Alexandru Nemoianu: Câteva gânduri despre ,,pensiile speciale”
Cu neplacută surpriză am văzut că există discuții numeroase despre « armata română » ; unele despre pensiile caraghioase pe care le primesc ofițeri de mucava , altele privind oportunitatea reintroduceri serviciului militar obligatoriu; pentru bărbați și femei. Inițial sub forma subersivă a unei pregătiri « voluntare ».
O discuție mai fără rost greu ar putea fi aflată. În acest context mărturisesc că nu cred un singur moment în vreo virtute « educativă » a serviciului militar și cred că servitutea sclaviei sub arme este o formă de impilare la limita sadismului. Cu această mărturisire ar trebui să ne amintim ce a însemnat « armata » în anii comunismului și de fapt nu numai.
Una dintre cele mai dezgustatoare structuri ale României bolsevice a fost armata. Scârba față de aceasta entitate era produsă de împrejurarea că noțiuni și concepte cu valoare supremă, legate de ceea ce ar fi trebuit să fie o armată a țării, așa cum erau, jertfă, dăruire, dragoste de neam, erau batjocorite, pervertite, caricaturizate. Conținutul conceptelor amintite era întors pe dos și siluit în a sluji o realitate ce statea împotriva înțelesului și rostului lor de a fi.
Rostul armatei României bolșevice nu a fost acela de a apăra pământul românesc, era de a ține în existență un regim bestial care stătea împotriva a tot ce era românesc. Ca și cum asta nu ar fi fost deajuns, armata romana era încadrată cu un corp ofițeresc penibil, recrutat dupa criterii anapoda în care lipsa credențialelor morale și profesionale era motiv de promovare la fel ca și lașitatea și starea de nevertebrat. “Ofițerii” armatei bolșevice erau urâți, proști, rău mirositori și nu știau decât să se îndoape în popote și să se amețească sorbind gamele de rom “Spiriduș”.
Armata României comuniste a participat activ și direct la acte bestiale și antinaționale, a hăituit pe luptătorii pentru libertate, a participat la exterminari și represiuni. În plus corpul ofițeresc a fost direct implicat în chinuirea, umilirea și schilodirea, morală și fizică, a generații de recruți, sclavi fără vină ai regimului morții. “Instrucția” în armata bolșevică era tortura, o crimă imprescriptibilă.
În același timp supraviețuirea acestei structuri monstruoase după Decembrie 1989, în formă și spirit, este cea mai clară dovadă a supraviețuirii blestematului duh bolșevic, dovada “comunismului după comunism” în România.
Desfințarea “serviciului militar obligatoriu” de la sfârșitul anului 2006 reprezintă cea mai importantă acțiune împotriva “comunismului după comunism”.
Armata voluntară, în chip necesar,va trebui să promoveze calitate și merit. În acest chip Armata Română ar putea să devină, ceea ce în chip ideal ar fi trebuit sa fie mereu, trupul chemat să țină în existență Neamul în clipele sale de supremă încercare.
Faptul că “ofițerii” monstruasei structuri represive numită impropriu “armata română” au fost și sunt compensați cu pensii obscene este un adevarat scandal. Un scandal ale cărui dimensiuni sunt amplificate de împrejurarea că TOȚI cei care au aparținut structurilor represive, criminale, comuniste sunt asemenea compensați cu pensii scandaloase: securițtii, “magistrații” și “personalul de deservire al închisorilor”. Acest spectacol grețos trebuie încetat. De fapt acești rau făcători și criminali inveterați ar trebui să stea dupa gratii. Reducerea drastică a acestor pensii, mergând până la eliminarea lor, ar fi un minimal și salutar pas de asanare și reparație morală.
Eliminarea « fostilor ofițeri » din viața publică este o necesitate vitală !
Cu aceste câteva gânduri repet credința că pensiile « speciale » pentru ofițeri de nimica sau reintroducerea serviciului militar obligatoriu ar fi acte de obscenitate socială.
———————————-
Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la
5 august 2017
