Alexandru Nemoianu: Emanoil Gojdu și “Fundația Gojdu”
Cred ca nu a fost suficient scoasa in evidenta o imprejurare cu totul remarcabila a istoriei spatiului transilvan (ardealo-banatic) din veacul al XIX-lea, imprejurare care a facut de altcum cu putinta “Marea Unire” din 1918.
Este vorba de faptul ca trei macedo-romani au creat realitatea faptica, terenul,care a ingaduit unirea spatiului ardealo-banatic cu Romania, intr-o maniera care uluieste si azi, prin eficacitatea si repeziciunea cu care s-a facut.
Acesti trei oameni au fost: in domeniul organizarii politice, Alexandru Mocioni, in cel duhovnicesc, Andrei Saguna iar in cel cultural-economic, Emanoil Gojdu. Dar poate cel mai de seama si trainc efect l-a avut actiunea lui Emanoil Gojdu.
Nascut in Oradea in Februarie, 1802, din parinti macedo-romani saraci, el avea sa ajunga unul dintre cei mai de seama avocati ai Ungariei si bun prieten cu Deak Ferenc, (numit de catre contemporanii lui unguri, “parintele patriei” si pe care Gojdu il considera ca fiind tot macedo-roman de neam dintr-o familie, Pescaru). Gojdu era mandru de originea lui macedo-romana si de credinta lui Ortodoxa pe care nu le-a ascuns-o nici cand a ajuns conducator al “casei magnatilor” si comite al celui mai romanesc “comitat” din spatiul ardealo-banatic, Caras. Era un Ortodox convins si in casa lui se vorbea doar romaneste sau dialectul macedo-roman. Cu mari onorori va fi inmormantat in cimitirul central din Budapesta. Curand acolo se va ridica un superb mausoleu care s-a sfintit prin Protopopul militar Pavel Boldea, strabunicul matern al semnatarului acestor randuri.
Cea mai de seama infaptuire a lui Emanoil Gojdu a fost stabilirea “Fundatiei Gojdu” care cuprindea practic intreaga avere colosala a lui. Singurul scop al fundatiei era sa dea burse studentilor si elevilor romani din spatiul ardealo-banatic. (Emanoil Gojdu a fost cel mai de seama binefacator al studentilor ardealo-banatici si el a fost urmat in acest domeniu de catre boierul basarabean,Vasile Stroescu.)
Acea fundatie a fost cu mare grija asezata si planuita a dainui cel putin doua sute de ani. Fondul principal urma sa creasca mereu, vreme de cincizeci de ani, si in acei ani burse urmau a fi acordate din ceeace superb testamentul numea, “camata cametelor” (dobanda adaugita, “compound interest”). Apoi, treptat, se putea trece la extinderea programului si deci atacarea “principalului”, dar numai pana la 1/5 din valoarea lui, dupa care din nou acest “principal” trebuia sa fie crescut la valoarea initiala. Cu o intuitie fenomenala Gojdu a investit majoritatea averii sale in bunuri imobiliare care si azi sunt in picioare, in Budapesta, unde au valoare de piata colosala.
Ceeace a realizat “Fundatia Gojdu” si insemnatatea ei pentru spatiul ardealo-banatic nu poate fi expediat in cateva randuri (faptul ca sute de student au fost scoliti, faptul ca aceste burse au tinut in functie liceele romanesti din spatiul ardealo-banatic,din Brasov si Beius,etc.,etc.). Dar un lucru trebuie foarte bine inteles.
Faptul ca dupa 1 Decembrie, 1918 spatiul ardealo-banatic s-a putut integra Romaniei fara zguduiri, fara criza, s-a datorat directorilor de banci “populare”, care au finantat unirea si au facut posibila functionarea sistemul administrativ, plata salarilor si pensilor, etc., profesorilor si invatatorilor care au facut cu putinta continuarea sistemului didactic si instantaneea lui convertire in limba romanea, doctorilor si preotilor care au pastrat sanatoasa viata fizica si spirituala. Toti acesti anonimi care au facut cu putinta “Romania Mare”, toti pana la unul, au fost bursieri ai “Fundatei Gojdu”!
Emanoi Gojdu a fost stimat de Romanii ardealo-banateni fara rezerva. Ca exemple personale pot mentiona ca in casa Boldea, din Borlovenii Vechi, Caras-Severin, casa stramosilor mei materni si azi exista un mare tablou al lui Gojdu si fotografii ale mausolelului sau cu adnotatia,” sfintit prin subscrisul(sic!) Protopop militar Pavel Boldea”. Iar prin anii 70 ai veacului XX, la un comentariu vag indiferent al nevestei mele despre Mocioni, Saguna si Gojdu, bunicul ei, cantorul ardelean din Ciuguzel, Aron Marina, a ripostat aproape in lacrimi, “tu stii macar ce vorbesti? Astia sunt sfintii Ardealului !”
————————————————–.
Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la
5 mai 2017
