Ștefan Dumitrescu: Amarnicele poeme de iubire
RĂSPUNDE, IUBITO, CÂND STRIG !
Răspunde iubito când strig
În curând se va face târziu
Și va fi un întuneric pe lume
Că n-o să mai pot niciodată să viu !
AMARNICĂ E DRAGOSTEA MEA PENTRU TINE
Întunecat e sufletul tău, iubito
Amarnică e dragostea mea pentru tine
În lumea ailaltă se-aude scârțâind o poartă
Domnul Iisus Christos nu mai vine
De ce ești atât de rea și de rece
Sufletul meu e imens ca o zare
Am pentru tine să-ți dăruiesc
Un ocean de iubire un munte o mare
Oamenii sunt tot mai urâți și mai răi
Lumea e din ce în care mai rea și bolnavă
Numai iubirea noastră va putea s-o salveze
Răsărind pe cer strălucitor ca navă.
AŞA TE VOI CĂUTA, IUBITO !
Tu eşti ca o poartă monumentală înflorită
prin care pătrund şi mă
pomenesc în altă poartă
opac orbitoare
prin care intru şi mă
găsesc în altă poartă înflorită,
care ucigător
mă doare
prin care pătrund în altă poartă
profundă
ca o jelanie
şi ca o întrebare
prin care intru în altă poartă
care dă în altă poartă,
strălucitoare
prin care ajung în altă poartă,
aşa voi merge către tine
iubito, toată viaţa
mergând prin acest tunel de porţi
arzând ca o lumânare
strigând numele tău
în gura mare.
Dar tu eşti şi o inimă, iubito,
imensă înflorită ca un crâng
în care mierlele, privighetorile,
ciocârliile, greierii şi sturzii
cântă și plâng
în care intru ca într-o catedrală
ajungând înlăuntrul altei inimi
din care pătrund în altă inimă
siderală
pe care o deschid şi mă găsesc
înăuntru altei inimi
prin care mă pomenesc în altă inimă,
monumentală
care dă în altă inimă
prin care ajung
într-o altă inimă
minerală
aşa te voi căuta toată viaţa, iubito,
orbitoare
prin nesfârşitul tunel de inimi
ca un orb pipăind
cu mâinile întinse
cântând în gura mare
până la Ind
CE SE ÎNTÂMPLĂ IUBITO CU NOI ?
Ce se întâmplă iubito cu noi ?
În sufletul meu e o noapte grea și înaltă
În sufletul tău o e o noapte adâncă
Dumnezeu plânge în hohote în lumea ailaltă
La temelia lumii viermii mănâncă
Ce se întâmplă iubito cu noi ?
Oamenii au dispărut demult pe pământ
Nici o corabie nu mai vezi pe mare
În lumea ailaltă nu mai e nici un sfânt
Pe mine toată materia lumii mă doare
Ce se întâmplă iubito cu noi ?
În curând va veni noaptea universală
Vom auzi atunci universul huruind
Lumea va rămâne pustie și goală
Și-n mijlocul ei eu în gura mare cântând.
ATÂTA IUBIRE AVEAM PENTRU TINE
Atâta iubire aveam pentru tine
C-ar fi umplut şi cerul şi pământul
Acum sunt singur în mijlocul istoriei, iubito
Şi-ascult cum urlă-n lumea ailaltă vântul
Egoistă şi crudă nu ţi-a păsat
De voi fi eu ori de va fi un altul
Iubirea mea va străluci pe cer
Unind adâncul lumii cu înaltul
Deşi mai fericită ai fi fost
De mii de ori dacă erai cu mine
Departe suntem azi unul de altul
Înconjuraţi de nouri de albine
Şi chiar de ne vom trece pe pământ
Iubirea mea va străluci pe cer
În miile de ani ce vor veni
În timp ce-n lume va fi trist şi ger !
——————————–
Ștefan Dumitrescu
17 mai 2017
