Adrian Botez: Liniștea speriată (poeme)
LUMEA CEALALTĂ
ţi se va da ce n-ai voit nicicând
ţi se va lua tot ce-ai iubit tăcând
va fi o lume scrisă doar pe faţă
va fi o lume dreaptă – nu măreaţă
îi văd de-acum statuile de pini
şi voci strămoaşe zgârie-mi cu spini
nu amintiri – cât dorul de sfinţenii
…pe-aici nu bate niciun clopot de utrenii
nu-s munţi în lumea care va să vină
ai parte doar de ce-ai putut păstra
şi-ai apărat cu sânge şi cu viaţa ta
dar cerul tău aici e cer de tină…
…să n-aşteptaţi – când trece-veţi ascuns pârâu
îmbrăţişarea-a ce n-aţi văpăiat a grâu…
VALS FUNEST
un vals – un magic vals – trecuta vreme
un vals e lumea făptuirilor de pai
aici e râsul gras – un altul geme
dar toţi momâi: pe mirişti creşte scai…
aţi ‘nebunit cu toţii-n valsul deşuchiat
ce-a trebuit să fiţi – demult voi aţi uitat
o lume înecată în ocean
valsând schelete-n arbori de mărgean
nu chiuiţi – destul că putreziţi
ochi s-au căscat orbite – ciuguliţi
de peşti de aur – ce v-au amăgit
cu dor nestins desfrâul v-au momit…
…şi-aici – în fund de bezne scufundaţi
ciolane vii: valsaţi – valsaţi – valsaţi…
DESCÂNTEC
lin pelin
netrebnic chin
trece gardul la vecini
nu tot mie să-mi dai spini
căci îs mulţi de se cer sfinţi
io-s bătrân de cei cuminţi
vreau atât: între petale
floare gazdă s-aflu-n cale
şi-oi sta-n floare înflorit
de nimeni înghesuit
floarea fie-mi rugăciune
nu s-aprindă niciun nume
tăinuind doar cu Hristos
aflu-mi suflet mai frumos
tăinuind cu Maica noastră
să deschid în cer fereastră…
DORINŢA
cântă firea după fire – vânt spânatic mă deşteaptă
cioara-a dovedit hulubii – când e zgomot şi nu-i faptă
e o lume cârâită – numai la gard e vopsită
trec amiezi – se înserează – Momâia singură-i trează
nu lucra şi nu te-aprinde – în ograda cea pustie
poposesc călăi şi curve – n-are Hristos loc să vie:
de-ar veni – sunt pietre multe – furci şi cruci greu năclăite
n-are Crist decât s-aleagă – cum să moară-n nopţi vorbite
de-nviat – sunt doar hambare – şi-n munţi – peşteri de minune
aş voi – Părinte Veşnic – să azvârli în foc cunune
şi să-mi chemi voivozi ciobanii – să se-narme-n rugăciune
ca să ştergi din evanghelii Gòlgota de stricăciune…
…neam cu neam să pui pecete – şi să vifore prin crime
ajungând Dunărea noastră: Muntele Supremei Rime!
MUMA
lăfăită şi-mbuibată trece-n perne Năzuroasa
a-nghiţit de toate-n lume – doar…nu-i poţi zice…”Frumoasa”!
…da – e bine cald şi moarte – un sălaş de ghemotoace
nu dau năluciri minunii nici cât sterpe dobitoace
Muma mea-i pământ de floare – ea în mlaştini n-asfinţeşte
munţilor li-e rădăcină – lună-soare ea sfinţeşte
şi de-om trece de portiţă – ea ne cheamă ne-ndurată
să ne-ntoarcem la ospăţul de lumină înviată
da – e bine cald şi moarte – vis ciupercilor betege
dară Muma când ne cheamă – fiecari se simte rege
fiecare-şi simte sânge ca otrava-n elixiruri
Muma a crescut aicea voievozi – sfinţi şi martiruri…
…nu mai pipăiţi voi ceruri – Cârtiţe – oarbe tumulturi:
Muma noastră iscă-aicea viforul a mii de vulturi!
GLASURI ÎN NOAPTE
unul strigă de durere
altul strigă de plăcere
câinii nuntesc o căţea
alchimişti bat în dairea
pălăvrăgeşte o stea
seceta şi vântul ard
noaptea nu se dă cu fard
crestele se cocoşează
sunetele ricoşează
bufniţele domnitoare
pironesc tron şi altare
sacerdot este o floare…
…între rege şi nebună
uitai să întreb de lună
glasuri – glasuri – joc de şah
ceasul este crinomah
din cât bate catedrala
nebunii au umplut sala
trandafiri se spovedesc
lumânările trosnesc
aştrii-n ceruri se scumpesc
de din jos lumi se chircesc
un ermit a înflorit
la poarta din răsărit
jalele petalele
ne sfărâmă zalele
constelaţii lirice
scriu sorţi cu chirilice
păsări oarbe se-ncrucesc
cruciade nu pornesc…
MĂRTURISIRE
am zburat din lut în stele
n-am luat decât vise rele
vise rele – insomnii
magii ne-au uitat copìi
nu-nţeleg şi tot nu plâng
crugurile-n cer se frâng
ochii-s plini de praf de stele
acum joc doar între iele
MI-ESTE SOMN ŞI DOR DE LUNĂ
mi-este somn şi dor de lună
turme-n stele se adună
mi-este somn şi dor de soare
umblă ceasuri să m-omoare
nu mă da – neică stejar
unge-mă pe piept cu jar
iar tu – bradule din munte
fă-mă rege cu-a ta frunte
PARTIDĂ PIERDUTĂ
şi de m-am umilit pân’ la turbare
cine-mi va da-napoi steaua din frunte?
doar Parsifal să-mi pună întrebare
s-aduc Graalul regelui din munte
şi de-am răbdat ruşine-ndurerată
ce magi văzut-ai că se-ndreapt’ spre mine?
mistică stea pe cer nu se arată
s-au stins în cer plodirile divine
deci am pierdut partida vieţii mele
căutări zadarnic tot vânez în zare:
poţi doar spori avutul celui care are
coroană nu s-aprinde-n tinichele…
…dar dincolo? – schimba-vom sorţi şi cruguri
sau – vâlvătăi – vom arde-n alte ruguri?
