George Anca: Am îmbătrânit după Indore (poeme)
Pentru că vreau să nu fumez să nu ucid
Mă sting aproape chiar de Divali
Visez hârtoapele grozave când adorm
Și îmi aștept iubita fără somn
Va fi și drumul celor din lumină
Mânat de un destin că vrând-nevrând
Se bucură deodată și pe viață
Iar eu privesc posomorâte chipuri
Iar eu posomorându-mă simt vremea
O să răsară între vis și ceață
Sonal sau dansatoarea-nmărmurită
părându-ți-se iar petrecăreață
în dor de dor și fără de iubită
Gânduri din Veda dis de dimineață
vei auzi în curgere sanscrită
apoi îți vezi de dorul de viață
în ziua lungă fără o clipită.
Întors pe-o parte-n cânt să nu te sperii
când parcă te trezesc mirate jurii
dintru o nebunie a plăcerii
cu sufletul peste surâsul gurii
Sub soare răscolește bananierii
în dans Kathakali și Manipuri
din Delhi douăzeci de ore
până la Indore
Ramgajmandi
ars amandi
lespezi gard
Ramgajmand
peisaj meridian
în surâsul de maidan
florile dalbe
erau nalbe
vacile negre
muzici alegre
Indore departele
poetul fratele
o niciodată
însculpturată
dodie fată
gazdă de pandur
Holkar Bahadur
ce mi-ar fi în satul meu
să fie lui Dumnezeu
nici durere
nici putere
merge trenul
cu himere
sămânță de rigă
la ziuă ne strigă
luminos e soarele
bun Dumnezeu marele
caprele bat căprioarele
migrenele cangrenele
supraviețuim cu dolmenele
ascultasem cuminți
cancerul pentru sfinți
ne sfârșisem de dor
către măritatul Indor
cu pasărea măiestrelor
ciugulite ferestrelor
un român odată a plecat de-acasă
nu să scoată apă nici să dea la coasă
și-a luat muierea și copila blândă
și s-a dus în lumea asta de osândă
când la poale munții să-l aștepte nu-s
a luat-o invers nu către apus
tot spre miază-ziuă până la Indor
să-și mai uite grinda prefăcută-n dor
s-a întors pe urmă unde avea treabă
nimeni nu-i răspunde nimeni nu-l întreabă
când a doua ploaie iarna a fost jos
tare o poveste își visa pe dos
ca pe englezește refuzat în dodii
începu să tacă să rodească rodii
ah și papagalii și maimuțele
mână până-n ceruri lung căruțele
în caleașcă brună coada veveriței
o drăcoaică maică goală între ițe-i
se călătorește-n nor să se mărite
eu să-i cânt la nuntă să-i dau grâu și vite
bine dar în viață n-am singurătate
poate lin ascultă-mi lasă-te pe spate
rugă fără coarde uită-mă și hâdă
mirele din zare o să îți surâdă
prea mă vede schiaun fără străvezime
și cu umbră oamă rob viclean la știme
cât că m-ai preface în pustii vapori
masca ta în beznă mie mi-o omori
căci ascuns în plânsu-mi am rămas vioi
cu trei coaste rupte și plin de nevoi
stă drăcoaica-n gânduri se face la modă
și mă ia de unul singur dragă dodă
eh nu mi-era vorba dar vânam chitină
greierilor muză moară și creștină
strâns-am o grămadă rugului de mine
s-o aprind cu suflet roiuri de albine
eu să n-am vedere ele dodii nu
stau la o fereastră cu ochii hindu
doar în taina strânsă dodiilor fața
o să-mi fie frică să nu tragă ața
O amintire poate Ganesh înțelesul nostru ființa caldă
aromi sânge străvechi iarna se va sfârși o viață bunule
închinare la nimic lunecătoare scene și ochi și umbră
miez de noapte întrupat în sufletul lumii
de nu se joacă încă în oră fiica principiului meu
învățăm litera A mamaA tataA leulA
elefantulA la dentist copilulA alpinstul lunecaA
piticul râdea ahA noi învățam litera A
nimeni nu ne dezrobește poate doar litera A
AfricA AmericA AntarcticA
A dansului coroană
în cuiul după ușă
dumnezeiescul pântec
triunghiuri lunecând
de lapte și nimic
lungi zilele
asemene
genele
împărații
părăsind
sceptrele
am întâlnit Baudelaire
la Tomi pe Ovid
urbea era schimbată
poetul împietrit
și marea cu mal văduv
de Andromaca plâns
cu lebăda ta tristă
și vastu-i ochi de sfinx
mai bine iar la Roma
pe străzi să te recit
schimbată este Urbea
poetul împietrit
bengal Voltaire să poarte
către zeița Maya
sufletul meu carpatic
latin în Himalaia
ci unde e Parisul
ce malheureux, myth
schimbată este urbea
poetul împietrit
Dragostile dintr-o lună
Le făcui grămadă-n mână,
Le-aruncai peste grădină;
Dragostile dintr-o vară
Le făcui grămadă-n poală,
Le scosei pe gard afară.
Nu știu vânturi le luară
Ori în apă se-necară?
noi vorbim pe românește doamne
ne dai vin nu-l bem să ne condamne
doar o furie ca a le ține tira
ne mănâncă minți harimandira
aurul cu gurile brățară
mai să ne înghită de ocară
și turbanul cumpărat pe-un sfanț
gheară ți-l oprește să te țipi în șanț
Cine am fost în clipa trecută –
necunoscut fără părinți
mortul meu frate?
Cine aveam să fiu
de-am fost fiul
părinților eterni
îndurerați în veac?
și eu mă bucur mereu
când mă vizitează Dumnezeu
și Dumnezeu se bucură mereu
și el și tu și eu
poate mai repede eu
că m-a ajutat Dumnezeu
mi-a luat-o pe mama la el
și a ajutat-o cu moarte la fel
ca pe soldații războaielor
săracii noroaielor
când era ea credincioasă
venea Dumnezeu în casă
și ne bucuram mereu
când ne vizita Dumnezeu
De cancer mi-au murit mama și fratele
cancerul mi-e mamă și frate
La masa lui neprimită mă așez
pe bucăți de carne, deserturi,
brânză, iar bucăți de carne
un fel de film indian, apoi englez și iar indian
la Tropicul Cancerului
Plâng trupuri amante alcooluri scrisori cadaverice
taci un zeu, o linga, mai dureros, de nimic
zăpăcite femei în vis decăzut pornografi impotenți
transfugi siberieni fără pereche stabilă
pionieri ai judecății de apoi constrictori
și în junglă o să ne auzim doar cerul dispărut
flăcările o să ne înghită fără poftă oricum
fata o să citească în cenușă viitorul palmelor
care printre păcate o amenințau cu bătaia
iubito reînviem într-un cor de îngeri
nu-mi face mie scandal amândoi avem datoria
să cântăm, aceasta e nașterea noastră
portative de oase, armonii de carne
gâtlejuri aromind raportul divin
îmi spuneai îți spuneam orgă ori iarbă
cine cu cine pe cine în cine de cine la cine
fără sine pese sine de la sine
aceasta e limba română poate fi cântec
să ne aducem aminte cum cântă
eu sunt cine, tu, sine, noi cine
de-om juca ping pong pe tabla de șah
să ne zădărnicim micile respirații
cu hohote – păsări ascultate în trecut
așa mai cuminte, fără noima de viață
într-o altă cântare prea tristă romantic
îmbucurătoare după experiențele țărilor
ce s-au numit și morminte și păci.
Bolnavi de viață cuvinte fără povești am spus
ochi fără peisaje am închis graiuri
nerostite am auzit dinspre fumuri mecanice
acum am iuți pașii pe malul râului
amețiți de văzul undelor adeveritoare
Eram copii îndrăgostiți îndrăgostiți
fără naștere și zei doar așa
pentru credința minunaților.
Nu-mi trebuie lume liniște amintire
bordei libertate mulțumesc
niet ce a rămas nu-mi trebuie
o noapte pe an un an pe secol
nu-mi lipsește lume libertate o noapte
Vezi talia dumnezeului Șiva?
Asemănare fără speranță nutrești
Crezi în Budha îi privești talia
Întru o altă nebună asemănare?
Crede-mă, eu scriu acum un poem
prietenilor, semenilor
sus ochiul stâng mi se închide
corpul se teme de cadavru
conștiința se zbate sub negură
asta e talia mea lăuntrică
așa cum a fost și a Sfântului
Grigorie de Nazianz
Primește spre amintire un testament
ia-mi talia încrucișată cu a lui Șiva
cu grijă de femeie deodată îndrăgostită
la orizontul timpului cu moartea
Te las în voie sufletului
religios prin surprindere
lumea are frunze pentru flori nemaivăzute
Sion Sion și biblii scrise
în carne doina plânse-ni-se
Catolicei gratia plena
ave Maria Magdalena
Apoi tot nebăuți ne fie
porumbul scrumului trezvie
Lumină harului fiind
împreunându-i-se ind
Sion Sion și evanghelii –
în carne suflet doina ce li-i
Cer albastru, albastru.
