Cuvânt și iubire

Fiica nelegitimă a Luceăfărului

•Ea s-a numit Valeria Sturdza si a fost fiica poetului si a Veronicai Micle •Marea dragoste a lui Mihai Eminescu se pare ca a nascut-o pe micuta Valeria la Manastirea Varatec •Ramasitele pamantesti ale urmasei lui Mihai Eminescu au fost devastate salbatic de comunisti
O poveste care parea de domeniul fantasticului a fost confirmata de istoricii si lingvistii ieseni. Mihai Eminescu si Veronica Micle au avut un copil nelegitim, o fetita, Valeria, care a devenit ulterior poeta si s-a stins din viata, ca si parintii ei, la o varsta destul de frageda.
Intr-un sat uitat de lume din inima Moldovei, o familie perseverenta de profesori au reusit sa dezlege itele acestei intunecate legende si sa scoata la lumina, impreuna cu specialistii ieseni, adevarul despre aceea care a fost poeta Valeria Sturdza. Inspectoratul Scolar Judetean Iasi, dupa ce a studiat cu atentie probele stranse in zeci de ani, a hotarat ca scoala din satul Boureni sa poarte numele aceleia care a avut privilegiul de a fi urmasa Luceafarului poeziei romanesti.

“Nu am putut stabili cu exactitate data nasterii sale”

In satul Boureni, comuna Moțca, a trait aceea care a constituit unul dintre cele mai mari mistere ale vieții poetului,respectiv fiica nelegitima a lui Mihai Eminescu și a Veronicăi Micle,  si a vazut lumina zilei la Manastirea Varatec, aceeasi manastire unde a sfarsit mama ei. “Nu am putut stabili cu exactitate data nasterii, dar se poate incadra catre sfarsitul vietii marelui poet. Probabil chiar in anul mortii sale, Veronica Micle, insarcinata fiind, si-a gasit refugiul la Varatec, unde s-a nascut si micuta Valeria. Nu stiu cum o chema cu numele de fata, dar la noi in sat a venit cu numele de Sturdza, prin casatoria cu boierul Mihai Sturdza. Bunicul meu, Gheorghe Grigoriu, care a fost primul învățător din satul Boureni, a locuit chiar langa conacul boieresc si a scris pe un caiet, pe care l-am gasit ulterior intr-o lada, multe dintre poeziile Valeriei Sturdza. Nu mai tin minte, dar parca el mi-a spus ca a murit in 1929, avand, se pare, aceeasi vârsta cu Mihai Eminescu, cand si acesta a decedat”, ne-a povestit prof. Mariana Droanta, sotia directorului scolii din Boureni.
Oamenii din sat spun ca urmele existentei boieresti au fost rase de pe fata pamantului si familia Sturdza a trebuit sa se refugieze in totalitate in Franta. Conacul a fost demolat pana la temelie, iar locul arat, ulterior pe acest teren extinzandu-se schitul calugaresc ce apartine de Manastirea Sihastria. Ororile macelarilor comunisti nu s-au oprit aici, razbunarea lor luand tente dramatice.

Mormantul a fost profanat
Oranduirea care s-a autonumit “pentru om si in slujba omului” a incercat din rasputeri sa stearga din mintea oamenilor absolut orice ar mai fi putut aminti de maretia trecutului. Dupa demolarea conacului, aleile cu stejari au fost distruse si cavoul familiei devastat intr-un stil barbar. Prof. Gicu Droanta, directorul scolii “Valeria Sturdza” din Boureni, ne-a declarat: “Au smuls din acest cavou usile de stejar acoperite cu tabla galvanizata, dupa care au spart sicriul de cristal in care se aflau ramasitele poetei. Cu ciocanul au spart oasele si au furat dintii de aur ai cadavrului. Au furat marmura si crucea de argint care era deasupra cavoului. Dupa cum vedeti, acum sunt tot felul de inscriptii urate si mormantul a fost pangarit de nenorociti. Dupa ce terenul a fost luat de calugarii de la schit, osemintele Valeriei au fost ridicate si transportate la Varatec, unde se afla in prezent mormantul Valeriei Sturdza”.
Istoricii ieseni si lingvistii confirma in mare legendele oamenilor, mai ales ca dovezile sunt foarte firave. Viata si activitatea poetei Valeria Sturdza a fost studiata in amanuntime de prof. univ. dr. Mihai Dragan, care, din nefericire, a decedat acum cativa ani. In biblioteca acestuia se afla cea mai mare parte a poeziilor fiicei nelegitime a lui Mihai Eminescu.

