Alexandru Nemoianu: Poporul
In tot cursul istoriei poate fi urmarit un foarte ciudat fenomen.
In momentele de liniste si confort, social si economic, partea cea mai vocala (si cea mai gaunoasa) a “elitelor” practica un soi de dispret, uneori condescendent si alteori agresiv, fata de Popor.
Poporului i se afla toate vinele posibile: lene, stultitie, ignoranta, destrabalare si inca si mai multe. Insasi credinta acestui Popor este contestata. Nu de putine ori se pot auzi afiramtii de felul: ”chiar daca isi zic crestini acest Popor habar nu are de credinta, nu stie rugaciunile si intelesul lor si in general tot ce face este doar superstitie si formalism”. Aceiasi “elitisti” pot spune ca Poporul se inchina la o “scandura” si venereaza “oase vechi”. Indivizi care se constituie in judecatori, acuzatori si procurori afirma cu superbie ca Poporul nu are si nu stie ce este Duhul , “spiritul” credintei. Iar asta o spun indivizi care nu au habar unde este Duhul si unde sufla sau adie El.
Dar acesti elitisti de ocazie sau elitisti de mahala uita, nu baga de seama esentialul. O fac din superbie, lene de a gandi, meschinarie sufleteasca, mimetism cultural slugarnic si, nu in ultimul rand, din prostie crasa.
Uita ca acest Popor este blajin, tolerant, iertator, voios si lesne de induplecat. Acest Popor, socotit ignorant si primitiv, ii iubeste pe cei smeriti cu duhul, pe cei saraci, pe cei impilati si crede cu inversunare ca acestora “mai mici” li se va face masura dreapta “in sfarsit”. Caci Poporul simte si stie cu inima ca desavarsirea nu vine in Istorie ci la capatul ei.
Acest Popor lauda si vesteste din neam in neam ca aparatorii lui sunt Fat Frumos, Praslea cel Voinic si Iovan Iorgovan. Personaje zdravene, curate la inima, smerite, totdeauna gata sa ajute si apere pe cel sarac, pe vaduva si pe orfan si pe cel impilat.
Poporul cinsteste si povesteste despre sihastrii, nevoitori si cucernici care au stat gata cu rugaciune si sfat in jurul acelorasi “mai mici”.
Iar intr-un sfarsit se va intelege ca in ceasurile decisive, cruciale ale existentei istorice deciziile au fost date de vointa, duhul si simtamantul acestui Popor de catre conducatori care intotdeauna in acele ceasuri au inteles,au fost una si au iubit Poporul. Sunt acele clipe cand vointele se incoarda la maximum. Cand fiecare vointa capata rost unic. Cand “tarile romanesti” ,fiecare cu identitatea sa personala, straluceste unitatea in diversitate. Momentele cand biruinta sau infrangere in numele idealului supreme au aceiasi valoare. Au aceiasi valoare caci in intelesul lor ultim si-au atins scopul. ”Inauntru s-au implinit”. Iar zborul lor merge spre tinta fara gres. Iar acest lucru nu este intamplator.
In ceasurile decisive suma celor care alcatuiesc Poporul, in comuniune si rugaciune, devine “altceva”. Si acest “altceva” este Trupul tainic si vesnic biruitor al Mantuitorului, ieri, astazi, intotdeauna.
———————————
Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la
8 iunie 2017
