Cuvânt și iubire

Unul din scriitorii germani de prim rang, laureat a numeroase premii naţionale şi internaţionale Martin Waltzer – în vârstă de 80 de ani, a fost acuzat de presă germană de antisemitism., Frankfurter Zeitung”, unul din principalele ziare a refuzat să-i publice câteva pagini din noul său roman, Actul diavolului”.

Redactorul paginii culturale a spus amintitului ziar l-a acuzat pe autorul romanului, Moartea unui critic” de Martin Waltzer, de antisemitism. Eroul romanului, după ziaristul respectiv ar fi criticul renumit al literaturii germane actuale Marcel Reich Ranitzki (82 de ani) supravieţuitor al Ghetoului din Varşovia împreună cu soţia sa. Eroul cărţii lui Waltzer este criticul Andre Konig care se aseamănă cu cel în viaţă. „Cartea ta condamnă la moarte, scrie Schumacher, caută să-l înlăture din viaţa culturală a Germaniei pe evreul – supravieţuitor al holocaustului. Biografia lui Waltzer este neclară, se pare că a făcut parte din, tineretul hitlerist”.

Şi totuşi Waltzer şi-a dat doctoratul cu o lucrare interesantă şi apreciată despre Kafka, a fost activ în ceea ce priveşte personalitatea lui Ruth Kliger (n.1931), prietena din tinereţe a lui Waltzer – care a fost în lagărul de concentrare Wihsche. În 2002, după apariţia cărţii „Moartea unui critic”, Kliger va scrie: „Când Walter descrie figura criticului, nu precizează că este evreu, este legitim să mă întreb dacă Waltzer intenţionează, astfel, să sublinieze puterea distrugătoare a evreilor în viaţa contemporană din Germania. La aceasta se mai adugă şi discursul ţinut de Waltzer în biserica Paul din Frankfurt în 1998, cu prilejul primirii unui premiu scriitoricesc. Prilej în care a subliniat, instrumentalizaţia holocaustului”, fapt care pune accent pe poziţia sa politică. AcelaşI Waltzer, a făcut de-a lungul vremii nenumărate afirmaţii: parte cu tentă pronazistă (de pildă în legătură cu monumentul holocaustului din centrul Berlinului), dar în unele din afirmaţiile sale îşi mărturiseşte regretul, afirmând că pentru Germania, holocaustul evreilor este aproape o condamnare pe viaţă, această catastrofă rămâne ca o pată neagră pe veci asupra istoriei şi poporului german.

…Şi totuşi raze de lumină puternică, asupra personalităţii lui Walzer au venit tot din partea poporului evreu. Waltzer descoperă, în drumul său literar, pe primul scriitor evreu, Şalom Iacov Abramovici – Mendola Moiher Sfarim. Această întâlnire o datorează lui Suzana Klingenstein cercetătoare a literaturii şi în special al scrierilor lui Abramovici. Suzana îi recomandă lui Waltzer, romanele în limba idiş ale lui Abramovici, pe care acesta le va citi şi în acest mod va descoperi şi limba idiş. Fapt care-l determină pe Waltzer să declare: „nu am avut idee că a fost cândva literatură evreiască”.

Am asistat, prin intermediul unui video, la o dispută publică. La masa de onoare se afla pe lângă conducătorul discuţiei, Waltzer şi Suzane Klingenstein. Aceasta a spus printre altele: „scriitorii evrei, din cele mai întunecate vremuri, sub regimurile care propovăduiau şi încurajau prin vorbe şi fapte omorârea seminţiei evreilor, nu au reuşit nici când să distrugă spiritul evreiesc. Scriitorii evrei au dat la lumina tiparului, atât în ebraică cât şi în idiş poezii, povestiri şi romane a căror fapte şi eroi au rămas piloni puternici înfipţi în literatura universală. Primul scriitor al unui roman în limba idiş a fost Şalom Iakov Abramovici cunoscut în masele evreieşti ca Mendole Moher Sfarim. Născut în mică aşezare urbană Kapul (Minsk) în anul 1836. Într-o mică adnotaţie stă scris, Se pare că am fost hărăzit ca să îndeplinesc misiunea de a fi scriitor al poporului meu, a săracului meu popor”. Apoi a adăugat: „Zboară pasiunea mea, zboară prin lume şi vezi nenorocirile acelor nefericiţi, ale evreilor!” Într-adevăr Abramovici nu a îndeplinit doar rolul de a fi scriitor al poporului său, dar a fost primul dintre scriitorii evrei europeni. El a avut acel simţ artistic, de a se rupe de tradiţia literară a înaintaşilor săi şi să creeze opere literare în spiritul european – în spiritul literar al noilor vremuri. Astfel a devenit primul şi conducătorul noului spirit literar, într-un stil propriu, făcându-se remarcat în literatura universală.

Cartea lui Abramovici pe care Waltzel se intitula „Flori care miroseau bine”. Desigur, parfumul i-a făcut neamţului un serviciu unic, determinându-l să declare: „Mendole mi-a oferit prilejul de a cunoaşte o altă lume, de a gândi şi a trăii într-o lume pe care nu am cunoscut-o nicicând”. În paralel, fac o observaţie care mi se pare a fi destul de exactă: numeroşi scriitori din Israel, chiar şi din tabăra noastră şi-ar face un serviciu personal dacă ar citi operele lui Mendole Moher Sfarim cât şi a celorlalţi scriitori clasici idişişti. Suzana Klingenshaft a considerat textul lui Mendole destul de greoi pentru un scriitor german.

Waltzer, la acea masă rotundă, a declarat fără întârziere: „Este greu doar pentru cei care cunosc prea mult”. Waltzer a învăţat din lectură romanelor lui Abramovici, despre lungile tradiţii ale poporului evreu, ceea ce la determinat să afirme: „Chiar pe necredincioşi, ateiştii convinşi citindu-l pe Mendole, vor devenii mai înţelegători“. În ceea ce priveşte reacţia la limba idiş, a adăugat: „Cum au fost în stare soldaţii nemţi să omoare pe cei care vorbeau o limbă care a izvorât din limba germană?” În ceea ce priveşte scrierile lui Mendole în limba idiş – nu în ebraică – tot el a subliniat: „Abramovici, dovedeşte marea lui dragoste pentru poporul evreu a cărui fiu este cu adevărat!“. Este cunoscut faptul că Mendole Moher Sfarim a scris la începuturile sale în ebraică, dar dându-şi seama că pentru masele de evrei, limbă vorbită era idiş, creaţiile sale principale au fost în această limbă. Menţionez o altă creaţie a sa „Călătoriile lui Beniamin al III-lea” – roman care a fost dramatizat; „Oameni mici”; „Fische cel şchiop”.

Istoria literaturii idiş care a cunoscut o deosebită evoluţie, dând poporului evreu pe I.L. Peretz, Şalom Aleihem, Frug. Aceşti scriitori sunt urmaşi fideli al, bunicului literaturi idiş-Mendole Moiher Sfarim”. Deasemeni, aceşti mari scriitori vor pune bazele şi vor duce mai departe curentul „Hascala”. Ne propunem, pentru viitor, o analizare a acestor scriitori şi a activităţii lor literare.

————————

Paul LEIBOVICI

Rehovat, Israel

29 iunie 2017