Radu Botiș: Corbii, doar corbii…
Corbii, doar corbii …
Strâmtă-i cărarea, porțile-s ‘nalte
Fulger străbate, corbi se adun’
Focul de-o vreme jarul împarte,
Arde năpraznic, arde nebun.
Mai este o treaptă, calea e grea
Furtuni împreună, vijelii se întețesc,
De nicăieri viscolește, pe cer câte o stea
Își pierde și urma în chip nefiresc.
Corbii, doar corbii, străbat hămesiți
Pe întinderi să-și caute pradă,
Ultimi fugarii sfârșind istoviți
N-apucă, o clipă, să șadă.
………………………
Se cerne și ultimul timp de îndurare
Colbul umblării se pierde în zare.
——————————–
Radu Botiș
(din Poeme apocaliptice)
30 august, 2017