“Daca’n viata ce-am trait-o am avut eu vreun regret
E ca nu mi-a fost dat mie, darul sacru de poet…”

Cea mai mare parte a poeziilor Valeriei Sturdza au fost publicate de revista “Natura”, periodic literar care aparea la Iasi inainte de primul razboi mondial. Din caietele pastrate de profesorul iesean am selectat cateva versuri, care se pare ca au fost scrise chiar de mana autoarei.
“Daca’n viata ce-am trait-o am avut eu vreun regret
E ca nu mi-a fost dat mie, darul sacru de poet,
Ca sa pot cânta, in versuri si sa dau un inteles
La tot ce-am vazut pe lume, mai maret si mai ales,
Din ce port in al meu suflet, carti intregi eu as fi scris
Dorul meu insa-i zadarnic si ramine-un tainic vis…”
Poezia din care am redat acest fragment se numeste “Din preajma mea” si a fost publicata in revista “Natura”. Satenii cei mai batrani din Boureni isi amintesc ca poeta Valeria Sturdza a avut un fiu numit Ghighi Sturdza, care s-a refugiat la Paris cand s-a produs invazia comunista. Din cercetarile familiei de profesori Mariana si Gicu Droanta reiese ca un nepot al poetei, cunoscut cu numele Bubulea Sturdza, este in viata si locuieste tot la Paris. Investigatiile cele mai recente au confirmat faptul ca Valeria Sturdza este rodul dragostei dintre Eminescu si Veronica Micle, fapt care a facut ca Inspectoratul Scolar Judetean Iasi sa aprobe unele masuri pentru readucerea in constiinta oamenilor a trecutului acestei asezari.

Scoala din Boureni poarta numele fiicei lui Mihai Eminescu

O data cu aplicarea hotararilor Ministerului Educatiei Nationale, care a recomandat inspectoratelor scolare judetene ca scolile si liceele sa-si schimbe denumirile, conducerea scolii din Boureni a solicitat sa-si schimbe denumirea in “Valeria Sturdza”. Dupa ce au strans si analizat toate probele cu privire la originea poetei Valeria Sturdza, ISJ Iasi a hotarat sa indeplineasca dorința satenilor din Boureni. Liviu Burlec, inspector general interimar al ISJ Iasi, a declarat: “Conducerea scolii din Boureni a dorit ca unitatea sa poarte numele Valeriei Sturza, care, dupa actele ce ne-au fost prezentate, ar fi fiica nelegitima a poetului Mihai Eminescu si a Veronicai Micle. Din acte reiese ca Valeria Sturdza a locuit la Boureni si a fost tot poeta”. Celelalte unitati din judet si-au ales denumiri dupa figuri marcante ale culturii ori stiintei romanesti, care sa aiba totusi o cat de mica legatura cu localitatea in care scoala isi desfasoara activitatea. Pe langa titulatura, scolile si liceele isi vor schimba si sigiliile.

Catalin DUMITRESCU

LILIANA  POPA

Pianul meu în formă de aripă…

Sorbeam în zori
Răcoarea dimineţii….
Pe caroiajul de gresie
Primele raze desenau personaje
Şi pianul meu în formă de aripă.
Sunetele umpleau văzduhul
Să împleteşti din ele coroniţă.
Se scutură castanii…
Gândurile nu mai ating pământul,
Rămân suspendate între cer şi pământ.
Când visează castanii
Eu ascult liniştea.

Cine a lăsat pianina deschisă ?