Păsări rare
ciori cioară.
Orfan bananier.
Primăvară ispășită în vânt.
Altă pasăre
privighetoarea zilei dintâi
a vieții de azi.
Holi 25 martie indian
c-a venit luna lui mai
nor în păr de ploi pe cai
c-a venit bun timp de veac
nuzii munții junii trag
cu pistoalele de apă
și cu vocile de mamă
fetele Holi-ka-ok
trag cu pușca nu i-a foc
în valuri cânt
culori de pământ
cu mama și Vasile în mormânt
sub acoperământ
noaptea mă mai înspăimânt
ca de un veninos prielnic vânt
e timp să mori nu e cuvânt
mai am o vară mă avânt
tăcere glasul frânt
singură viață amintire
de când trăiam cu altă fire
fără părinți de pomenire
sau fluturii sau norii
viață moarte amintire
cum trăiam în altă fire
de veșnică pomenire
părinți fluturi cimitire
cântecul de pomenire
părinți veșnici altă fire
fluturi viață amintire
nici moarte nici cimitire
cântecul de amintire
părinți fluturi viață fire
Moară a bananierului
tu dansezi cu avioanele
întunericul nu se urnește
din noaptea elicelor.
În peisajul liniștii
strigoii vor striga.
Ce să crezi mai apoi
când adorm vecii tăi
să nu-mi spuneți numele
să nu-mi ștergeți urmele
mai bine era acasă
dormeam noaptea fără coasă
Nu mi-e bine poate caldul rău n-ar fi pe frig orar
Aș mai scrie două vorbe să-mi dau sufletul afar
Ca un joc de parodie trist precum știu să-l îndur
și un șah cu indianul ce sosise din Kanpur
El deschide indiana eu sar două pătrățele
deci internaționala fără cântece de jele
în curând ne părăsiră elefantul și cămila
de-am rămas cu ochi atâta dus vazirul raja mila
Când veni femeia dragă adunată din căldură
cu deșertul în spinare și cu sufletul la gură
Te rog fii Fata Morgana nu mă pedepsi cu tine
tot de foc o arătură peste oase și în vine
Lasă vijelii în valuri suflarea să nu-ți înceți
șahul nostru e în țăndări câți suntem atâtea vieți
Calcă-n câmpul de poveste dintre munții de acasă
Cârja brațului meu simte altă cârjă răcoroasă
Ne așteaptă calul Gora ce în veci să ne abată
Hati printre elefanții lui de lemn nu se arată
De vorbesc în satul nostru pot s-audă și străinii
Azi mă abătui din cale să fac yoga kundalini
Cu picioarele în cruce mâinile la pancreas
scapi de diabet sau alte suferințe într-un ceas
Dar ce se alege-n urmă pe la patruzeci de grade
nu știu eu astrologie să arăt mai cumsecade
Norocul că-mi scrie carte mai din sus de primărie
tata de la stupi ce dulci mi-s viforâți și pe hârtie
De-i răspund s-o țină taină ori de veste și comunii
cum că noru-sa cunoaște personal pe Sakyamuni
Și fiind așa destinul de malarie scăpat
au luat o doctorie să se facă doctorat
rasă ori prezicătoare (nava rasa-s sentimente)
unul altuia în viață să ne fim medicamente
Vrea o poveste să se versifice
norii de azi fulgeră și plouă
eu mă presar peste otrava de șopârlă
Dacă mă scol în Himalaia
voi medita la eminescianism
grăbind spre Kama poate n-o să mor
Om Troian român
pe trei ochi stăpân
moartea ia-mi dă-mi trai
plaiului meu rai
Și-ar fi tot un fir
fir de trandafir
mângâie-l să-l am
agatârul neam
Și-ar fi fără chin
și fără suspin
și-ar fi din bătrâni
zid de duh de mâni
Din nesat în sat
curat luminat
la zorii de nea
snaga să ne ia
Am și n-am a da
de aici colea
omul șoptitor
șoptitorul dor
să bem un ceai de la Dipak
uitând știința și pe Buddha
cu tine astăzi mă împac
cu Himalaia și Garuda
ziarul când să se trezească
la ora yoga în ashram
de lapte și de rourască
pahar figurile ne beam
De zid pline mâini desfac
minte gânduri ață ac
n-oi bea ceaiul la Dipak
ba la el în ceainărie
vin americanii mie
hiptichinorezărie
Buddhist Library de-o fi
un tradus Lamai-Dali
și-al meu Tkhrimekundan ji
Dhauladar de piatră
peste lume vatră
nea dhauladarată
lume idolatră
din Tibet odată
Buddha se arată
piatră peste vatră
Dhauladar și tatră
Dhauladhar de piatră
stafii de miere tandre pomenire
păienjenilor îndulcind la fire
de lună răsfirate nemurire
câini amuțiți în duhuri mulțumire
stafiilor de urlet la oștire
ora morții vizuală
zală dezastronavală
viața de nu mă înșeală
licuricii dau năvală
pe orbită imorală
orală astrologală
N-am somn creștin
De sfântul Constantin
Dhauladhar în alb erupt
Zice laptele ce-am supt
Fără Ram yoga și har
Tulsi Mila Valuvar
Câți se plimbă câți tușesc
Luna cade-n arabesc
Cerul fulger Dhauladhar
codrii ploaia pe Tibet
visul lung într-un pahar
cărți picând într-un caiet
meditează trupul focul
sufletul și nenorocul
Cerul fulger Dhauladar
visul muntele Pahar
Lasă viața lasă tot
Eminescu Eliade
Plouă dealuri și cascade
și copilul ce înot
în apropiere
fostă întrupare
chimice aptere
zboară a gazare
pânzele de fulger
îngânând în oră
un păianjen mulge-l
licurici devoră
nu demult departe
de această lume
viață după moarte
avusesem nume
din eterna mamă
iar în atmosferă
munte alb mă cheamă
steaua mă digeră
orașul ras de pe fața pământului munții rași călugări buddhișiti
Yeti al păsărilor zăpezilor stâncilor zace pe falie sub norul mort
munții sfrunții sforul mării pretutindeni viu de mine
nemurit autopsia marmorei îmi șade bine
răsrostesc în dodii râsul până în al bolii an
cancer vindec ayurvedic Hermes și simbolian
în cetate la Socrate îmi aud aed otrava
pe când zidului de pace duc zăpezile spre dava
Coșmare scurte de expres schimbând prăpăsiile des
Albul cimitir creștin într-un sud fără închin
plouă încet în Kazipet îmi zice
din jungla norilor Euridice
malayalam dar graiul e departe
deschide între noi citită carte
burează creștinește ne îndură
apoi cu grindină în arătură
căzuți sub mame pe tăcute
din zări de munte petrecute
spre sat văzând-o Tiruvalluvar
femeia i s-ar da în dar
ea dumnezeu l-ar boteza
în mângâiere îi cura
i-ar depăna în dodii zeci
cu două nunți din dor de veci
până se-ntoarce din război
ar plânge mii de ani ca voi
fiind nici alta nici căruntă
la fără ei a treia nuntă
zvastik în padma fumează sinucigaș unul dumnezeu
în barba de umbră tutun Virginia tufă de nicotină continent
anul trecut predam studentei vina anul ăsta alta șarla
la ce nu ne-am întoarce-n viață slavo-candidați în majuscule
accidentările doritorilor de română inacces la propriul nume
mai știm o piesă de la Roma dar papa astăzi a murit
n-am făcut dragoste nicio zi de ce mă întrebați ultima dorință
plouă cu fosfor aprins curcubeu de arsuri viață de ins Ind amoruri
persecutorii nu-i iubesc alfabetar între guzgani de oficină
tăiată granița gât nas urechi ochii mi-i rezerv corbilor de fum
haită hăitară masacru antifaustianism antimefistofelism
ștreang personificat fără legătură cu spânzuratul din Cythera
ți-am spus rezistă nu mai rezist fulgerătoristă svastik sanskritist
jos de valul Dumnezeu lavă în ființă pe muntele Penteleu Ilie amenință
derbedeu am dat de greu și îl rod pe dumnezeu rog rod rog rod rog
pe nebunul întrebat îl răspunde Ararat de se pune pe arat împărat
am în cap un scaun și pe el un faun și el ori eu scheaun
șchiop de trei și-un giol nu moi mototol cu dinți de nămol
dușmanul ungur prietenul polonez
îmi spun ce să-i faci dictatură
din vorbele lor procreez
în suflet puțină coptură
româul îl întreabă pe rus
c-o fi c-o păți chinezește
ureche nu-s limbă nu-s
și Dumnezeu nu ferește
cât de lipsit de vlagă faimosul curs Cazacu
gramatica întreagă o ia fonetic dracu
și totuși ce de drepturi pe limba fără piele
ce șnițele din piepturi și creieri bube rele
mai bine-mi deschid gura și fie-mi de țărână
să nu se iște ura în cartea de română
nu muncești și barba crește zice Geza fatalist
ba te iau pe românește și îți fac un acatist
mi-a sosit sosia aflu să mă bage în vreo oală
bat la ușă iese slavu din împărăția yală
să fumăm boieri grofi pașă fără sabie în vlah
în foiță de cămașă cu tutunul lui Alah
batem câmpi armonios la arsul lumânărilor
