Alexandru Nemoianu: Artur Silvestri și “Reconquista”
După Decembrie 1989 și încă mai vârtos de la începutul noului veac, XXI, și al celui de al treilea mileniu al Erei Creștine, când a devenit întreg activă, “mișcarea” culturală Artur Silvestri rămâne, după cunoștința mea, fara precedent în cultura românească.
La un an de la data când el s-a făcut nevzut, de când a trecut în celălat tărâm, cărți și articole încep să scoată la iveală ce a însemnat această uriașă personalitate, acest semizeu contemporan, prin opera lui și prin lucrarea lui culturală. Căci în cazul Artur Silvestri sunt două aspecte fundamentale și care, deși se interpătrund și intercondiționează, rămân “neamestecate” ;unire fără amestecare.
Este vorba de OPERA lui, adică de cărțile, studiile articolele, corespondența, toate semnate Artur Silvestri și apoi este vorba de Lucrarea, FAPTA, lui culturală care înseamnă reviste publicate de el, cărți editate de el, cărți publicate de el și prin el, promovarea scriitorilor și personalităților culturale , etc.
Din capul locului trebuie să spun că o monografie completă Artur Silvestri, azi, este cu neputință de scris.Volumul documentar este copleșitor și prezența lui Artur Silvestri este vie la nivelul percepției emotive. Pentru cei care îl iubim el este între noi! După părerea mea este nevoie de o perioadă de timp, în care evenimentele și emoțiile să aibă vreme să se așeze și să se stabilească în perspectivă. Este nevoie de dimensiunea timpului. În același timp, iarăși cred, că se poate spune că întreaga ÎNFĂPTUIRE Artur Silvestri a stat și stă sub semnul unui concept cultural pe care el l-a creat, introdus și promovat. Concept care a dat și dă unitate “mișcării” culturale Artur Silvestri. Acest concept este “reconquista”.
“Reconquista” ca, termen istoric, a însemnat cucerirea libertății în Peninsula Iberica a populației băștinașe creștine aflată sub jugul islamic. O mișcare istorică desfășurată între 718 și 1492 A.D. Dar termenul a fost apoi folosit pentru a caracteriza aproape toate mișcarile de eliberare și câștigare a stării de neatârnare.
Artur Silvestri a folosit acest termen și l-a așezat într-un concept care este definitoriu pentru istoria Românilor și cultura lor dar, în același timp, aplicabil la istoria universală.
Creearea termenului de “reconquista” de către Artur Silvestri a fost o realizare cu valoare unică și cu urmări pentru totdeauna.
Prin conceptul de “reconquista” Artur Silvestri a definit starea unui “loc” și dinamica dezvoltării lui. Esențial conceptului creat de Artur Silvestri îi rămâne faptul că meru, întotdeauna matricea locală se reașează, se reinventează , rămând meru aceiași cu sine. Pulsația “reconquiestei” este măsurată și referită la termeni veșnici și deci “revenirile” pot avea loc dupa sute de ani. În termeni umani foarte mult iar în raport cu veșnicia apoape nimic.
În viziunea lui Artur Silvestri “locul” și omul acelui loc, sunt unice și în măsura sa face o contribuție unică în dezvoltarea omenească.
Artur Silvestri a fost mereu promotorul credinței că lucrurile nu se petrec la întâmplare și nici prin imitare.
Artur Silvestri a căutat și a aflat întotdeauna originea unui “lucru” (fenomen cultural, fapta istorică,etc.) în “locul” întâmplării. Deci pentru Artur Silvestri “locul” și omul lui erau cauza cauzelor. Această abordare a lui Artur Silvestri a avut, are și va avea o importanță colosală, mântuitoare.
Acordând importanța determinanta “locului” Artur Silvestri a redus, pentru totdeauna, cucerirea din afară, subordonarea politică vremelnică, la stări trecătoare, parazitare și urzite uitării.
Iar dinamica dezvoltării în timpul istoric, Artur Silvestri a definit-o ca un conflict între “localnici” și “creoli”.
Prin “localnici” am spus mai sus ce întelegea Artur Silvestri. Prin “creoli” el a înțeles pe toți “cuceritorii” și pe slujiotrii” lor.
Artur Silvestri a arătat că “sincronismele” și “modelele” de împrumut, “moda politică”, sunt cale practică și insidioasă prin care se împlinesc și mențin cuceririle militare și politice. Artur Silvestri a arătat că în fapt mai periculoase sunt “bonjurismul” și “englezismul” decât bombardamentele. Mai periculoase sunt graba dupa “europenizare” decât atacurile tătarilor. Iar aici a intervenit efectul mânuitor al “reconquistei” propovăduită de Artur Silvestri.
