Valeriu Dulgheru: De atâta lup și oaia mușcă…
”Zadarnic! – Lupta se-nteţeşte, /Şi nu-i alegere de armă./
Sub pumnul grosolan al forţei / Dreptatea celui slab se sfarmă”.
(Alexandru Vlahuţă. Homo homini lupus…)
Într-adevăr, de atâția lupi câți s-au plodit în acest colț de țară și oile ar trebui să muște. Această așchie de pământ întotdeauna a fost privită cu jind de tot soiul de lupi, în special din est. În calea lor spre bogățiile Europei peste noi au trecut și s-au retras. N-apucau bieţii oameni să-şi întremeze gospodăriile distruse că veneau alţi pustiitori, alt puhoi de barbari din podişurile Asiei. „Nu-i o armată, nu-i un popor, e o lume nesfârşită de călăreţi, de care şi de gloate pe jos, ce-ntunecă zarea şi zguduie pământul – un fluviu de oameni ce curge mereu şi creşte mereu, – şi nu mai isprăveşte – e lumea cea sălbatică şi îngrozitoare a hunilor. Ei înaintează, ca o năprasnică viitură de apă, vărsându-se încoace peste întinsele şesuri dintre Ural şi Volga” scria marele poet patriot A. Vlahuță. Prin vadul deschis de huni se lasă mai târziu avarii. Pe Volga întâlnesc pe bulgari (volgari) şi-i supun. În valea Niprului dau de slavi, îi mătură şi pe aceştia din sălaşele lor, şi-i duc peste amestecul de neamuri ce se frământă înăuntrul Împărăţiei Romane. De abia încep ţările să-şi mai vindece rănile că o nouă năvală de hoarde se aruncă asupra lor – maghiarii de pe lângă Ural, hoardele sălbatice ale lui Arpad – groaza întregului Apus timp de o jumătate de veac. După ei vin tătaro-mongolii, turcii, rușii…
Ultimii au fost cel mai avari. S-au năpustit ca lăcustele asupra părții de est a vechii Moldove ocupate, și așa secătuite timp de peste 300 de ani de un alt imperiu estic – cel otoman. Însă ”lupii creștin ruși” s-au dovedit a fi mult mai lacomi, mai mârșavi decât cei otomani. Dajdiile luate de ruși din Basarabia întreceau de 2-3 ori pe cele ale turcilor. De la cel mai înalt funcționar până la ultimul funcționăraș rus aduși în Basarabia, toți se stăruiau să jupoaie câte zece piei de pe bietul țăran basarabean. Își blestema bietul basarabean ziua când s-a văzut pe capul său cu ”eliberatorul ortodox rus” care a folosit crucea drept stâlp de hotar.
Însă țăranul basarabean considerat până și de ultimul funcționăraș velicorus prost, înapoiat, murdar, numit de ei berbec, bou s-a ridicat în 1918 și a înfăptuit Unirea cu Țara, revenirea acasă din surghiunul rusesc de peste un secol. Doar 22 de ani a avut la dispoziție românul basarabean pentru ași vindeca rănile provocate de prea strânsa ”îmbrățișare” a ursului. În est (iarăși în est!) nori grei se strângeau, urlete de lupi flămânzi se auzeau de peste Nistru. Nu știa bietul basarabean, care răsuflase puți ușurat, ce-l așteaptă. Cu invadarea sovieticilor iadul se instalase în Basarabia. Ceea ce cunoscuse la ei acasă – robia sovietică, nedreptatea, sărăcia, mârșăvenia, ateismul satanic aduseseră cu ei în Basarabia. Este cunoscuta tactică a nomadului. Haite de lupi (de această dată lupi sovietizați, bolșevizați, mult mai flămânzi la direct – o armadă de peste 400000 de mii de soldați) au invadat din est biata Basarabie, urmată pe parcurs a peste 50 de ani de peste un milion de colonizatori. După calculele istoricului Larry Wats victime ale acestei invazii sovietice au devenit peste 15000000 de basarabeni, trecuți prin închisorile nkvd-iste, gulagul stalinist, groaznica foamete organizată și cele patru valuri ale deportărilor. Marea majoritate din ele nu și-au mai văzut meleagurile dragi, casa văruită în siniliu cu brâie negre și nucul de la poartă, oasele lor putrezind în pământul rece al necuprinsei Siberii.