ba ne cântă și din tabla mucul lumii nărilor
se deschide ușa intră un băiat la noi în cușcă
bună vreme moale vintră numără și ne împușcă
te aduc aminte
sufletului meu
munte și părinte
în eternul greu
uite-mă arvuna
capilui de mort
cu lumină luna
ancorată-n port
primăvara cade
peste un pătrar
mândră de nu bade
cine iubi-m-ar
dispărute studii
în gol fără ins
când să le repudii
munte m-ai cuprins
am luat-o razna sunt Napoleon
îmi șoptește-n secții pe lângă disecții
cu idee fixă de cameleon
cel ce ne prenumără bisecții
stai te iau casapii e Napoleon
dă anunț urgent la Căciulata
facem o prinsoare pe un embrion
injectat în moartea pe de-a gata
fost-am împăratul șahul bubă rea
cu mamă nebună cu brâul de lână
numai dinaintea și pe urma mea
să mă nască iarăși din țărână
fi-voi prin strigoii de odinioară
părăsitul cap de par și cioară
putrezita mână statuară
artă sub colivă tributară
acel ocean fără adânc
în ceruri ondulând vapoare
și noi în floare pe oblânc
ființe ape plutitoare
cu oasele de scoici molâi
înlăcrimatei maici precesta
un fiu sub cruci de coporâi
monsun fiind în noi acesta
zac flăcări în jilave torții
slăvi respirate dimpotrivă
fă doamne mănăstire din toți morții
s-o dărâmăm în somn de Șivă
să ne împingem sufletele doamnă pe apă în fum atât de înecăcios obscurizându-ne
ecou de trei ființe pe drum și le prinde o ploaie de la început de la început am fost o dată trei ființe pe drum și ne-a prins o ploaie
jai Hind sfânta noastră Maria surya namaskar muzică veche vii cântăreți condor imperiu becisnică euforie lămâi dulci mere pere șalul puștoaica iraniană atinsă pe mână beta de guru-ul confuz în coșmare fum la mijlocul vieții poate de jertfă primită nu ne ucidem nici singuri străini încă ne recunoaștem ai noștri am 34 de ani lumina soarelui purifică ființa în scufundare
unde sunt ideile Platoane bătrânii îngenunche purtând un lanț de munți să numere vămile cerului în ochii răzbiți spre opacul viitor corbi lănceri călări ideea renașterii de apoi
orice ins de treabă târâit pe coadă pădurarul câine latră-n loc să roadă haita tantră oase codrul rezonează fosforul din scorburi amuțește loază întru scârba vocii munți în pantomimă dinții fac strămoșii foamea îi animă
citești iubite criminal pe Makbeth te trec în scripte Shakespeare sinucis turban ori scalp ori creier fără poză rămână arheologie la găini pădurile de târfe să înghețe cu focuri printre craci neaprobate prinzi suflet zgârci ejaculare în vârful șișului ocoloșiș
lăsat sânge de umid cer cuțit trup de carbid sfârâit în infinit la un timp bătut cu nit liniștit pe aur mort în coclaur de resort
țigări moștenitoare zeițelor în floare tufișelor de zare în buze rășchitoare pe vreme aripioare pedepse glandulare un hoit țânțar o boare
semnificăm păcatul al cincisprezecelea în creier nemâncatul de-a înghițit peltea din Giurgiu Ferentară combină sub talmud slab sexul a fanfară ce nu o mai aud
depresiune de baboi în apa veacului strigoi mai inventează un raport semnat Nichita Rapaport istorici rânduie în prox și mântuie-mă pe sub vox că m-ai fi lustruit de viu sub fulgul altuia să fiu te-ai fi ținut la perioade să nu se vadă cine cade cine fumează cine fu cu barbă continent Korfu
nu putem risca să atenteze la întunericul nostru local frânghia naftalina pregătite să-le corecteze înainte de a tăcea cu ultima dorință pentru noi
scrisori de grațiere în iarba fiarelor de-o viață ne e râvnă a rupe inutil cu ochii-n apa fiartă agâncul vălurind eufomânt
și cancer trecător din nas
în întreitul Om de rai
dintre sprâncene fără glas
ce gând în lume îmi răsai
când de vedere m-am mai ras
și m-am întins lângă un pai
neintrodus în ananas
ori te strănut fără de voi
cu mine veșnic doborât
de preacinstitele nevoi
și râmătoare întrucât
poienile cu flori de-apoi
îmi gâdilau porcescul gât
his impotency pleacă la Atena
să-nvârtă cu un deget banda
doar cerșetorilor le-or duce trena
Aron Cotruș Swami Vivekananda
cu spatele la Dunăre în ochi cu Sena
bun orientul rău e popa Tanda
se culcă pe nevoile din jena
și paza eunucilor alanda
vărsați o roabă lângă ouă
pierdute-n bălării de la ruine
urnindu-și roata fără rouă
cu pântecul golit de-ambouă
ci faceți-mi același bine
din Ruginoasa la Rovine
departe lespezi de Ovid cu nasul vânăt în șosea frunze de toamnă analcid pe sufletul fără perdea ce mai apăs trup în hârzob macaragiii să-i îmbăt m-o face umbra morții zob oriunde-n lume mă arăt de nu în viața mea să mor aleg baladă pe cutare adus de soartă binișor a sabie pe mădulare
laud eu eu nu laud plâng nu eu eu nu plâng am o viață în sânge bătrân o moarte de purpură averea-și gramatical subsanscrit reîncarnat heautontimorumen fac uz de nimicnicie diavol pocăință sintaxă în afara mea fost izvor o dată am văzut o femeie
tradu pneuma din sufletul universal al neasemănatei din zbor cu ea ciugulind planeta încotro întâmplat original de iarbă licurici și ciocuri sub tunetul de 40 de minute
îmi poartă capul pe tipsie barbă din degete narcisă neagră părul și Samson și filistenii toarnă temple-n lanțuri de milenii de-am îmbătrânit în libertate este dimineață ziuă noapte stropi silabe cinematografiate
salve ființă aeriană de-un pământ cu oul altar culcă pe pat de liană clătinat de musonul de dar împreunați ne emană noaptea de cântece sitar apropie-mi-te nirvană depărtează-te de hari-har
cu unul în nimic petrecăreț amic mâini pe corzi schingiuie lorzi bucurându-ne răm-rămu-ne a o a om fârși – ne-om vorbă a fi raag în Delhi indienești de București
viu de vis în fața asemănării statice sabia înfiptă în cutia milelor
ferește buzunarul antropomorf să nu se întoarcă pe dos în golul ființei
pe pământ pe trup cadavrul excavează verdeață arămie nord plin de fier
ce om și dumnezeu tot un drac în incorectă neliniște gonind la galop
scrise pe oglindă chipuri idei sacrosancte șterse la traducere înapoi
vânzătorii penelor de păun mâncat cântă la un gând culori în evantai
salută plecarea de apoi însângerând viitorul zeiță cazi adânc la pământ
cinstea gropii surori fericește spinarea cu musonul vânzătorilor
sinucigaș laur postum puterea de a nu mai fi în cântecul zorilor
frunze-ntoarse pe fețe arse molan pelin ateu creștin frumoase rase
pe feciorul de-mpărat cine l-a decapiat basm fârtat niciodat
secetă în sânge de tigru la tropic pe vale agheazmă de gheață
am îmbătrânit după Indore pe drumul nemuritorilor până în lumile celelalte acolo un bătrân trimite păsările paradisului printre vii ploi eterne îi împurpurează umbra bărbii de nori detunați
pictorul aprins în roșu cu cărare-n părul negru ca Urmuz ori pictor Dino stins în negru roșu negru se aprinde se încinge lângă temple peste zi
primul cuvânt mi-e moarte reînviind în poezie proastă luată ca de cioclu la-ntrebări noi cei din glie și din foc din cer și smoală avem săracii un cuvânt de spus în gol pentru eternitate tuturor pentru apoi nejudecat ori înainte ne-am prosternat creștin din întâmplare pe o foiță de-ast’vară din Dharamsala
fac rime în punjabi
îl caut pe king Por
păcat de mine Gabi
sunt mort pe un picior
latinii basarabii
neînțelege-m-or
dar Omului și Babii
la sfinx mă pună dor
că uite ce de barbă
mă trage ața ruptă
ba Hyranyagharbă
ba timp de Chandraguptă
comitagii dar nu români indorusificată șfară mă duc cinzeci de săptămâni apoi acasă pe afară mă uit de Vlaicu pe Carpați mai lasă-te de gravitații bă munte tot descreierații în sine vulturi învârt na-ți-i o nație pronaos îngenunche femeile în față malii iar popa dulce la rărunche arată ca medievalii pe râul invadat imperiala aurărie lemn câinesc se pierde toată socoteala acuma când mă prinosesc.
