Emilia Țuțuianu: Un act de cultură este ca o rugăciune atunci când este făcut cu sufletul
Orice zidire se face cu sacrificii. Tot astfel, după destule încercări întâmpinate în construcția Centrului Cultural Spiritual Văratic, am reușit să oferim comunității un edificiu care se dorește un loc de convergență al iubirii – pentru oameni, pentru arte, pentru credință – cu dorinţa de a fi un reper util şi activ în viaţa comunităţii. Pe locurile unde creatori ca Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Calistrat Hogaş, Garabet Ibrăileanu, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Mihai Eminescu şi Veronica Micle, Emil Gârleanu, George Lesnea, Cornelia Pillat, Constantin Ciopraga, Valeria Sadoveanu, Ştefania Velisar Teodoreanu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Bartolomeu Anania și-au purtat pașii și au fost încântați de încărcătura spirituală, a fost ridicat Centrul Cultural Spiritual Văratic, din iubire, entuziasm și generozitate, cu intenţia de a lumina, a aşeza şi a rostui lucrurile vieţii de obşte, pentru a păstra identitatea și tradițiile culturale locale și pentru a bucura sufletul celor dedicați artelor, fie că vorbim de literatură, arte plastice sau de tradiții. Proiectul, pe care l-am conceput din dragoste de oameni și iubire de valorile perene ale spiritului, a găsit în domnul Dianu Sfrijan, un generos finanțator, care, legând dragostea și prețuirea fără margini pentru soția lui, de pământul care i-a oferit rădăcinile, de iubirea de cultură și de oameni în general, își vede acum, la inaugurare, sufletul mângâiat și alinat de acest prinos al generozității și dăruirii, într-un moment de cumpănă al vieții Domniei sale. Proiectului meu i-au crescut aripile prin sprijinul material al dlui Dianu Sfrijan și prin implicarea oficialităților care au crezut în viabilitatea și mesajul pe care-l va transmite celor ce vor veni după noi. Tuturor celor care au fost alături de mine, sprijinindu-mă, implicându-se, consumând împreună timp și energia necesară unei asemenea lucrări, mulțumiri sincere și plecăciune. Toată această experiență mi-a demonstrat că atunci când crezi într-un vis, când pui suflet și investești muncă la modul extrem poți palpa posibilul. Și acesta poartă astăzi numele de Centrul Cultural Spiritual Văratic – așezământ al lucrurilor inedite ce vor căpăta sens, temelia și zidurile sale șoptind tuturor zbaterea facerii sale.
Mulțumesc maicii starețe Iosefina pentru colaborare și înțelegere pe tot parcursul lucrărilor de construcție a CCSV și doresc o colaborare apropiată ca de la soră la soră și pe viitor pentru a onora dorința ctitorului.
Mulțumesc soțului meu, Dorin Dospinescu, omul din culisele acestui proiect care, cu maximă discreție, cu modestia ce-l caracterizează, cu meticulozitate și o extraordinară dedicare și implicare, a înțeles că prezența lui la fața locului în timpul derulării lucrărilor e imperios necesară. A fost puntea de legătură între mine, Centru și Dianu, trecând peste oboseală și obstacolele ivite, animat de gândul frumuseții acestui proiect.
Mulțumesc domnului Lucian și Ștefan Spânu, care au fost atât de înțelegători și toleranți la toate problemele ivite în derularea acestui proiect și cu profesionalism m-au ajutat să transform un vis așezat pe o hârtie de calc într-un așezământ de vis pentru generațiile ce vor veni.
Îmi vin în minte versurile poetului Traian Dorz și gândul mă poartă la timp – judecătorul suprem al efemerei noastre treceri prin viață:
O, om!… ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alții-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe mulți o să-i îndrume!
Ce grijă trebuie să pui
în viața ta, în toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus… și-n veci nu-l mai aduci,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odată.
Ai spus o vorbă – vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va veseli sau va-ntrista,
va curăți sau va-ntina,
rodind sămânța pusă-n ea
de dragoste sau ură.
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocară sau spre slavă.
Arăți o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea,
va prăbuși sau va’nălța,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.
O, om!… ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lași prin pilda care-o dai,
pe mulți, pe mulți, mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.
O, nu uita!… fii credincios,
cu grijă și cu teamă!
Să lași în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Căci pentru toate, ne-ndoios,
odată vei da seama!…
Ceea ce oferi semenilor de-a lungul unei vieți e voia lui Dumnezeu, materializată prin tine. Înțelegerea acestor lucruri vine odată cu bogăția noastră interioară și cu transformarea acesteia în lucruri din suflet pentru suflet. De vom rosti tainic rugăciunea „Doamne, dă-mi ceea ce trebuie să dau, pentru a avea cu adevărat de unde să dau, astfel încât să se simtă că Tu ești cel care, prin mine, dai!” vom simți lumină, bucurie, iubire, o imensă stare de bine și că totul în viață are un scop, iar voia este a Lui.
Fie ca iubirea să guverneze acest așezământ cultural spiritual, iar activitățile viitoare ce se vor desfășura aici să fie un univers de dăruire sufletească, de frumos, de lumină și preaplin divin! Așa să ne ajute Dumnezeu!
————————–
Emilia ȚUȚUIANU
Roman
Neamț
1 august 2017
*
Nota mea:
Emilia Țuțuianu, a fost decorată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei cu distincția ”Crucea Sfântul Ierarh Dosoftei”, decorația cea mai înaltă oferită de Mitropolia Moldovei și Bucovinei unei persoane pentru merite culturale.
Felicitări sincere, Emilia Țuțuianu!
Mariana Gurza
Timișoara