19 mai 2014

PUȘI  DINULESCU

Ăia două sute de mii…

Azi-dimineaţă m-a sunat Victor. Şi m-a sculat din somn. Că stătusem aproape toată noaptea pe la televizor, ca să contemplu lovitura de stat în direct.
Răspund la telefon, chiaun de somn, cum eram:
— Ce vrei, mă, Victore? Ce mă suni la ora asta? N-ai dormit azi-noapte?
— Nu.
— De ce?
— M-am uitat la televizor şi-am luat o hotărâre. Eu, ca Avocat al Poporului, nu pot să stau cu mâinile-n sân, când poporul, poporul— mă! — iese-n stradă. Şi stii că m-am gândit la ceva?
— La ce?
— La ăia două sute de mii de lei, pragul ăla, de care toţi se-agaţă!
— Şi ce? Nu eşti de-acord?
— Ba da, dar nu e drept!
— Păi, de ce?
— Eu reprezint poporul, nu? Eu apăr poporul, da? Doar sunt Avocat al poporului, nu? Şi pragul ăsta se referă numai la ştabi, care pot fura, dar numai până-n două sute de mii!
— Da. Şi?
— Păi, poporul? Poporul, adică oamenii din popor pot intra la puşcărie doar pentru furtul unei pâini, care costă un leu sau uneori nici un leu! Ca Jean Valjean! Şi ăştia să poată să fure două sute de mii? Păi, treabă-i asta?
— Da, mă! Şi ce vrei?
— Păi, ar trebui atunci ca toate furturile de sub două sute de mii de lei să nu intre-n penal! Deci, furturile pe care le face şi el, poporul, bietul de el! Adică necăjitul de contabil , care pierde, vai de capul lui, la cazino, care are şi el amantă de fiţe şi chiar şi hoţii de buzunare, săracii, sau şpringarii, că, virgulă, cât pot să fure ăştia? Şi un hoţ de buzunare cât poate fura, băiatul? Că, virgulă, cine umblă cu mijloc de transport în comun şi are la el mai mult de câteva sute de lei, acolo, că doar chenzinele se dau pe card, nu? Şi, hai, dac-o avea omul o mie, acolo… Şi ce să-i fac eu dacă-i căscat?
— Da, dar şpringarii…
— Păi, dacă intră-ntr-un apartament, ce-o să ia de-acolo, de la un om obişnuit? Un televizor, poate şi un fier de călcat, un prăjitor de pâine, un calculator, un laptop, acolo, poate şi ceva mai mic, nişte carne din congelator, păi, pentru atâta lucru, să bagi omu-n puşcărie, pentru un furt d-ăsta, popular, care nu-i decât câteva mii, acolo, poate nici măcar zece mii! Iar până la două sute de mii, hă-hă, e cale lungă! Nici măcar un frigider nu pot să ia, că prea bate la ochi şi nici măcar o renumită de saltea Dormeo, că-i voluminoasă şi aia! Şi chiar nişte bijuterii dacă saltă, că ce poa’ să aibă şi el, păgubaşul, în casă? Două-trei inele-acolo, sau o broşă de la bunica sau o brăţară, pe care şi-aşa n-o poartă, poate şi-aia de tinichea!
— Da, Victore! Şi tu vrei, după câte-nţeleg, să le dea drumul şi la ăştia!
— Aşa e drept! Am să sesizez Curtea Constituţională! Fiindcă eu sunt de partea poporului! Şi poporul nu e format numai din miniştri, deputaţi şi primari! Din popor mai sunt şi poliţişti, care iau şpagă, am auzit că sunt chiar şi directori de teatru, care iau şpagă de la dramaturgii, care vor să fie jucaţi şi chiar de la regizori, pe care îi plătesc regeşte şi ăştia cică nu iau la o afacerea d-asta decât cel mult vreo şapte-opt mii de euro, ceea ce pentru nişte mari personalităţi artistice trebuie să recunoaştem că e foarte puţin şi nu e decât, în banii noştri, până-n trei’ş’cinci de mii, acolo! Deci de vreo cinci-şase ori mai puţin decât limita aia fatală! Şi dacă te gândeşti bine, chiar şi ei fac parte din popor, chiar dacă sunt nişte mari maeştri!
— Da. Ai dreptete!
— Păi… zise el, râzând homeric şi lovindu-mă cu capu-n gură.
Atunci, am început să mă trezesc din somn, dar tot nu pricepeam cum mă trezise-ntâi din somn cu telefonul şi cum mă izbise apoi cu capu-n gură, când el era totuşi numai la telefon? Poate mă sunase totuşi… Sau nu mă sunase… Oricum, cu capu-n gură nu mi-a dat, asta era o poveste cu Băsescu, de când era primar, el lovea cu capu-n gură, când se enerva, numai…
Da, e clar, n-a fost decât un vis, deşi, după cum ne-nvaţă bătrânul Shakespeare, în `Furtuna`, suntem făcuţi cam din acelaşi material ca şi visul, aşa că… mai ştii?
Poate m-o fi sunat, totuşi…
Puşi Dinulescu