încet să nu te dezrostești
cuvântule de templu vid
statuile prea muierești
rugându-le la muced zid
tăcere până-n Negrilești
de a ta umbră Baiazid
ocean îți sunt pământ îmi ești
fudulule ladinoid
când ora bate iar profană
de viață-n arc săgetul bleg
și câine și mușcată rană
prietenește îl întreg
pumn țeava labei de emană
pe curierul Ali Beg
muște sugeți leii mai cu milă vă rimez că-mi sunteți de prăsilă pline vă întoarceți peste mine în amoruri încă arhipline păsările zboară iar agale dar să nu ne ducă în greșale burțile funcționare chiorăie ia aminte cine sforăie sfoara peste sărituri țânțare că strivii biata reîncarnare
sâmbătă și morții nimeni cu o tuse
apasionată apa Sion US
înzăpezitoare himalaizantă
primită scrisoare vândută bacantă
catolică nu e că e protestantă
aversă zidită sâmbătă în pantă
îmi descriam auzul văd o cămilă concentrată asupra cocoașei ori eu înăuntrul centrului caravană părăsindu-se deșert munte aducere pe după lauri a unui cap numai tristețe se lasă o noapte oprită pe dungă ascult o vreme de copii trăim de mult în joacă parcă ne pare rău după o vale verde
și prea târziu copilă pictor ți-e tată șarpele constrictor sicilian odată nu a înveninat țărâna sua păduri muntene doar slănicul călugărlor i-a zburat nimicul o viață bântuit de nime s-a strecurat prin dricărime și cât îl vezi de mort de-o viață se trezea dis de dimineață
a doua zi deodată tristețe ilustrată hârtie manescrisă neauzită missă o amintire parcă pe sine se încarcă olară piriformă o namilă de dor mă sub spumele de veghe somn îmbrăcată zeghe trezește dinainte de acoperăminte mai jos de somn în viciu insulă Mauriciu prietenii mă plâng din muntele Parâng
și iar și iarăși și iarăși
la samsar fără samsară-și
pedepsit împărtășitu
lutul smuls în cange și tu
tu iar tu iartă tu iartă
kamă mokșă dharmă artă
a fi un sat C A Rosetti
în baltă și pe harta fetii
în Eminescu ferentară
călătorire-ai pe afară
păi facem noi literatură
și râurilor arătură
ascultă-ți indiana zodioară
în Eminescu ferentară
dacă tu ești frumoasă
eu cum sunt
șoptește dar nu acasă
pe pământ
ba în Maharani Bagh
dodie
la Mundan copil cu drag
Vinod e
tulbure de-o noapte fa
All Italia
la Lombardi se gândea
toată falia
reparație mogulă
cupolată
până către cea rotulă
nu de fată
Delhir Nou pe iarbă
cârpe uscă
radere de barbă
cu o muscă
nostalgic maidanul
la zoologie
eu aștept mundanul
din copilărie
să-i scriu biografia Margaretei căutător al rimei Mead cu marijuana-n Samoa încete-i din viață bătrânescul rid examen jumătate vor amicii din blocuri așchii la cicloane invită noaptea licuricii schițând biografii americane
mă latră câini se sting lumini la Ararat mi te închini modernul în Carpat bătut ți se arată petrecut pe viitor ne-or recunoaște roșite ouăle de paște ci înainte de crăciun pe la fereastra lui Arun din noapte ora unu fix amicul vinde hindu viks minuscul un armurier insomnios se dă de cer de ciochidarii gemeni cată și viața e înfrigurată
To Brancusi, a Banana tree,
with vast Leaves, fruitful,
one being through mystery
was giving me
Soul of imperishability.
In triumph was sitting a juggler.
Child was growing himself, backward,
Passangers in train were travelling under the sky
on the Day of Grandfather Christmas
O India, O Banana tree
The Backward Path
Thinking of you I feel
that I wander on all sides.
You travel the way
toward me. Who am I without you?
Yet longer and longer I don’t see you
Walk back Wait for me
to follow you
Turn me in
to your first steps.
I don’t hear your voice
I don’t see your answer
listen to me –
caught in the pinions of locusts
amidst the famished rags of the earth
Maybe you will find me
without life
To resurrect me
on the backward path
Va fi Alecu Ghica
în Himalaia domn,
ne vom întoarce zarea
părinților în somn?
Și secolul s-o rupe
unul spre celălalt
oprit în Himalaia
oftatu-ne de psalt?
parcă duminică pe 17 iunie atins de fluxul mărilor din moarte vin într-o pânză de-a lungul sfârșitelor ulițe vălurind mulțimea brizelor stinse ne îmbrățișăm nemaiînvățând papagalii să ancoreze vii
Văd cu bucurie că mă întâlnești
pe această lume primenit la minte
îți mai schimbi ființa te duci la Budești
treci pe Olt viața soră de cuvinte
De la taina mamei deșirata lilă
podidește limpezi ochii muritori
ne-o zări pedeapsă muntele Builă
ca odinioară mâniații zori
pomenit-am altă lilă a lui Rama
toamna printre palmieri și careva
mama nemurise ne murise mama
până la povestea veche Ramlila
Strică, Doamne, rostu firei
Prin darul dumnezeirei,
Și te uită mai cu drag
Spre bietul român pribeag,
Sprijinește-l, doamne, zău
că doar e poporul tău.
Este șapte și un sfert
Am pus laptele la fiert
Și luna s-a ridicat
Laptele în foc a dat
Ouăle vi le-am gătat
Hai cu toții la mâncat
Soarele s-a supărat
De pe ouă s-a sculat
Și s-a dus în Kings Way Camp
De mașini s-a îmbătat.
Și gata s-a terminat
Poezia lui Bharat
Unde eram sentimental și cerșetor de Dumnezeu
mi se părea tot o viață pe după ploaie fără vatră,
mânam o insulă cu ceafa lovind cu gâtul un resteu
și fața îmi cădea pe brazdă și gura îmi striga aratră.
Am ascultat o noapte-două cum taie briciul barba moașă
căluș dansând pe vorbe rele pământul neslăvit altfel
mai spune și tu, mamă, fața mormântului când se desfașă
să flutur cu folos cenușa feciorului ce-l spulberă Sahel.
Îmi invidiam în zadar pantofii
pentru călătorii fantastice
când i-am văzut amar strivind
ochii tâlharilor
aruncați de poliție
dinaintea bombeurilor –
dar orice viziuni mă vor fi așteptând
la descălțare,
mă apuc să ascult
trompetiștii ocheșiți de nebune albe alămuri
doar-doar vor ajunge la nuntă
odată cu mine petrecând
cismarul așezat etern pe asfalt
cu pingelele de elefant pregătite
se apropia altă țară în văzduhul rădăcinilor
de ne apucam cu mâinile de beregata cântăreață
și mai apucam să oftăm vecia post-mortem
ca un Nistru unda călătorise-se
prin creierii dezoxidați ne prăvăleam
de bună voie și de bună nesilire
tot altă țară maharaj Culae
dunga aorta decolteului de abatoare
închipuite printre mațele de genii
mlaștină fumătoare voi adormi în neant
întru tusea nisipului excitat de alune
de-ați văzut cât de mult a sporit electricitatea
potența veverițelor v-ați fi ucis care să
vă electrocutați mai întâi și când crăpam
cu prioritate vă zgâriați pe vieți de ciudă
Umor ne-ar fi prins bine să avem
cât un imperiu ori și mai mult cât un scav
altel regretăm o carte de Bacovia
măcar o poezie un vers despre umor
Dar de care bogăție să râdem
de care nenorocire doar aparentă
și de unde râsul fără râs?
Hai să ne jucăm teatrul zarurile viețile morțile
ca și cum nimic nu s-ar întâmpla
cum nimeni niciodată nu râdea
Parcă spuneam ceva despre Bacovia
ferice poem-secundă de odinioară
acum parcă Ecleziastul iar mă omoară
într-o latinească învelită subțioară
ca de o armată încă barbară
bătându-se din zori în nicio seară
plini de plictisul identității
în poeme din veacul răstălmăcit
mânam încălțămintea-mamă
dincolo de suflet cât de agale
odată și odată vor călca
saboții în ultima spărtură –
groapa vieților noastre spăsite
aproape bătrânul vânzător
de bahut acha munkfali
îmi fuse la amiaz identitate
un fulger genunchease pe bunicu
seara aceea unde-o fi
de se carbonizase-a doua zi
să îmi răsară prin Indii
identitate munkfali
seara aceea unde-o fi
Yourcenar – nu numai pe ea o aud
surd la suflet în curtea epitalamului
cine-mi visează morții când sunt treaz
mai și vâjâie odată cu mașinile Tata
pa laura Mallroad indianizându-mă spre Himalaia
printre turbanele dintre Chandigarh și Le Corbusier
asurzitoare duhoarea din tăbăcăriile surori ale Sonipatului
From a troop of children
playing round here
the gentle most so amicable one
was staying sulky in a slipper,
shrivelling by a little honey smelling breeze.
The others are taller than him with a day
so he will climb up in the garret
travelling to the antipode
where the nightfall is daybreak
(with which he greater will be).
An eagle from here
is there buterfly
called Puidepuf.
