Alexandru Nemoianu despre Dreapta Credință
Una dintre trăsăturile cele mai dureroase al vremii pe care o trăim este starea de nesiguranţă, de incertitudine, de fragilitate.
Nu încape îndoială că această stare este semnul momentului istoric. Dar asta nu poate servi de explicaţie.
Taină istoriei stă în împrejurarea că detaliile imediate sunt schimbătoare dar condiţia umană este aceiaşi. Indiferent de vremea istorică pe care au trăit-o problemele fundamentale ale oamenilor au rămas aceleaşi: căutarea rostului, a caii de urmat sau,altfel zis,al “certitudinii”, al siguranţei. Dacă aceste stări fundamentale nu sunt adresate degeaba ne vom chinui cu “rezolvarea” cutărui moment politic. Încă mai mult,oricât de dureros ar fi,trebuie să înţelegem că mişcările politice nu rezolva problemele umane,le creează. Dar asta este doar în cel mai bun caz.
În momentul de faţă însă asistăm la un asalt absolute nemilos împotriva condiţiei umane şi mai exact, împotriva persoanei. Acest atac este purtat prin formele organizate ale fiorosului “ism” pe care îl trăim,”globalism”-ul.
Acest atac poate fi observant în chipul obscene în care stâlpii pe care condiţia umană se întemeiază: credinţă, familia şi Neamul sunt atacate, minimalizate, relativizate.
Atacul contra familiei este deschis şi de prost gust. Însuşi înţelesul noţiunii de familiei se încearcă a fi pervertit.
Neamul şi identitatea sunt atacate trivial. Sărbători sau comemorări naţionale sunt interzise. În locul lor “comisarii de la Bruxelles” impun festivităţi absurde şi străine. Unele dintre aceste “comemorări” devin atâta de obligatorii încât tăgăduirea sau indiferentismul faţă de ele ajunge a fi pedepsit cu temniţă.
Iar atacul contra Credinţei este total. Iar el are că punct preferenţial Creştinismul şi încă mai vârtos Ortodoxia.
De fapt, din punctual de vedere al “celui care dezbină” şi ponegreşte,nici nu este de mirare.
Viaţă şi Credinţă Ortodoxă sunt singurele cetitudini pe care le avem. Ortodoxia ne poate da rost în lumea asta şi loc în lumea ce vas a vie.
Este de folos să amintim câteva dintre căile folosite de cel rău în ponegrirea Dreptei Credinţe.
Aceste cai au fost bătătorite de cel rău de mult dar,caracteristică lui,nu este originalitatea ci tenacitatea.
Se prelinge zvonul că învăţurile Ortodoxe sunt “depăşite”, sunt anacronice, nu se mai potrivesc “vremurilor noastre”. Este deliberat ignorant adevărul că Iisus este acelaşi: ieri,astăzi,întotdeauna.
Dar încă mai scabros este un alt “argument”. ”De ce se folosesc bani şi mijloace pentru ridicarea de Biserici sau împodobirea lor? De ce nu se folosesc aceste mijloace pentru cei săraci?”
Acest “argument” nu este de loc nou, de fapt este vechi de două mii de ani şi a fost rostit de către un personaj sinistru: Iuda Iscarioteanul. Este bines a cităm întreagă împrejurare, petrecută în Betania în ajunul Răstignirii şi Patimilor.
“Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat,de mare prêt, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei,iar casă s-a umplut de mirosul mirului.
Iar Iuda Iscarioteanul unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-l vândă, a zis|
Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-l fi dat săracilor?
Dar el a zis această nu pentru că îi era grijă de sraci,ci pentru că era fur şi având pungă,lua din ce se punea în ea.
A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.
Că pe săraci totdeuna îi avesti cu voi,dar pe Mine nu mă avesti totdeauna.” (Ioan,12,3-8)
În acest fragment din Evanghelia Sfântului Ioan Teologul este cuprins şi dezbătut întregul “argument” privind folosul, sau lipsa acestui folos,în folosirea celor care se văd spre slavă lui Dumnezeu.
Biserica nu este simplă instituţie sau organizaţie omenească, este cu totul altceva. Atunci când sunt uniţi în Dreapta credinţă “oamenii”, toţi şi fiecare în comuniune, ei devin “altceva” şi acest “altceva” este Trupul Mistic al lui Iisus. Acest Trup trebuie respectat şi împodobit aşa cum a făcut Maria în Betania acuma două mii de ani. Nu este o opţiune,este o obligaţie.Iar cei care obiectează repetă tipologic pe Iuda Iscarioteanul. Sunt cei care nu ajută pe săraci,sunt cei de extracţie morală pestilenţială,cei care nu au ruşine de oameni şi frică de Dumnezeu.
Să nu ascultăm de ei.
Să ne aducem aminte mereu de Acela căruia îi slujim, Acela care ne-a spus că “mai fericit este a da,decât a lua”, Acela a căruia slavă nu va apune niciodată.
——————————————————
Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la
18 aprilie 2017