Acest regim stalinist draconic, această ideologie satanică nu putea să nu lase urmări. Pe parcursul celor 50 de ani de robie sovietică au fost educate generații de atei, de pavlici morozovi. Prin komsomol au fost crescuți, în mare parte, lupi autohtoni – șmecheri, fără scrupule, în stare să calce pe trupuri pentru ași atinge scopul care, ulterior, după obținerea așa numitei independențe de acest colț de țară, s-au plodit și s-au infiltrat în toate sferele: politic, economic, spiritual (religios – chiar și unii slujitori ai bisericii ce ține de Moscova sunt foști comuniști și komsomoliști. Nu e de mirare, deoarece este cunoscut faptul că după patriarhul Tihon toți ceilalți patriarhi au colaborat cu organele secrete bolșevice (nkvd, kgb)). Ștabii de la Kremlin au pregătit bine terenul și cadrele pentru perioada post-urss. Și astăzi simțim pe pielea noastră rezultatele ”acestei munci”.
Prevăzând căderea URSS-ului kgb-ul a stimulat mișcările naționale, infiltrând în ele oamenii săi. Balticii au știut să-i deconspire pe ai lor, noi însă pe al nostru Iuda Iu. Roșca l-am deconspirat mult prea târziu, atunci când din această mișcare nu mai rămăsese nimic. Instruiți prin școlile de partid și komsomol în spiritul Legilor junglei (mai corect ar fi, al legilor taigalei – în jungle nu sunt lupi) acești lupi autohtoni sunt chiar mai periculoși fiindcă deseori se camuflează sub piele mioritică, însușind foarte bine Legea ticălosului descrisă de A. Vlahuță: ”Fii viclean, corupt, sperjur, pune-ţi mască, fă-te blând,/ Pleacă-ţi fruntea ta cucernic, bate-ţi pieptul tău strigând:/ Scumpa, draga Românie, idolul vieţii mele!/ Şi când vei fi Leu, pisică, scoate-ţi ghearele din piele!/ Iată norma după care poţi s-ajungi unde pofteşti!”. Dintre aceștia care au însușit bine această școală, haite întregi de lupi de diferită culoare, hapsâni, corupți sunt în toate structurile politice și statale: în fruntea partidelor, în ministere, administrații locale, la președinție.
Astfel din cauza nepăsării noastre, a leneviei intelectuale de care am dat dovadă în toamnă, ne-am pomenit în frunte cu o javră de lup hapsân, viclean, infectat până-n măduva oaselor de boala servilismului față de stăpânul Putin, cu ”Un vechi tolbaş de vorbe late, / Om norocos din cale-afară, / S-a pomenit pe neaşteptate / Stăpân peste întreaga ţară…/ Poftiţi aici! Oricine are /Obrazul fără de ruşine / Ş-o conştiinţă de vânzare…/ Poftiţi să faceţi târg cu mine! Prostie, lene, linguşire, / Eu cumpăr tot. Veniţi aici! / Şi cei mai nărăviţi din fire / Mi-or fi tovarăşi şi amici” cum scria 140 de ani în urmă marele Vlahuță. Cât de actuale sunt aceste versuri acum. În jurul lui Dodon se strâng ca muștele tot soiul de scursuri ale societății care sunt puse în slujba țarului de la Kremlin: istorici care scriu istorii inventate ale acestei palme de pământ; consilieri care-l ”consiliază” (cât face doar consilierul nr. 1 Ivan Ceban – un ivan fără patrie!); tot soiul de ”prieteni ai Rusiei” gen V. Borșevici, Țîrdea, Ostalep ș.a. ”Priviți-l – chip cioplit neomenește / Cu fălci palealitice, rigid./ Analfabetul ce ne dăscălește, /Când sâsâie ca șarpele perfid,/ Și laba și-o întinde ca un clește” scrie un autor necunoscut despre Dodon, acest gânsac înfoiat în pene, care tot mai mult rătăcește în propriile minciuni (a se vedea ultimele minciuni legate de acoperirea cheltuielilor de odihnă cu familia în Turcia