Vine vara, Rani,
până la Bangkok
hei, Betelgeuze,
poartă-ne noroc
scrie Măriuca
de la București
cu cerneală verde
s-o dezăpăzești
mâine dimineață
even unseen
orchid you are
in our guard
no marble
decapitates you
we love you again
under the tree of life
embracing us
in adoration
while forests
of princely line
are bestiring
you remember
descovoiate săbii de-aseară peste ciumă cum morții sunt din alte petreceri pas de giulgi le strămutăm la ceaiul cu-a munților cutumă doar amintitei doamne sfârșitul de-i indulgi
un qatarian dintr-o mie îmi ieși din geamie mie după tălpi kathak sus micromigrenă palme tot qatariane paviloin oferind câteva pliante lui Ion fire-ai Jane Burkha Arabie cu dans numai de din bagdadie bate-mi-ar toba pe dimie qatarul tot și toți dintr-o mie
în teatre după teatre la chioșk unul în picioare unul în trecere unul cloșc dedesubt poposii fata cu mopșii bătrânul băietanul ritmează în hindi maidanul
căpitan Ashok Vihar Shalini Radha pe Chatra hai de la Tihar afar c-am lovit cu capul piatra cu Ganesh țesut cu Appu am lovit piatra cu capu îi pusei pietrei capac talpa lată în kathak
altă Penelopă Sită săptămâna juanită mai încoace de Madya nu se ninge păpădia nu se ia frigideria că te scot pe trotuar să rămâi pe dinafar
pici pe luate cât ai da cu nasul prin mahala mesteci Ram cu Inșala dai cu gura-n Mudrika
virtutea ce surâde în cel tot virtuos cu obiceiul nordic nekierkegaardios la ceai pețit gandharva de lapte de la țară tutunului wills poyal suflându-i în afară pe scările înguste mai largi cu servitorii un rug de așchii arse la zeii ce adori-i în față și costume de fastă ori incest la rândul de pe urmă nenumărat celest
nu aude alte motoare tot consumul de acum trei zile martorul și el eu de la început aștept de pe vizavi să o cumințesc de măcel mă adulmecase n-avusesem curaj să nu mă rupă reîncarnându-mă sloi spre prânz bate soarele nu mai apuc noaptea între faguri cei doi nebuduroi de apoi de pe zid de la noi
Jayanti 33 și o sută
India 15 ianuarie
jumătatea morții lui Mahatma
patru zile și nopți
mai cursese Kavi
nici 20 nici 24
de petale nu moghulizează
departe de Sana, tren în febră
asiatică, fie să fim
ai upanișadelor, scrisoarea I
eterna pace lingvistică,
ironice amurguri de rasă
de preferase luna baiazidă
se obișnuiește prasad rezumativ
opțiunea timpului, locului
facem ce putem, ji
ne oscilăm tensiunile superlativizante
trăim de mai de parte amintirea
facerii cum s-a spus în Aryavarta
noroc de necomparație himalaianul
de la superbazar e prea tânăr
altfel Dumnezeu nu e, vai, martor
prin uși deschise curentul
strigoilor diurni îngeri
cu părul negru keshaviu
merge ceasul fără știre akal-ire arămire
Rama Bahadur durire n-ai mălai alai
mai bhai nici budhu mereu încai
cu cântec de Mandalay azi și mâine teferi
lumpeni pe frânghiile de curpeni pe
canalele de cumpeni merge ceasul
amânat mână ce-a sunat pe lat cercul
cert shunya Bharat
după seri în nopți și Ind
pe rotunduri ocolind
calea joasă
pe sub coasă
viața lungă
pe la dungă
ia atunci nu mă închin
nici adorm de somn străin
mi-e de jale
joasa cale
mi-e cu smântă
dunga sfântă
de aud o melodie
de-o aud și nu mai fie
tac în artă
mare moartă
zbor cu gilii
zic familii
astfel cad pe zori de zi
pe la uși în sărării
joasă cale
praguri goale
în Prayag-uri
stinse praguri
Gange Ind Ga
pân la Id Gha
după seri în nopți și Ind
pe rotunduri ocolind
ce ai văzut cerul de după perdea
mi se păruse o rutină numită spaniolă
nu m-am amestecat în transatlantică rumbă
mai și tradusesem ca un avatar în eros
parcă toba nu chiar experimentată
plictisul buddhist de-l iubeam pe Shiva
multele cutii de care aproape m-ai acuzat
cărțile cât o bătrânețe semnate Gandhi
stranie post-Attenborrough-Ravi Shankar
comentaristică a nedusului la film de biserică
astfel abandonam împreună poezia
din partea mea ca un unchi sinucigașului
toată noaptea ori până la patru dimineața
zadarnic îți lăudasem onoarea poeților
(tradusesem din atâția ai patriei mele)
am refuzat seara o nuntă de-a doua zi
și a doua zi o sinucidere hohenzolerniană
neasemenea până la capăt faptei lui Arjuna
iar tu cu capul ras pe când semn al cerșetorilor
cel puțin până la cucerirea lui Gautama de Sikander
mișcarea experienței pe Gange precum și în Horace se oprise jos de Mansa Devi singurul anunț reproșul neînlocuirii păcatelor în Gange pe motiv că mai am nevoie de ele cum că toți oamenii Doamne și tot Gangele cu câtă pietate spurcat în infinita-i sfințenie și în trup mai și trăim necesitatea confesării de detaliu în seara cu Vedanta în sinele de Purva shastra de Samkya Vaisheshika și Nyaya urmată chiar neortodox de Charvaka cu tot sângele-apă respirația-vânt carnea-pământ spațiul-cer febra-foc
pomule n-o să te tai
nici dacă poame nu dai
c-a murit neica Pomuță
pe-acolo fără mândruță
nu fără de ordonanță
și galoane peste hanță
coate noduri paralele
navighează-ți depeșele
pe gratii de curcubele
cum Gangele se umplu
de păcatul nehindu
din când în când mă duc la Taj
din obligație în gaj
Ion Constantin și Romul
nicicând fiindu-mi omul
se strigă din pădure
mormântul să anture
se scrie Inshallah
pe morții doi în crah
zile ca astea două luni ca astea trei te fac oarecum indiferent la ce a fost și ce va fi ții pasul cu o întâmplare între prieteni frați eunuci marmori ghizi gâzi massa istoriilor masa tăcerii-Eminescu masa celor de azi cine cinuri cină respirații schimbări vicii relative crescendo-uri armonii humoruri ștampile hemoroizi expression parole Dasein Shankar fotografii Alka blue-balls iar tabu-uri inter-nation-internare Assam BBC electrice două frunze verde deschis de acum în bananier tinereți trecute cu amintiri și nedumerire momente magnitudini consolări benzi neclarități părăsiri ocheade brutalități certuri misticisme biblii neglijate legendarisme retezate nepotriviri durități elanuri doruri calmări pluraluri
cântam sansonul de cinci ori cred de cinci ori
ori panchatantra numărându-ne kishori
nemirosiți cu șatra chiar prunci duhlii
cuminți la pas uituci bananelor convive
trei au plecat afar și-acas doi au rămas
taifas Ninive ce n-am dezis istorii clop
citit a bună ziua cu merci-uri cu pieptănul
scăpăm de top și oasele le liberăm de pliuri
vasile care-i de plural de pacte de Bizanț din fire
o legătură val de val și noaptea bună de vestire
noroc cu laura și azi duminica ne vizitează
ca pentru prânz pandav namaz rude de nerostită frază
nu erau chibrituri în casă o știusem de ieri-alaltăieri
nu era nimeni pe lume nici tânăr nici bătrân
n-a fost nimic între nimeni doar chibrituri
țigări ori am declarat în sanscrită lumină
neîncepută vasntă și sloka ambiguu
norilor nunții nunților pe singurătatea
radhei încă nu e vorba de ea păcătosul
nu s-a aventurat încă din haos în doruri
am mai spus-o au apărut nu știu de am
aprins stins aprins stins ce-am aprins ce-am stins
înainte de prima prabhanda cu mult
chiar până la vasanta de-mi iau adio
papagal în râs târziu
de-auzeai negana cioara
mi-o vopseai în vioriu
cu țiganul și vioara
sfânt surâsul de porumb
parcă încă în viață
desenat în roșu plumb
ori schimbat un pic la față
de vedere nevedere
vede în potop de pene
gangele în belvedere
l-aud anadyomene
poate mia de ziare ani de lume vanitate paralelul
onaniei de tipar isterie când ascunsă când de
floare traducere lesbiană proză la proză prin
grăsimi ilicite copie de primăvară șahuri
arse grafică servicii cu meniu-cartelă
prețuri de amuzament mâine-ncepe săptămâna
voi fi existat nainte parcă nu nici în teroare
nici în terorizații terorizați de sine
și de nimeni de-am trece iar pe citit nu orwell
n-aș scrie nici pentru mine nici
pentru tine nici pentru dușman
moarte pe față și pe dos nici
acum niciodată rupt prozodiei
ca o hrună ce-o fi aia de-aia c-aia
nici în glumă ce bine-ar fi semnal
n-aș traduce nici silabele sibilei chin
andrastea complexată coșmar liber
n-aș origina nici postuma-mi ură vetală
la vătală nici nici limbă nici sarea
sterilității din crone descreierării
tehnica sterilizării nici de creier
nici de prozodie nici de origine
Când îi spuneam ieri de călătorie spre ordine, în Baudelaire, ca-n Aristot, pe sub durere, franțuzește, deja înotam sanscrit într-un timp elefantin să ne poarte pe loc.