SILVIA  CINCA

Fatima

Sunt invadată de Indieni. Mâncarea indiană, filmele – acum sunt o fidelă urmăritoare a unui film Indian care sucește sentimentele pe toate părțile și le frâmântă pe stânga și dreapta, înainte și-napoi tot or mai lungi serialul, a devenit ridicol dar cum să-l las când el mă cheamă? Domnul George Anca prieten vechi și nou cu Sanscrita lui. Si apoi, o amintire care devine și ea obsedantă. Am s-o postez poate scap de obsesii…
CA UN BASM – A fost o vreme când Fatima indianca așa cum o știam noi, devenise cea mai apropiată prietenă a mea. Inteligentă, educată și instruită mai era și frumoasă. Si pe deasupra purta cele mai impunătoare rochii Indiene. O adevărată prințesă.
De fapt Fatima era născută în Uzbekistan. Orfană. Ambii părinți au murit în război. Fosta Uniune Sovietică oferea copiii orfani, contra cost. Fatima nu împlinise încă opt ani când un domn respectabil din India a venit s-o cumpere. Indianul era foarte bogat. Așa a ajuns prietena mea în India. Trăia acolo într-un tip de palat Indian, unde de obicei cei bogați trăiesc cu întreaga familie.
A fost dată la școli înalte, la învățături care să-i completeze cultura cu mai marile gânduri ale lumii, culturii și istoriei. La vârsta de 13 ani a fost decisă căsătoria cu domnul care o cumpărase. Totul a fost așa cum se cerea, până când…
Fiind mult mai în vârstă stăpânul casei a decedat. De aici, viața Fatimei se schimbă total. Religia hindusă cerea la vremea aceea (citisem acestea și un film recent vizionat, îmi confirma) ca soția să fie îngropată de vie cu soțul ei. Mai există o metodă pe care nici măcar să o amintesc, nu doresc. Si aceasta în numele ideii de reîncarnare!
Fatima avea trei copii. Doi băieți și o fată.
După un aranjament făcut între cei rămași, Fatima a reușit să fugă înainte de a se lua o hotărâre de către autorități. Tremura pentru viitorul copiilor. Dar fuga ei, ajutată de prieteni adevărați, avea exact scopul aducerii celor trei copii. O aventură trăită în necunoscut pentru a doua oară în viață, a făcut-o să gândească adânc, să situeze viața copiilor înainte de a sa. A ajuns la Washington. S-a zbătut mai întâi pentru un serviciu. Si cum știa mai multe limbi printre care și cea maternă, a fost angajată la secția uzbekistană a Europei Libere.
Multe zile și mulți ani am trăit cu emoție povestirile ei. Ea, direct implicată, retrăia imposibila dramă a greutăților prin care trecea încercând să aducă copiii lângă ea și să obțină partea de avere pe care o avea prin testament. Copiii s-au reunit cu mama lor, mulți ani mai târziu, în New York. In sfârșit, după lacrimi și încercări. s-au regăsit!
Ultima oara când am întâlnit-o pe Fatima urma să plece la New York unde avea loc nunta fetii cu un american. După care, știu că s-a mutat împreună cu copii într-un alt stat american.
Imi zicea că și-ar fi dorit să rămână în India. “Iubesc India “ îmi spunea.
Povestea se tremină cu lacrimi de bucurie, căci între timp reușise să obțină și banii, dar și bijuteriile pe care mi le desena pe hartie mai înainte, și-mi povestea despre ele ca fiind comorile ei, prețuite mai mult decat banii. Normal! Valoarea lor se cota la multe milioane.
Prietenia cu Fatima, mi s-a părut o întâlnire cu totul specială care avea un sens în viața mea în momentele acelea. M-am bucurat enorm să-i ascult povestea vieții care-mi părea ceva dintr-un basm cu prinți și prințese, dar și cu balauri cu șapte capete.

Iata cum va arata moscheea din Bucuresti. Constructia incepe anul acesta (Galerie Foto)