Valentina Teclici: Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor
Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor
Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor
de-atâtea Gânduri nocturne
care lasă urme de zbor,
albastru Paradox sentimental
pe marea trecere.
Nevoia de a sfida tăcerea
dansează Lumini şi umbre
orbitoare şi sumbre.
Din care colţ al Universului se-aude
corul îngerilor ca un răspuns?
Tăcerea devine biblie,
rugăciune fără de apus.
Şoapte gândite, Ultimul strigăt
venite hăt din Univers,
deschid căile credinţei
cu umilinţă de vers.
Gânduri nocturne celest luminate,
Dumnezeu şi umbră.
Dumnezeu şi lumina de început,
iertătoare de păcate.
Uneori, pe Mariana Gurza aripile o dor,
Ultimul strigăt si şoaptele gândite.
Simplu, curat, vindecător
Lacrima iubirii-i cade mănoasă
pe sufletele arse de dorul de-acasă.
———————————–
Valentina Teclici
Noua Zeelandă
2 octombrie 2017
