Cuvânt și iubire

În vorbirea ce o are privind soarta Sodomei, Dumnezeu fagaduiește să cruțe cetatea păcătoasă la caz ca în cuprinsul ei vor viețui “zece drepți”.
Ca toate cele aflate în Sfânta Scriptură și această împrejurare are o dublă semnificație, una literară, faptică și una duhovnicească și în veșnicie, pentru totdeauna.
Fără îndoială ca în adevar Domnul caută să mântuie și Sodoma, dar infinita Lui milostenie trebuia să se razeme și pe infinita dreptate. Altcum darul cel mai de preț dat Omului, libera voie, ar fi fost anulat. Și Domnul nu își ia Vorba înapoi!
Dar în același timp întâmplarea are importanța veșnică, ieri, azi, întotdeauna.
În făgăduința de a mântui “turma” pentru ” zece drepți” aflăm, între altele, importanța colosală, fără egal, pe care o are în fața lui Dumnezeu fiecare “personă”, fiecare “loc”.
În vremea pe care o trăim, care este a gloatei, a uniformizării, a inregimentării, făgăduința dată Sodomei devine mântuitoare. Daca un singur drept se va afla, dacă un singur “Loc” va fi vrednic,” neamul” poate fi mântuit.
Aceaste adevăruri fundamentale au o colosală importanță în lumea și momentul istoric pe care îl trăim.

Momentul istoric este al confuziei și înșelăciunii.
Sub masca multicoloră  a “globalismului”  se ascunde în fapt un mecanism simplu al lăcomiei, al acaparării, al lipsei de milă și a pierzaniei , a pierderii identității existențiale, ca “persoane” și “comunități”.
Dacă ne uităm în jur vom vedea că “valoarea” momentului istoric este acumularea de bani, iar “eroul”, “modelul” , acestei vremi este cel care poate acumula bani, prin orice mijloace, altcum zis, “bișnițarul”. Este aproape inutil să repetăm că aceste “valori” și acest “model” sunt în fapt contravalori, stări nocive, păcătoase. În același timp nu trebuie să ne amăgim și trebuie să recunoaștem că puterea lor de contaminare este colosală. Sunt mulți cei care activ sunt necinstiți și sunt și mai mulți cei care stau complici la rău sub lozinca penibilă, “căldicică”, “pai ce era să fac?”  Această formulare  “căldicică”, exact cea folosita de complici, a așezat Laodicea în fundul Iadului!
Că așa este ne-o arată împrejurarea că sistemele statale și instituțiile lor au devenit entități cleptocratice, al căror scop a încetat să mai fie binele comun și a devenit înavuțirea proprie. Cei care stau în afara acestor mecanisme sunt puțini și aparent, marginalizați.
Aceasta în nimic nu micșorează faptul că ei stau pentru ceeace este adevărat și drept. Dar necesar este că modalitatea în care își prezintă valorile, deci “discursul misionar”,  trebuie înnoită. Timiditatea de gândire și de exprimare,  recurgerea la “modele misionare” perimate trebuiesc depășite.
Folosirea unor formule și lozinci superficiale și sentimentale nu mai pot fi suficiente.
Este lipsa ca valorile Ortodoxe și naționale să fie înfățișate ca realitate vie și mântuitoare, în haina nouă și viu atrăgătoare. Este lipsă că o mare ispită să fie biruită; ispita luptei “de ieri”.
Nu mai este de folos ca azi să “luptăm” contra Otomanilor sau Tătarilor, nu mai este de folos ca azi sa purtăm lupta pe care au dus-o eroii rezistenței anticomuniste. Acea a fost lupta lor. Lupta noastră este de a păstra și promova valorile vii și veșnice ale Ortodoxiei și dragostei de Neam și de Loc, azi, acum. Iar în acest context “locuri” binecuvantate, cum este Banatul “montan” , au un rol exceptional. Caci aceste “locuri” nu sunt alta decât “țara”, fiecare cu personalitatea ei distinctă, în forma “în care ne-a vrut Dumnezeu”. Entitati care au fost și sunt veșnic originale, căci sunt autentice, organice. (Si ele sunt presarate pe tot Pămantul Românesc, din “țara Maramureșului”, până în “țara Almăjului” .)

“Țara” este element indestructibil și face parte din condiția existențială veșnică, alături de ;Persoană, Familie, Neam. Aceste condiții “indisolubile” stau la temeiul ființării. Fără ele lumea, așa cum o știm, nu ar mai fi. Alterarea, asaltul îndreptat contra acestor stări esențiale are urmări catastrofice. Căci aceste condiții de care pomeneam sunt garanția libertății, a libertății de a alege și de a acționa: bine sau rău.
“Țara” este, concomitent, “persoana” liberă dar și “comunitatea” liberă, comuniunea de persoane.
Singura “țara” în tot cursul istoriei a garantat libertatea și cu ea originalitatea și frumosul.

Într-o vreme care este încarcată de pericole și stări negative, o vreme în care glasul și prezența Îngerilor sunt înlocuite de amenințarea rachetelor distrugătoare, o vreme în care tot mai deslușit se aude tunetul mâniei lui Dumnezeu, într-o asemenea vreme , “țara” poate să țină lumea în ființă, poate să întârzie și să înfrângă răul, poate să arate fără tăgadă că “apa trece și pietrele rămân”.

—————————–

Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

11 mai 2017