Mi-aduc aminte – a treia oară azi? – că prin zori și-n vamă la Krishna-Jayadeva mi-a fost gândul ca întru har și m-am fericit cu mintea yoni.
Dublă memorie – în traducere – a sunetelor jayadevian-eminesciene (sanscrit-eminesciene). Păstrate sunetele sanscrite.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru a-mi fi dat putere azi, paisprezece ore, să nu mă abat de la păcatul tradusului la Gitagovinda și mântuirii întâiului cânt, ori de el, ori cu el, ori în el – sanscrit, românesc?
și noi doi de-am uitat că suntem singuri pe ziua de azi dintr-o negitagovindă și totuși chiar dacă buza de jos e mai aproape de piept la mine iar la tine din partea cealaltă peregrinează spre o strânsoare neprevăzută îți jur că nu m-am gândit nici la moarte nici la dumnezeu nici măcar la pancham-raga
de-acum două nopți acel cor latin nelibertin
cântând libertate când nu uitam gitagovinda
poate cântecul uitatu-l-am și de gândul neuitării
nu-mi mai pasă cum eram în întuneric
prins ca-n moarte cu un dor încă de poet
putea fi ultimul n-aveam ce-aprinde să-l îngân pe hârtie
întru vreo bucurie diluată până la bârfă
o declarație mai puțin de nicio libertate nicăieri nicicând
ce prost aproape fericit malgre soi-meme
ce frică și cutremur și acel cor latin nelibertin
și foarte nemiloasă gitagovinda mai sfârșindu-se
disperare de moarte vreodată preasingur iar
vârfuri unduite de înverzire în amiază
poate o amintire utilă la fântâni calm centru gol
insistând să-ți cumpăr hașișul eșt la fel
de bineintenționat ca alt poet în locul meu
povestind acestea ținându-mi la sigur calea
într-o parte și-n alta vrei să mă convingi
că nici eu n-am picioare poate un ban
totuși cum vom ajunge la rashomon
calul clopotele kabuki violul
duelul detaliului rușinea râs
actul înstrigoirii depoziția roșu verde
Bilhana, din Vikramankadeva Caritam (nici de apă stinsă, nici de papgali citită). Candralekha (buric adânc, fin sân, față nepătată, glezne zvelte, buci-tron zeității): cristalul alb al minții regelui se înroși, ea era țărmul oceanului-sentiment erotic, lui îi bătea toba.
Cânt 1: Fata domnului munților, purtând jumătatea trupului iubitului ei, un sân înălțându-i-se către față să întrebe despre celălalt (Ardhanariswara).
Înotătoarele (VII) Papagalii îngânând din încânt cântecul cucilor au fost alungați din casă de femeile singure… (32)
Vântul din muntele Malaya, parfumat de fețele femeilor din insula Ceylon, încetinit de bucile tinerelor învățătoare din Dravida, se oferă plăcerii.(30)
(IX)… Tăcând, sfetnicii stăteau ca-ntr-o pictură, o vorbă nu mai ieșea nici din gâturile papagalilor speriați… ulei persian, foc pe săgețile iubirii. (18)
Dormind doar o clipă în noapte, el o vedea singură, pe cea cu față de lotus, parcă prinsă de trupul său, pictată dinainte-i și învârtindu-i-se în jur.(23)
Ea se duce de la fereastră în camera împodobită cu icoane, de aici la marginea pădurii și înapoi în casă (35)
Svayambara, podeaua cu dale roșii. Regii – ocean agitat de pasiuni, gesticulație (76) piept ridicat, ornamente mai de preț (77) prefiră perle (78) lotus de jucărie în coroană, râzând la doamnele cetății (79) un paloș (80) praf de camfor fără nădușeală și mutându-și cercelul de la o ureche la alta (81) lovind cu mâna zornăind de brățări pe aducătorul de betel și strivind cu unghia o foaie (82) vorbind de unul singur luând camforul din cutia de betel și împărțindu-l celorlalți (83) imberb își scoate veșmântul de aur și calcă pe el (84) se aruncă în spatele aducătorului cutiei de betel ridicând sprânceana; își răsfiră degetele căscând și se prăvăle-n scaun înfierbântat; îi vibrează gâtul de nota a cincea și surâde, spune câteva vorbe cu dar poetic…
Alegerea… Logodnica nici nu se uită la el și mai și scuipă foaia de betel din fața ei de lotus
un râu și mutat pe cale de oceanul impetuos nu-și părăsește cursul dinainte
(147) Fata pune ghirlanda alegerii pe gâtul lui Vikramanka
Grădina plăcerilor (haremul) – martori dansului femeilor – iederi (24) Acest arbor Ashoka strivit de talpa ta e binecuvântat (Culesul florilor) – femeile din harem – (primăvara) din multe, numai cinci flori lui Kama; (40) arborele Bakula încovoiat sub bucile ei; (41) ochii plini de polen, o îmbrățișare regelui; Ashoka bate cu frunza-palmă o soție a regelui culegând flori; (43) cu buci grele în arbore, își dă drumul pe tulpină până la rădăcină cu picioare-lotus nădușite (44) copacii se ușurează de flori sub povara bucilor haremului; (46) trupurile trupurilor tot sudoare și polenuri; (47) lacurile buricelor femeilor cu ochi frumoși supte de polen (48) albinele (49) aruncând polen în ochii co-soției îl sărută pe rege; (50) una furioasă numără numai zgârieturile de unghie în subțiorile celorlalte; (51) ramura unui copac oferită de rege se lasă sub bucile femeii odată cu inima rivalelor (52) pe una o împodobește (54) una cu veșmântul smuls de o maimuță îl îmbrățișează pe rege; una rupe, cu bucile grele, creanga unde aștepta, și cade peste rege; (57) soțiile regelui Kuntalei, parcă prefăcute de Kama în dansatoare în dramele bravurii brațelor lui, arătau frumos cu picturi de grămezi de polenuri de flori; (58) flori și albine, pe față mâini, după femei; (60) sudoare amestecată cu polenuri de flori; (63) baia-bazinul; (65) soțiile regelui nu vedeau pământul de prea grelele țâțe; lebede speriate de sunetul brățărilor (70) regele, cu femeile, în bazinul plăcerii (71) femeile plivesc geloase lotușii, ca pe propriii ochi; (72) din atingerea buzelor roșii ca de bimba ale femeilor și a multului lor collyrium, se petrece o răsturnare: lotușii albaștri se înroșiră, cei roșii se albăstriră; (73) de joaca muierilor cu buci grele toți lotușii erau rupți (76) când femeile regelui intră în bazin, lacul de pe picoare, mișcând de albine, decolorându-se de picuri de sudoare, se spulberă; (78) regele îmbrâncește pe una în apă adâncă; (79) lotuși doar sălașuri de albine acoperite de polen precum drumeții de praf; (81) bucile ca de piatră ale muierilor, scufundându-se, undele au crescut ca de apa farmecului lor; (82) fețele-lună ale femeilor regelui Calukya văzute, albinele nu intrau în lotușii deschiși de teamă să nu se închidă (83); (84-86) regele le stropește pe țâțe-tâmple-de-elefant, pe cercei, pe urcioarle reginei; (89) bazinul cu apă amestecată cu santalul de pe sânii lor păli ca de despărțirea de muierile cu ochii-cerbi; (90) schimbarea veșmintelor.
(XI)
Speranța soarelui scufundându-se în ocean?
De-acolo are Indra caii cei mai iuți;
odată și odată îmi va da unul și mie. (8)
O, cerb, nu-s crin –
Ce-mi vii în vin?
