Poetul Anatol Covali la aniversară – La mulți ani!
Timp nemuritor
Ce-i timpul? – am șoptit…Îndeajuns
Ca-n suflet să-mi răsune un răspuns.
Dar nu m-am dumirit, era prea dens
Ca să-i pricep adevăratul sens.
Și mi-am simțit, deodată, pieptul greu.
Intrase-n el un strop de Dumnezeu
Ce m-a făcut să înțeleg că El
E timpul peste timp, mereu la fel.
Fără de margini viața mi-am simțit
Și pentru prima dată fericit
Doream și așteptam înfrigurat
Să fiu de-a Lui blândețe mângâiat.
Dar El a socotit că nu sunt demn
Să-mi dea nemărginirea unui semn
Și s-a-ndurat doar să nu-mi fie șters
Șovăitorul și-obositul mers.
Și-am înțeles că-n timp sunt și eu timp
În orice repetabil anotimp
Și că de câte ori mă nasc și mor
Rămân în timp un timp nemuritor.
Sunt fericit
Zilele trec . Anii se duc. Nu-mi pasă.
Trăiesc din plin oricare clipă vine
şi-mi spune blând că viaţa e frumoasă
şi că orice pot de la ea obţine.
Sufletul meu se scaldă în lumină,
iar inima a-ntinerit şi cântă
simţindu-se de împlinire plină,
în timp ce mintea-n visuri se avântă.
Sunt fericit cum n-am mai fost vreodată,
pentru că simt în mine-o tinereţe
ce zi de zi e tot mai minunată
şi vrea neîncetat să mă răsfeţe.
Păşesc spre viitor zâmbind. Privirea
mi s-a înseninat şi străluceşte
de bucurie tandră că-mplinirea
orice tristeţi din mine izgoneşte.
Dar dacă
Mă mir cum am ajuns aşa departe
având ca dar o viaţă mai aparte,
pornită greu cu piedici şi cu chin
ce-au încercat să schimbe-al meu destin.
Mi-au fost ursite însă două haruri,
care m-au scos din primele coşmaruri,
ce mă doreau în sfera lor captiv,
şi ţelul l-au schimbat definitiv.
Pot spune că sunt mândru că în ele
am fost mereu culegător de stele,
pe care le-am sculptat necontenit,
până ce-am vrut să iasă a ieşit.
O viaţă împlinită şi deplină
m-a-mbrăţişat cu blânda ei lumină,
dar dacă-am fost învingător mereu
e pentru că-am pus umărul la greu.
———————————
Anatol Covali
București
La Mulți și Buni Ani!
7 iunie 2017
MG