“Reconquista”, conceptul minunat zămislit de Artur Silvestri, înseamna revenirea la “matcă”, la valorile perene, la “râu și ram”.”Reconquista” nu a însemnat și nu înseamnă “sămănătorism” naiv, sau refuz al progresului. Dimpotriva, înseamnă progres, dar progres organic,fără fracturări și maimuțăreli care au fost tragedia românească a ultimelor veacuri.
Sub semnul conceptului de “reconquista” Artur Silvestri și-a alcătuit “mișcarea” culturală. Miscare pe care el a gândit-o și el a împlinit-o, prin muncă fără preget și ardere fără sfârșit.
Cu o blandețe și răbdare fără egal dupa cunostința mea, Artur Silvestri a adunat pe singuratecii din lumea larga, le-a explicat și lămurit semnul sub care stau și mai ales le-a arătat, după o altă superbă exprimare a lui,”că nu sunt singuri”.
Ca un singur exemplu al modului în care “reconquista” Artur Silvestri a lucrat mă voi referi la “Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”(Valerian D. Trifa.Romanian-American Heritage Center.) din Jackson,Michigan,USA.
Acest Centru de Studii a fost creat pentru a promova și documenta istoria grupului Românesc în Lumea Nouă, modul în care acești emigranți au devenit parte din Națiunile Americană și Canadian.”Cazul” Românilor-Americani are importanță pentru stabilirea “modelului” de alcătuire al Națiunilor din America de Nord. Fiind un grup relativ puțin numeros, dar suficient de numeros pentru a fi reprezentativ unei demonstrații istorice, grupul Român-American și cazul devenirii lui istorice interesează pe toți cei care sunt pasionați de istorie și de alcătuirea civilizațiilor.
Au fost mulți cei care au folosit documentația păstrată în arhivele Centrului dar foarte puțini cei care au înțeles adevărata semnificație a istoriei Românilor-Americani. Căci semnificația acestei istorii stă în prezervarea “modelului existențial românesc”, a înțelegerii românești a diferenței dintre bine și rău și transmiterea acestui “model existențial”, generație după generație și finalmente includerea lui, până la a fi “model existențial” alternativ, în cultura nord-americană. Este aproape inutil de adăugat ca transmiterea acestui “model existențial” nu este legată de folosirea specifică a unei limbi.
Artur Silvestri a fost unul dintre cei foarte puțini care nu numai că a înțeles specificul istoriei Româno-Americane a contribuit decisiv la articularea sa în forma coherentă.
Mai mult decât atâta.
Artur Silvestri a înțeles că una dintre principalele “probleme” ale Centrului era izolarea sa și faptul că publicația ce o tipărea și o tipărește,”Information Bulletin”, nu avea decât o circulație restrânsă. În chip inevitabil mesajul era redus la puțini oameni, în risc a se pierde. Cu înțelegerea pe care doar el o avea și cu generozitatea pe care, în cursul vieții mele, nu am întalnit-o la nimeni altcineva, Artur Silvestri a aflat soluția.
Artur Silvestri a hotărât să întemeieze o nouă revista electronica,”Studii Româno-Americane”, în care cuprindea articolele din Bulletin în engleza dar și în traducere românească. Încă mai mult prin două “site”-uri suplimentare făcea cunoscut mesajul Centrului tuturor celor interesați în istorie și civilizație, universală și românească. În acest fel Artur Silvestri a aplicat coceptul “reconquista” la cazul Românilor-Americani. În acest fel Artur Silvestri redobândea un spațiu de cultură și duhovnicie pentru “românism” dar și pentru Lumea Nouă.
Conceptul ‘reconquista” a fost folosit de către Artur Silvestri în tot ce a înfăptuit dar, de fiecare dată, felul în care l-a folosit a fost unic, ceeace dovedește cu adevărat și originalitate și mai ales, autenticitate. În înțelegere mai largă se poate spune că prin conceptul “reconquista” Artur Silvestri a arătat calea prin care spațiile culturale fac trecerea de la “chip”, la “asemanare”, de la potențialitate la stare activă. Conceptul de “reconquista” , creat de către Artur Silvestri, demonstrează că în mod inevitabil și necesar starea “lucrurilor” va fi cea a existenței lor dintru început; “lucrurile” vor fi ceeace din început au și fost, căci împlinirea nu vine în istorie ci la capătul ei.
Artur Silvestri a putut crea și promova un asemenea concept mai ales fiind , “curat cu inima” și, “Inimile curate vor vedea pe Dumnezeu și prin ele Dumnezeu se va face văzut”.
————————————-
Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la
21 Ianuarie,2010 ,Sfantul Maxim Marturisitorul.