Colir din ochi Rohini
pătându-te nu ți-e rușine? (56)
Amant al nopții bându-te cu vinul
neam de femei-mânii azi rupe-oi spinul (57)
cupa de-mi atingi, regele nu te lasă
Rohini s-o face furioasă (58)
Sfârâind după vreuna te-ai subțiat ață
nerușinatule adevărul e pe față. (59)
De nestatornic fuși zvârlit în sări de mări,
n-ai altfel raze reci și cum ți-e cald în cer? (60)
Te știe soața flușturatic după fete
Vin stele după tine nu vin să mă îmbete (61)
Amant luminii lumii te-a păcălit vreuna
că-n fiecare noapte pe cer treci spre Varuna. (62)
O domn al nopții la ce-mi tulburi inima cu dragul
din vinu-mi du-te giuvaer-pahar sari pragul (63)
Cum bate vântul pâlpâi și te uiți
după vreuna s-o săruți (64)
stă bolta trează nu închide nicio stea
prea ai umblat la multe dragostea (65)
soțiile barzilor, în rostiri de nectar, spun cântecul
dimineții augural, frumos, mai frumos de nota
Șadja plăcută și lungă (73)
Flăcările lămpilor dragi doamnelor cu ochi căprii
scriindu-și scrisorile de dragoste… (76)
O, poet între poeți, fără seamăn poezia pulsează;
până și operele nepoeților își vădesc frumusețile;
e timp de nespus pentru Sarasvati. Cu mintea
concentrată, gândește-te o clipă a compune
poezii (81)
(XIII)
Dealurile parcă prefăcute în ascetici… palide
de cenușa pădurilor arse (3)
șiruri de gâște sălbatice gârâind păreau
cingători căzute coapsele râurilor
subțiate de vară (4)
zilele mari la trup de-au băut apa
toată a pământului încet se lungiră parcă
de greul soarelui pe cai înceți (5)
numai râurile născute de Himalaya se
bucurau de îmbrățișarea oceanului
alte râuri mereu mai firave nu puteau face un pas (6)
râurile din tărâmul nordic strânseseră apa căderilor
din Himalayas ca pentru o baie rece oceanului
aprins de despărțirea atâtor râuri (7)
râurile cu firul pierzându-se înșirând
petale de lotus înnoroite neîmpreunându-
se cu oceanul erau lungi despărțiri (8)
drumețul își anina ochii de sânii femeii
împărțind apă gândindu-i urcioare nu mai
știa de unda răcoroasă din urcior (9)
drumeți poftind sărutul buzelor ca limba ale
femeii ce apă împarte o băură pe gânduri înmiresmată
de flori patala de ea dăruite (10)
(17-90 Kama descrie iubitei sale anotimpul ploilor – râurile, apoi Meghaduta)
de bună seamă râurile s-au supărat de-o
vorbă a mării și de duca norilor că noroioase
și cu valuri țipătoare deodată o pornesc spre ocean
râurile bărbați-femei (46) – norii asemeni lutului înghițit de femei să nască (54) – asu-kavi versuri răspuns la ghicitori (68) – tu nor… n-ai egal ca… vestitor… celor despărțiți (60)
lasă norule nefericite femei cu ochi
de căprioară departe încă de iubiții lor chiar
când te văd cine pictează pe unde ziduri nu-s? (74)
Raze de lună intrau pe fereastră nu hoți
sunetele tale m-ar ajunge cum îți ajung
am fi de două ori fiecare anihilându-ne cum eram
nu tu papagal nu tu amaltaș nu tu nor anistoric
chiar așa abia te ascult și cânți intranscriptibil
ceea ce nu se întâmplă tuturor ființelor de tăcere
ce-mi spui mă ajunge nu-mi ajunge târziul
țipi într-un noroc al meu de a mă speria a mirare
scoți bancuri din gât și-mi faci destinul să râdă
se înnourează peste candelabrele galbene și glasuri
La Delhi pe iarnă moartea mi se uita în gât
ieri în centrul Bucureștiului mi s-a uitat gâtul la moarte
am revăzut-o și eu de nemaivzut o tristețe în picioare
încă nu cădeam m-au dus Nana și Nansi de colo colo
ori în care loc aș fi căzut putea fi cruce
schimbarea climei zice înfocată Mariana
anghina pulcelată pe același fond nu
e nicio problemă și nu se moare așa
dar dacă eu le-am cerut iertare și le-am spus că
le-am iubit și am călătorit împreună și
prin subteran nu puteam altfel traversa
simțind că n-o să mai pot urca de acolo
ieșisem în oraș cu 40 de grade pentru Mahabharata
I play chess with Vasile
wolves dream a drink
you play piano alone
the wives’minds rejuvenated
beyond tragic purification
when forgetting the sins of game
in dream you had arrived at down
with other appearance mounted
on the white ants tree
laughing from lungs halving
the pay of sitar illusion not
knowing the ten adventures
and who singing other music
had pushed us in the sin
of riverside coppices
I quote negations from the gallows
over a woman in the ghost
replacing the nonsense
it rings with an invitation
three days after in Hanuman
Mandir at his daughter shadi
since yesterday no more distant pallor
since today morning contributing
to my sin with the birth
distinguishing the mogul
from Turk I retired
in the nearness of Kublai
I was distinguishing the love from death
Radha loving only in the meaning
that she will lose will lose Krishna
I’ll not transcribe the trembling
in the abyss of awakening
to not lose Radha not lose Radha
the alley slips under monkeys
thoughts shadow up to the tower
palm-tree growing me green
guarded by her child
this untouchable woman
is looking into the mirror
the child sees me sees me
and I see both covering with touches
the matter of white mirror
a paisa for Dusshera a paisa for
puja jae mata immaculata
harijan gone in the mirror
now that it came the time
of quiet word jiu-jitsu
how without irmi and judo
in tempo of kempo tae kwan-do
tang soo-do aike-do
karate kung fu
you were painting annunciation
saying lalat netra agun basan
from Rabindranath ashes-eyes
and again ma bole dakis nore mon
n-o chema-n minte pe maica ta
run like the calf after the cow
non sono sola
jae jagadisha hari
accompanied at piano-forte
say something before
next concerto for credibility
of yaksha’s meghaduta
din glasul orb arcada protuberanței
cu noi în India aceleiași negativități
ni s-a dus viața pe apa Jamunei
ștearsă cu a nonsensului voie
zidul din cât palat și zidari
o sută de generații sub crâșma cu mied
muzica lebedei călătoare peste tranziență
I am what you art
Thou art what I am
I am the psalm
And thou are the verse
văzutu-mi-ai păunule iubita
față lună dans de lebede
zărit-ai munte nalt
frumoasa de mă părăsi
Rudra pudra mudra
Seema mima prima și m-a
Umesh uncheș cireș
Sarath sărat macat
Babita chitita termita
Sishu șisu dervișu
Pradeep nisip cirip
Vijay ardei cercei
Aruna aluna arvuna
Dhirendra mendra leandra
Anil copil vernil
Citranj oranj banj
Yogindra oglinda ghinda
Khaled Mahomed mied
Ayub iub hulub
Sunil nil tril
Gaurav grav brav
Sandeep chip tulip
Amalendu blendu trendu
Rajesh greș preș
Pramod nod iod
Mahima grima rima
Neeraj viraj gaj
Saleem sărim solim
Nadeem mim prim
Jabila zambila mila
Mehta ofta softa
Alauddin alin calin
Jung
sinhalez
dispariția
omenirii
dacă vers atunci rămân pe tărâm cu scrum în sân am mai fost am mai plecat lumea n-are râs rasat că mi-o scrie cast pe grabă a vedere ne întreabă își răspunde mai încoace fără lume fără pace insistența inversă înflorirea crimversă mai miroase chiparosul Durga mâine și Cristosul dacă se mai auzise cine-n viață cine-n vise cine cu amenințare soarelui nu mai răsare
deci pe când scriam poem încheierii de ne-avem și ne întrebăm de nume nemaiscriși iubeam pe lume ceea lume se oferă vulturului din panteră stăm de vorbă până azi palmierii către brazi vine deșertul sub talpă ucide-ne cămilei de flacără calpă corbul din oază închipuită norilor sonda pe dinamită numai fereală și de ce somnul pistolul i-l tremură și nu e domnul pasc depănarea cu spaimă oii o moarte sub soarele Troii
de fiecare dată visul se sinucide paradisul sankara tanka hebefrenă și-o tace în aceeași scenă nici n-ai venit nici n-o să pleci amenințărilor pe veci femeile după guru în nordul fără sudul cu frumos ai mai cădea-nvoială pomenii fără îndoială
spălatelor pe față că mă aflați în viață zănatice zăbrele engleza în obiele ne urmări din yoga ayatolahă goga descinse femeiuște din Dante ne împuște postireneic trenos pe demos ca un frenos mi-or recunoaște hinzii spărturile oglinzii plăcerile robiei alegerea fobiei sus la zburare ploaie motoare mușuroaie în rest pe aer prispă nesomnul mă încrispă oferă consolare băltoacelor de sare încarcă să ne zboare costișele de mare
fratele ucigându-mă în landă nu-mi fie răutatea ghirlandă spune-mă cămilei de Ramadan pasăre din deșertul Rajathan nu-mi scriu poemul cu jurați nu mă lăsa din împărăteasă mumă sau genul mutat renunțării sau și claritatea caducității dintre vii
aici am însemnat urmă(ri)torilor postura meditativă și ajungerea la Shantiniketan test bengalez pentru catedrala neamului burez țară cu țară mară cu mară gheară bară numărătoarea spânzurătoarea m-am jucat sub secundă m-am împiedicat pe umbră
