreptului lor la organizare profesională. În alte cuvinte era pentru decență şi bun simț. În cuvinte aspre (pe cei vinovaţi nu s-a sfiit să îi numească , brutal,”călăi”), a condamnat crimele făcute de liberali în 1907.  Era contra paternalismului practicat de către “elitele” (pe care le dispreţuia) din “Vechiul Regat” şi asta reflecta, în fond, opţiunea lui pentru descentralizare luminată. Acesta a fost crezul politic al lui Romulus Boldea creştin, naţional, democratic, tradiţionalist şi decent. Romulus Boldea a urmat sau, mai exact, a făcut parte din organizaţiile conduse de către Octavian Goga din stimă şi din prietenie caldă pentru cel pe care îl consideră poetul “pătimirii”noastre. Acest crez politic, mai ales creştin şi naţional, l-a cultivat Romulus Boldea în întreagă lui activitate publică şi în el a crezut în el până la moarte. Este demn de reţinut că Romulus Boldea a dat măsură competenţei sale publice nu atâta în vremea în care a fost Prefect al judeţului Severin (1928-1929;1938); deși mandatele sale s-au remarcat prin excepționala disciplină financiară; ci mai ales ca Preşedinte al Comunităţii de Avere Grănicereşti din Caransebeş (1939-1944).

Comunitatea de Avere Grănicerească era o organizaţie dragă lui Romulus Boldea. Ea avea de scop să administreze drepturile comune ale satelor grănicereşti din Banatul muntos. Era deci o organizaţie exclusivă şi organică, cum erau şi satele din Banatul de munte. Sub administraţia lui Romulus Boldea s-au introdus tipare administrative moderne şi a fost mărită averea comunităţii . Atunci, spre exemplu, a fost ridicat hotelul “Cerna” din Băile Herculane. Cel mai modern hotel de acolo la acea dată. Tot atunci au început exploatări forestiere chibzuite (spre exemplu regia “Cerneţi”, Vălişoară), care au îmbunătăţit starea financiară a organizaţiei şi au făcut cu putinţă stabilirea unui fond de burse care au asigurat şcolarizarea multor urmaşi de “grăniceri”, între cei înzestraţi cu burse “grănicereşti” a fost şi viitorul Mitropolit al Banatului, Nicolae Corneanu. Aceleaşi fonduri au făcut cu putinţă publicarea unei masive lucrări dedicate istoriei “grănicerilor” scrisa de către Dr. Antonie Marchescu.

La fel ca în viaţă privată şi în cea publică Romulus Boldea s-a comportat corect, elegant şi cu remarcabilă personalitate.

———————————

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center

31 octombrie 2017