Alexandru Nemoianu: Kosovo – Metohia
In unul dintre eseurile sale, intitulat “Stindardul Lumii: ,G.K.Chesterton vorbea despre felul in care un loc sau o tara pot creste si pot avea viitor. El conchidea ca viitorul unui loc(ori al unei tari) poate fi asigurat doar prin dragoste,” o dragoste avand substrat transcendental si fara motivare pamanteasca”. Doar in acest chip, spunea marele eseist, un loc poate deveni maret si demn de viata si de moarte. Mai intai oamenii trebuie sa cinsteasca un loc si apoi vor putea sa isi dea viata pentru el, ca sa il apere sau sa il faca mai frumos. Un asemenea loc va fi iubit si cinstit chiar in infrangeri si doar un asemenea loc va putea sa devina strigat de lupta si motivatie de renastere dupa o infrangere. Spunea Chesterton; ”Roma a fost indragita de oameni nu pentru maretia ei, ci ea a capatat maretie pentru ca oamenii ei au iubit-o”. Iar Roma este un caz cu valoare permanenta si absoluta. Ea este arhetipul “locurilor” pentru care oamenii au stiut si sa traiasca si sa moara,sa aiba rost, sa se poata ridica din infrangeri, ”sa isi linga ranile”, sa se ridice mai tari,mai mandri,mai frumosi. Asemenea locuri exista in multe parti si un asemenea loc au toate popoarele care stiu ca ele nu sunt simple realitati istorice,ci ca sunt realitati duhovnicesti deopotriva. Caci neamurile au fost aduse in istorie cu un rost de implinit care nu sta la voia raului clipei. Un asemenea loc special si fagaduinta de biruinta este Kosovo-Metohia.
Este bines a ne aducem aminte si sa nu uitam ce s-a intamplat in Primavara anului 1999 si mai exact in zilele ce au premers Invierii Domnului si pana la Sfintii Apostoli Petru si Pavel,zilele sfinte ale dreptmaritorilor crestini. Acele evenimente tin de meta-istorie.
Un neam de un curaj si demnitate fara egal, Neamul Sarbesc, a fost atacat cu o brutalitate si violenta care au fost cea mai vadita crima a negativitatii pure din ultima jumatate a veacului XX. Acest atac, aceasta agresiune sfruntata, nu au avut decat un singur scop: sa ucida, sa distruga si sa umileasca si,inca mai vartos, sa umileasca Biserica lui Hristos in zilele ei de bucurie si in unul din locurile ei sfinte.
In conflict s-au aflat un imperiu buimac si fara suflet, un imperiu care va evolua ulterior in “imperiul sodomit” de azi (adica SUA, EU si slugile lor) si o tara si un neam care stateau pentru locul lor in lume. Este stiut ca o vreme, dupa caderea comunismului, multi am crezut ca, macar pentru o vreme, raul va fi stavilit. Ne-am imaginat ca figuri sinsistre nu ne vor mai bantui. Dar in acele zile am vazut fetele hidoase ale dezmatatului William (Bill) Jefferson Clinton, a generalului hingher Wesley Clark, ale anti-femeii Madeleine Albright si alti eisdem farina. Dar asta poate nici nu mai are importanta. Un alt lucru are insa importanta.
Incredibila rezistenta sarbeasca a dat tuturor oamenilor si tarilor un ragaz sa se dezmeticeasca din visare si iluzii. Oamenii au avut ragazul de vedea cine sunt cei “buni si cine sunt cei “rai” in noile circumstante ale istoriei. In chip brutal conditia noastra umana a fost pusa din nou in situatia de a TREBUI sa aleaga intre bine si rau. Si sa nu ne amagim. Pentru aceasta alegere vom avea de dat seama in fata unei instante care este infinit mai tare si mai dreapta decat a oamenilor. Suntem obligati sa vedem ca “imperiul sodomit”(repet,USA,EU si slugile lor) sunt cei care provoaca raul,il sustin si promoveaza intregul cortegiu de orori care sunt “valorile” lui: sodomia, pedofilia, familia “alternativa”, ”balena albastra”. Iar impotriva stau bunul simt, Neamurile, ”locurile”, Dreapta Credinta” si “ a treia Roma”. Iar pe Sarbi sa nu ii plangem. In partile noastre de lume oamenii au tinere de minte indelungata si ei stiu ca “roata” se invarte mereu. Neamul Sarbesc sta prin credinta intr-o mai tare fagaduinta. Caci prin credinta…”au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare. Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi de sabie, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti. Ei de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, in munti, in pesteri si in crapaturile pamantului. Si toti acestia, care pentru credinta lor, au fost de pomenire, n-au primit ce le fusese fagaduit. Pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea ”(Sf.Pavel,Evrei,11,36-40).
———————————
Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la
27 mai 2017