azi 22 noiembrie 1999 ne amintim nesfârșirea șoptirii de Gange în Dunăre toată lumea exclamație ce ofițerul Tolstoi ce pilotul Exupery Tagore profetul vorbise bucureștenilor în teatru cincisprezece ani înainte de a fi bombardat acum și eu în Shantiniketan bărbierit ridicându-i barba în slăvi voi încheia sub tirul colonelului Zbarsu în apocalipsele de serviciu tratabile sigur cu o doză de Tagore
mi s-au terminat cărțile de vizită sub banyanul din Calcutta pe cine să mai iubești când Shivaramaya fu asasinat venind de la bancă toți oamenii buni sunt asasinați fă-mă doamne orice nu asasin de-o mai fi trăind vreunul din scrisoarea fără niciun ucigaș poate destinatarul nu știi niciodată nevastă cui trimiți exaltarea națională când tu primiși amenințarea din Iran și pe mine mă liniști în Delhi Shivji
în ființa ta era și sine și lume dar ce-ai făcut spre a-l ajuta în stele scăparea nu aduce victoria și coroana trebuie să te învrednicești cumva din Necunoscut nimic nu sfârșește muncită-i numai doimea zeului cosmic ți s-a apropiat doar veșnic Nu și te-a privit în ochi și inima-ți ucis-a unde-i nepieritorul Da al iubitului nemurirea-n inima secretă vocea spre focul creator
am mai trăit aderențe povățuitoare Kasi flăcările fumul de mort lemnele ne reîmpădureau ne cotropim alergiile avem loc precum în oglindă nenumărată față de pod ridicat la sosirea venei
mă credeam de drum de nor și aproape zac grămadă într-un tren Allahabad ne-o mai ține mult și bine timpul jos sus proteză neaoșă poetizare ghazal telepatic ucide-mă cu frumusețea credinței vers
n-au decât jignire să li se pară nevorbirea mea scrisă meditat odată le spun că sunt din Nepal de-aș recita Hanuman Chalisa ca pe-un fetiș mi-o smulsese o conjunctură
unde ești tu Gandhi gară după gară rară și sucală patima răscoală am mai scris proscrisa de anevoire India pe foaie înfoierea fire ne moralizează intelectualii ori nelămurirea de la saturnalii bune și necoapte alunișuri lunii furt nici peisajul hinzii poate hunii
iar mă supărasem pe India dinăuntru-i mă putea avorta a mia oară m-am smerit din vreo întâmplare nici dușmanii mei nu scapă de naștere își scoaseră publicațiile străine poate ale trenului se uită ca mine la poze că s-or fi plictisit de acest scris altfel înviorat prin retezare
ori că n-am observat în imperturbabilitatea mea că stăm ori eu oi fi pe dedesubt cu părul alb nepieptănat unde magneții își spală creierii în Gangele poluat de ghirlande albinele culeg mierea morții și noi nu ne veselirăm
ai voștri mă înfipseră în necălătorie ăsta-și dă drumul din parașuta nepăsării nojiță îmi spânzură descălțarea xenofobiei mi-or fi ei mie dragi dar dacă n-ar fi vegetarieni m-ar mânca să nu mă ia drept nuc de cocos scriind cocoșește găini
am căutat în ritm alin din înconjurul rozmarin îmi pecetluiesc pecii în sucul cu liliecii aia se crăci ăsta se împinge în mine desumflată minge se mai și face a citi ăla din fereastră tipsii
întâietatea discipolului pățit supra guru-ului alb înflorit mai tânărului în grijă înțelepciunea ție schijă nu cuvintele stanțe batjocoresc distanțe nici uitarea unui aproape nu scoate Gangele din ape
erau vise înghețate japonez ierarhii varanasiene Gangele numai cenușă moartea o corespondență petrecerea timpului între parâme ne-om păcăli contemporanii și între noi ce viteji în Ramayana Yatra premileniu
acolo te chemase universitatea Shivaramaya aici la noi dintre palmieri și noi garduri asasinii săriră asupră-ți chiar că erai cel mai blând lăsasei avocatura a nu minți ce gânduri ți-au răspuns nu te-a salvat nimeni
oi fi glumit păcatele mele când ți-oi și povesti carnele cum că moartea nu ridică prețul uite-mi cotcodăcit cotețul păi vă iau din zori de an nou nicio cloșcă pe niciun ou India viilor vechi apă ceri și vinzi curechi
răpire nemărginită femeia revelantă niciun personaj fără aură eremitul își lăsase arcul destinului demonul își lăsase spuma ascunsă cât și-a iubit Tulsidas nevasta cum ea l-a sfătuit către Rama și Hanuman toată iubirea lor se făcu epopee cum de nu se satură lumea ascultând
dintre demonițe Trijata visă Lanka în foc pus de o maimuță douăzeci de brațe și capetele lui Ravana tăiate Sita va fi dezlegată toate în patru zile adună lemne și arde-mă mamă Trijata scânteie stelele-n cer nu și pe pământ satya nama karu haru mama soka adeverște-ți numele durerea ia-mi
închină-i-te și moartea devoratoare a raiului și iadului se teme de el ascultă-mă și dă-i înapoi nevasta pe Janaki fără Rama nu e vorbă dulce cum frumoasa podoabă dezbrăcată neiubește femeia Shiva Vishnu Brahma șarpele cu o mie de capete nu te scapă de ți-l faci dușman pe Rama samkara sahasa bishna aja tohi
semne bune și Vaidehi simți fior în stânga semne rele regelui Ravan urși și maimuțe arme având munții copacii și ghearele în aer pe uscat și elefanții pământului țipară șarpele sahi saka na bhara udara se cutremură pământul ajung la țărm și iar potolesc fructăria nevestele demonilor iar născură înainte de vreme dă-i drumul Sitei noapte de iarnă zise Mandodari
spune-mi Sugriv Vibhishan și tari viteji cum o să trecem adânca mare și valurile-i rugă zeului mării la ce de-o poți praf usca scrisoarea lui Lakshman către Rama prin spioni diavole nu îți distruge tot clanul glumă de eretmit cade aducătorul cerului pe pământ adu-mi Lakshman arcul și săgețile cu foc în vârf marea se va zvânta într-o clipă
cu puterea-ți de mă usuci treci oastea dar măreția mea-i dusă frații Nila și Nala de ating stâncile nu se mai scufundă și o să țin și o parte adaugă oceanul astfel un pod vom crește pe loc Tulsidas spuse o mare veche poveste cel ce ascultă treaz rugile către Rama binecuvântat trece oceanul vieții fără barcă
ultima stanță de mai sus am scris-o după cafea mă lăsaseră ochii se înființase un sardar mai mulți în părți șiruri goale de scaune altfel am băgat cartea în bagaj că una e India alta Ramayana
cad lacrima Sitei o slăvesc cu umilință și dor ci maica va naște pe Domnul să-l înălțăm să ne mântuie simbolurile ramayanice oricât de săltate ne podifică întru credința noastră pelerinajul se întoarce
citesc în crizanteme un jain dansant în sculpturare bust cu neștiința nudului prin in copiii se aud ajun isust mai brațelor pe verde strin făr’ de ucidere în Zlataust citi-vom vârcolacul submarin din Rajsamand deșertului kaust și liniștea de te-nflorise la întâlniri trahee solo fără o zi de școală vise apoi petale în tremolo brusc avatar brav Dyonise cu vinul stros cât mai încolo
cum mă trezesc război în pace că nu Vasile Voiculescu sunt în Rajsamand jain la carapace cum și istoriilor Selinunt din cântul prim întors încoace TA ba Mircea Eliade munt’ când muntele întreg ne zace ori decât anuvrata mai mărunt țipa-vom meditații de cu dor că nu vă auzii instantaneu lui Mahavira neucis odor pe rupere că bunul Dumnezeu în ocna marmorei ci orbitor din mătrăgună în sanscritul eu
acuma țin sonet jain la cheie din ziua lui Arihantanam uman sfinție dumnezee a doua-n fapt namo sidhanam prin sufletele eteree a treia-n jos Ayarianam cu pe pământ chiar sfântul ce e a patra namo Uvjhayanam cu diaconi de-aure înalți namo loye saba sahunam într-o cincire psalto psalți rebreniana Gungunam într-o plecare mă încalți
întreacă-mi-se-nchis crăciun de scriu la umbră cu mai bun mai înțeles din turbanun în turn decorturându-și tun la monorime palme bați să nimerești microluați ci Tulsi flutură-le v-ați prea învățat să vă bărbați ne va ucide și mai și cin’ nu ne mai afurisi prin păci palate și copii ah mantra de jain jian în ieslea moașă peste an cu nași în Rajsamand aman
per dactilica ritualitate recitativă pterodactil a nu ucide nici mort îmi încununasem albirea frunții stivă după albăstrirea respirației în cort am uitat să-l mai fotografiez pe sfânt pe masă ca de Blaga văzut Gandhi pierdui și mi se va mai întâmpla să fiu pământ să calce invizibilitatea vătui mi-e de tristețea animală plante nonvegetarienii de-un continent forțați-vă genele pe caii ante și descotorositul condiment că nu ne-o mai încăleca Pazvante până la judecata de advent
în graba către 13 terapantha vedem de tribul pierdut din 12 traducem pe Husain cu Masut Rana între țiganii din România pe spirit o bibliografie și copiii recită nume de înțeles Nehru așa și înțeles-am anul morții lui Eminescu nașterea zisului pandit aflată ziua a doua de Crăciun rar în pangal fără știința secundei următoare ce dyana fragmentată nonpreștiinței nici dumnezeu speriindu-ne nici din creștinătate ieșind