de către președintele Turciei! Până și fostul său boss V. Voronin este indignat de prea desele concedii, pe care și le face bugetarul Dodon: schi în munții Caucazului și ai Austriei, odihnă la mare în Turcia). Dar și voiajurile private ale unor grupuri întregi de demnitari în SUA, Bruxel cu costuri de sute de mii de euro în situația când alți bugetari – profesorii universitari și-au primit salariile mizere cu întârziere de peste 20 de zile. Dar și vestita noastră justiție care l-a condamnat pe principalul vinovat în furtul Secolului I. Șor la 7,5 ani cu detenție în închisoare cu regim lejer (care la sigur va mai fi redus de către instanțele ulterioare) el fiind eliberat din arest la domiciliu până la sentința finală (pentru a putea părăsi Republica așa cum au mai făcut-o și alții (de ex. inculpatul ministru de interne Papuc)) atunci când doar pentru o gâlceavă care s-a iscat recent între un grup de localnici din sectorul Râșcani (printre care și femei însărcinate!) și polițiști ”vinovații” pot primi până la cinci ani de închisoare. Când femida de pe Bâc îl ține în arest la domiciliu pe primarul general D. Chirtoacă pentru presupus transfer de influență (pentru toată lumea este clar că e vorba de un dosar politic!), iar de alde Dodon ș.a. cu palate, hoteluri, mașini luxoase (toate procurate pe salariu de bugetar!) se află la libertate și culmea! ne mai dăscălește cu lecții de patriotism! Bună justiție. Este un fel de carnaval în timpul ciumei! Tot mai mulți tineri se întreabă ”Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,/ Când spoiala azi e totul, când vezi că prin linguşire / Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!/ Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte / Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi,/ Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!”, părăsind zilnic cu sutele acest colț de rai atât de prost guvernat. Cât vom mai răbda oare aceste batjocuri ale haitelor de lupi, aparent de diferite culori?
Cu fiecare ocazie Dodon declară că el e stăpânul în acest colț de țară, că el e mandatat cu peste 50% din încrederea populației (conform datelor sondajelor organizate de ei!). Chiar dacă rezultatele sunt trucate Dodon cu turma lui sunt o forță, în special pe fundalul inexistenței unei forțe de reacțiune pe dreapta – centru dreapta, distrusă metodic și care se dorește cu tot dinadinsul să rămână inexistentă până la alegerile din 2018. Dar tot sondajele mai arată că apr. 35% din populație (în realitate sunt mai mulți!) doresc Unirea cu Țara. Și numărul lor ar putea crește dacă s-ar lucra în această direcție dintr-un singur centru cum este cel al lui Dodon. Omului de rând trebuie să i se aducă metodic pe toate căile adevărul privind avantajele unirii. Dar cine să facă acest lucru când nu există un pol unionist unic, un lider incontestabil, agreat de toți unioniștii?
Trebuie însă de conștientizat faptul (în special, cei de la guvernare) că această liniște este amăgitoare, este ca și liniștea apăsătoare dinaintea furtunii. S-ar putea întâmpla ca și oile atât de încolțite de haitele de lupi să muște!
Ași finaliza în stilul lui George Coșbuc: ”Să nu dea Dumnezeu cel sfânt, / Să vrem noi sânge, nu pământ! Când nu vom mai putea răbda,/ Când foamea ne va răscula,/ Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa / Nici în mormânt!”
————————–
Valeriu Dulgheru
Chișinău
25 iunie 2017
