Emilia Țuțuianu: ,,N-a fost să fie”, autor Boris David – Editura Muşatinia
Şansa şi bucuria de a întâlni un om ales – Boris David – cu realizări exemplare în plan profesional şi un inspirat poet, o asemăn unui curcubeu ivit după furtunile vremii care ne dă încă speranţă în oameni… Refugiat din Basarabia sudică, petrece anii tinereţii la Oradea, iar studenţia la Timişoara, unde o întâlneşte pe cea care va fi aleasa inimii sale – Margareta Kruch.
Cariera profesională îi este încununată de succes la Institutul de metale rare din Bucureşti unde realizează mai multe invenţii şi inovaţii.
În plan literar, ineditele experienţe de pe continentul african, unde a lucrat în cercetare geologică, sunt admirabil povestite în volumul Dor de ducă. Rana dorului de Basarabia sfârtecată ne este dezvăluită în romanul Povod; celelalte cărţi ale sale sunt cărţi de poezie, către care se îndrepta mereu, aşa cum singur mărturisea: ,,nu pot să-mi schimb năravul şi caut mereu un pretext care să mă ducă spre poezie…”.
Un suflet visător, sensibil, în căutarea frumosului şi oamenilor de caracter, aşa rămâne pentru mine Boris David, mereu îndrăgostit de cuvântul scris, care înnobilează caractere, singurul adevăr temeinic al lumii.
Un suflet cald, care te primea cu grație și echilibru în universul său, fără a pretinde să-i întorci gestul. Și nu puteai intra întinat, pentru că emana puritate, onestitate, sinceritate…
Un suflet blând, care a trăit intens fiecare secundă, fiecare eveniment, arzând cu toată ființa şi îndemnându-i parcă pe cei din preajma-i să facă la fel…
Un suflet deosebit, plin de doruri și frământări pe care atât de sublim le-a pus în cuvânt pentru noi, pentru cei ce vor veni, pentru cei ce știu și simt vibrația sufletului în cuvântul scris…
„În sufletele mari viața bate ca valurile în stâncă, și cei mai mulți înțeleg din ele numai nisipul ce cade” spunea atât de frumos Nicolae Iorga.
A fost o bucurie pentru ochii sufletului meu să admir sculptura valului pe stânca Boris și o mângâiere divină pentru tălpile sufletului să calc nisipul prețios al operei sale…
Personalitate remarcabilă, generos în trăiri și acțiuni, aspru cu sine și îngăduitor cu cei din jur, oază de bine, de dragoste sinceră, de prietenie adevărată – așa era omul Boris. A fost prieten cu timpul care i-a oferit bucurii, tristeți, iubire, doruri, dezamăgiri, dar mai ales vremea să trăiască toate acestea. Greutățile le-a privit ca pe obstacole temporare, iar speranța a păstrat-o întotdeauna pentru un mâine mai bun.
Aşa cum remarca şi bucovineanca poetă Mariana Gurza ,,Boris David, nu poate să fie uitat! Cărțile și descoperirile sale unice îl vor situa pe Basarabean alături de românii de frunte. Modestia și demnitatea lui sunt remarcabile. S-a pregătit pentru viață, în felul său optimist, pentru a nu ceda disperării în fața nereușitelor și a continua senin drumul omului încrezător în destinul său. Pentru el ”nereușita” era trecut, iar visul Dorului era viitorul de neoprit… Avea un simț al umorului dezarmant. Unchiul Alex îl învățase multe…”
Cartea de faţă ne destăinuie amintiri din viaţa sa, trăită exemplar alături de iubita sa soţie, Margareta, fiind şi – de ce nu? – o frescă a vieţii sociale din anii comunismului.
Volumul apare postum, la împlinirea unui an de la plecarea lui Boris în eternitate, ca un modest omagiu adus unui prieten de suflet, aşa cum a fost Boris pentru mine…
Dumnezeu să te aibă în paza sa, prietene drag Boris!
—————————————
Emilia Ţuţuianu
1 septembrie 2017
