George Coandă – Scrisoare deschisă. Dumnezeu să aibă în paza sa UZPR!
Stimaţi colegi din UZPR,
Pentru a nu lăsa loc de atitudini şi speculaţii reprobabile, din capul locului mărturisesc că aş fi avut câte ceva de reproşat domnului Doru Dinu Glăvan. Dar, prin funciaritatea caracterului meu, mintea nu mi se întunecă, lăsându-mă târât de atitudini vituperatoare, fără să cântăresc raţional, judicios şi moral, o situaţie cum, de pildă, este aceea ivită acum în Uniune, făcându-mă, totodată, a uita câteva din meritele incontestabile ale domnului Doru Dinu Glăvan.
Fără a mă fi făcut avocatul domnului Doru Dinu Glăvan, atitudinea mea, care a fost cu rea-voinţă interpretată, a izvorât dintr-un fundamental principiu de drept: respectarea statutului UZPR şi a drepturilor democratice ale omului.
Or, pe repede înainte, a fost convocat Juriul de onoare, de disciplină şi de arbitraj, fără, am tot dreptul să cred, deliberat, să mi se aducă la cunoştinţă şi să mi se ceară acceptul ca preşedinte al acestui juriu. S-a invocat cum că aş fi fost plecat în străinătate. Nu eram plecat nicăieri, iar cine s-a grăbit să convoace juriul putea să fi avut elementara curiozitate să afle pe unde eram, şi ar fi aflat că eram pe teritoriul României.
Dar şi mai nestatutar şi imoral a fost un alt fapt: convocarea membrilor juriului nu s-a făcut în scris, aducându-se la cunoştinţă, în clar, motivul convocării. De bună seamă că un asemenea comportament din partea celor care au convocat simulacrul de şedinţă a juriului m-a revoltat.
Şi încă ceva, extrem de grav: domnului Doru Dinu Glăvan nu i s-a dat dreptul la apărare.
Din toate aceste considerente, şedinţa din 9 august a.c., la care fizic au participat doar doi membri, un altul mandatând pe altcineva, însă punctele sale de vedere fiind necoincidente, dar, reiterez, convocarea făcându-se nestatutar, hotărârea respectivei şedinţe este nulă şi neavenită, acelaşi efect, pe cale de consecinţă, avându-l şi şedinţa de Consiliu director din 10 august a.c. Aşa că, singură, doar Adunarea generală extraordinară este în drept să decidă prin vot dacă domnul Doru Dinu Glăvan s-a făcut vinovat cu ceva sau nu. Iar hotărârea Adunării este suverană într-un fel sau altul.
Ceea ce este, de astă dată, de o perfectă imoralitate, vine din cele două execuţii în evident stil stalinist. Fără a se ţine seama de poziţia mea exprimată prin intermediul domnului Miron Manega, în respectul prevederilor statutului UZPR, al principiilor de drept democratice, şi nefiind nici până astăzi convocat în faţa Juriului şi a Consiliului director pentru a mă explica, dar şi neaducându-mi-se la cunoştinţă că am fost, la rându-mi, executat, adică demis din funcţia de preşedinte a Juriului de onoare, de disciplină şi arbitraj deci, sunt îndreptăţit să cred că, la nivelul de conducere al UZPR, a fost instaurat un regim al arbitrariului şi dictaturii.
La cei 80 de ani pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit, ca veteran al UZPR şi al presei româneşti, dar şi datorită stării mele de sănătate, nedorindu-mi să ajung la o a doua intervenţie pe cord deschis şi nici la doi metri sub pământ, datorită unor atitudini inadecvate, pot spune chiar inumane, ale unor colegi din Consiliul director şi din Juriul de onoare, în care am crezut că văd nişte instanţe de înaltă statură profesională şi intelectuală, meritând respectul, iată, a fost o chestiune de naivitate, nu am să acţionez în niciun fel, evitând astfel zbuciumări şi contra atitudini, nedorite, rebarbative, care-mi pot fi fatale. Ca atare, nu am altceva de făcut decât să le urez celor care m-au executat să aibă parte de mustrare de conştiinţă într-o bună zi, dacă vor fi în stare, şi să realizeze că au pus Uniunea într-o stare de posibilă disoluţie.
Dumnezeu să aibă în paza sa UZPR!
Cu respect colegial,
Prof. dr. George Coandă