DINCOLO
dincolo e linişte
miroase a pajişte
făclii ard – cântă lăută
tronul verii o ascultă
totu-i parcă sub velinţă
toate-s bună-cuviinţă
totu-i lin – totu-i vocală
toate-s bună-rânduială
…dincolo nu-s întrebări
doar suflet şi luminări…
şi-n sfeşnicul de cleştar
arde-o lacrimă – altar
ai ajuns de-unde-ai plecat
ochii ţi s-au suflecat
gândul nu te tulbură
umbre nu te-nvolbură:
o pădure de lumină
arde-n toi Crai şi Regină
arde lin – ca o poveste
Strămoşul a tot ce este…
*
nu este iarnă – nu e vară
nu-i înăuntru – nici pe-afară
nu e dincolo – nici pe-aici:
o lume e de licurici
când foarte mari – când mult prea mici…
TAINA
cocoşul uite – -a cântat
stih am scris şi l-am uitat
am pierdut somnul în noapte
dimineaţa mă va arde
trag cu ochiul la perdele
şi-mi deschid vinele mele:
sânge scot şi scriu umil
tot ce-aud sub flori de Nil
taina mea – la nimenea
avuţia-i tot mai grea
şi de vrei să mă culegi
caută la bătrânii regi…
nu e moarte – e scrisoare
nu-i păcat – ci lăcrimare
nu e ceas – ci e durere:
n-am – acum – ce – cui – a cere
*
alcalină – dulce vină
m-ai adus iar în lumină
dar nu voi păcătui:
vreau să văd
şi vreau a şti!
SCRISUL
am adormit pe înstrunatul pat de lire
şi am aprins un foc de dincolo de fire
nu întrebaţi: înlănţuit în scrisuri
pot doar să mint – eu nu dezvălui visuri
va fi mai bine sau va fi mai rău?
asta-i exact ce vrea să ştie-un nătărău
nu-nvăpăiez – acum – noi sfinte evanghelii
cu degetul ating mistice perihelii
lumină şi durere – asta-i taina
şi vine vremea când lepădăm haina
să năvălească razele din noi spre altă lume
în care tot ce-am ars şi plâns să se adune…
…şi stau aşa – lipit de rănile Lui Crist
până-mi dau seama: da – scriu – deci exist!
EXISTENŢĂ UMANĂ
nu compromisul laş te alduieşte om
ci suferinţa-ntreagă – spre tărie
mi-am cântărit şi umbra şi fiinţa – date mie
atunci – doar – ochii au zărit Scara din Pom
păcat şi viaţă – lacrimi – făptuire
uitare şi iubire – crimă şi născare
au plămădit din haos astă-alcătuire
o mărturie: -n mine e o zare
în mine-s toate relele ce-s bune
precum şi bine-ngenuncheat la vetre rele
dar am trăit: nu-s doar un şir de rune
ci carne – sânge – duh – doriri de stele…
…judecă – Doamne – propria-Ţi minune
şi zău că vei avea atâtea-a spune…
LUNTREA
o Luntre – un Luntraş şi-un Voal de Spume
plutesc pe apa neagră – spre neştire
tristeţe îmbarcată-ntr-o privire
dar şi dorinţă-ascunsă de-altă lume
dez-văluit – voi trece peste fiare
voi înfrunta orice – cum învăţai
voi răsturna din cale-mi orice poliţai
răzbind în Elizeele Câmpii barbare
nu e “dincolo” altfel: e-un “dincoace”
în care cel cinstit nu-i pedepsit
şi-n care – da – lumina nu se mai preface
iar Zeul – faţă-spate – nu-i un ipocrit…
…căci Luntrea nu vâsleşte spre câştig
iar umbra – răul – cabotinul – mor de frig…
VREAU
vreau să răzbesc dincòlo mai degrabă
spre a vedea o lume fără impostură
lume-unde statùra e statùră
şmecheri nu-şi scuză crime prin vederea slabă
o lume cu măsura la lumină
nu catrafuse poleite-n aur
o lume-n care-i sfântă-oricare cină
şi nu există ciorditori de laur
o lume-n care scrisu-i rugăciune
şi cioara nu se dă privighetoare
o lume izbăvită de minciune
şi-n care Însuşi Zeu-i sărbătoare…
…lăsaţi curat obrazul meu de rază:
sărutul vostru numa-l îmbălează!
EPILOG
…abia se mai ţine trupul să nu
plesnească – lâsând să scape – dintre
iziturile sale – tot mai
largi – tot mai
slăbite şi putregăioase – vârtejul de raze
glorios – de dinlăuntru – spre – mistic
vârtejul de raze de
dincolo
———————
Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea
27 iulie 2017
