Cuvânt și iubire

Ştiţi ce mi se pare complicat la interacţiunile umane? Faptul că privim cu toţii la acelaşi lucru, dar simţim şi gândim cu totul diferit.

Fiecare dintre noi simte şi priveşte realitatea din faţa ochilor prin propriile lentile. Din pacate, sau din fericire, cu toţii purtam lentile diferite care ne “deformează realitatea”, fie că realizam acest lucru conştient sau nu.

Acest mic detaliu reprezintă de fapt cauza primară pentru toate conflictele şi razboiele lumii noastre. La nivel micro, războaie mici între soţi, parinţi, vecini, colegi de trafic; la nivel macro, razboaiele intre state si religii.

Fiecare crede că lentila lui este “lentila Adevărului absolut” şi prin urmare pasiunea şi îndârjirea de a apara acest “Adevar” până în pânzele albe duce în final la multa durere, victime şi scindări.

Lentila mea personală se construieşte prin prisma experienţei mele de viaţă, prin prisma intâmplărilor mele din copilărie, are la baza relaţia mea cu părintii, relaţia mea cu societatea şi in final modul cum mă raportez eu la mine însămi. În acelasi mod, se formează şi lentilele fiecăruia dintre noi, fie că vrem să intelegem acest lucru sau nu.

Din acest motiv, cu toţii suntem diferiţi  la nivel de ambalaj, puzzle si ADN şi aceste diferenţe sunt cele care ne construiesc realitatea din faţa ochilor.

Pornind de la acest lucru, consider că cel mai important este să încerci să fii conştient de acest mecanism pentru a te putea detasa de durerea cauzată de conflictele şi părerile adverse ce ies la iveală constant în realitatea care ne înconjoară.

Adevărul meu este doar realitatea mea şi nu este absolut sau permanent, reprezintă doar oglindirea a ceea ce sunt aici si acum. Intru cu acest “adevăr” in joc si îl izbesc de alte adevăruri şi logica sufletului îmi spune să păstrez lângă mine doar “adevărurile” care seamănă cu al meu.

Făcând acest lucru, au loc câteva consecinţe. O consecinţa ar fi că zidesc in jurul meu un grup care să imi apere “adevărul”, prind putere si cred că se merită sa intru într-un război cu alte grupuri posesoare de alte “adevaruri”.În final, mor cu credinta de gât, limitată într-o sperantă ciudată, că poate totuşi am reuşit să atrag pe cineva pe partea mea de baricadă.

Este tristă această imagine şi imi provoacă durere, gândindu-mă că aşa am acţionat mai toată viaţa şi că aşa acţionează majoritatea. Ideea este că totul se reduce în final la un război în care cineva trebuie să câştige si cineva trebuie să piardă, sau ca la cearta de cuplu, cineva trebuie să fie vinovat şi celălalt sfânt.

Cum ar fi dacă pentru o clipă, am folosi empatia în adevăratul sens al cuvântului şi am incerca să intrăm în pantofii celuilalt de lângă noi. Clar, nu am încapea in pantofii ei pentru ca nu sunt construiti pentru noi, dar macar ne-am da seama că nu are cum sa fie la fel ca la noi, pentru ca lentilele ei sunt de alta culoare, poate mai roz ca ale noastre.

Multa lume spune să folosim empatia ca sa-l întelegem pe celalalt, dar nu cred că ai cum sa întelegi realitatea celuilalt, nestiind ce anume a adus la construcţia ei. Poţi doar înţelege ca este vorba de o alta realitate, nu bună sau rea, ci doar diferită de a ta. Eu as merge doar pe empatie, la modul simplu de a intelege că omul din faţa noastră are dreptate, dar este o dreptate construită din factorii specifici vieţii lui si l-aş lasa cu dreptatea lui, detaşându-mă de durerea de a nu-l putea convinge de dreptatea mea. Degeaba ii explici unui om anumite valori sau idei, daca filtrul lui nu este încă pregatit pentru acele lucruri. La un moment dat, viaţa il va pregăti.

Pană la urmă nimeni nu are dreptate, fiecare are de fapt o realitate. Aş miza, pe ideea să-i explic cu răbdare si daca mi se oferă posibilitatea, că sunt mai multe unghiuri şi perspective pentru un adevăr şi că pentru a-l întelege foarte bine, este în regulă şi decent să încercăm să explorăm fiecare latura a lui. Asta dacă nu vrem sa fim prizonierul unei singure carti. Cum spunea si profesoara  mea de română, “cel mai periculos om este cel care a citit o singura carte”- o singura realitate.

Atunci cand Trump a fost ales presedinte, primul instinct a fost să-i blamezi pe cei care l-au ales pentru că ei nu întelegeau “adevărul meu”. Cum să votezi un om cu atâtea defecte care din perspectiva mea răspândeşte ură şi scindare in societatea noastră?

Apoi, m-am linistit pentru o zi si mi-am propus sa intru in celalat unghi al adevărului. Să incerc să inteleg si să analizez şi cealalta faţă a aceleiaşi monezi.

A fost dificil pentru că permanent aveam o voce în cap care spunea că nu există argumente pentru cei care l-au ales. Dar, continuand să imi deschid cercul şi să optez pentru noi si noi surse de informaţie am pătruns online în celalalt grup, cel pro Trump. Si a fost un şoc să văd cum era in interiorul lui- adica să citesc informatiile care circulau acolo. Clar era o alta realitate in comparatie cu cea pe care o aveam eu construită. Aici lumea il adora si il ridica in slavi. Aici circulau doar stiri pozitive despre el. Aici erau oameni care credeau in el si in planul lui magic de a face într-adevar America din nou măreaţă. Totul mi se părea distorsionat si fals. In final, am realizat ca cei care l-au votat chiar cred in adevarul lor, că au facut cea mai buna alegere pentru ţara lor, deci e ceea ce au ştiut ei cel mai bine sa facă în acel moment din viaţa lor. Asa că nu e nimic de învinuit la ei.  Eu, personal, cred doar că “umbra” fiecăruia a prins momentul oportun să iasă la iveala in anonimatul alegerilor si pentru acest lucru, cu toţii, suntem responsabili pentru ceea ce s-a întamplat.

Incursiunea şi in celalată verticală a adevărului, mi-a demonstrat că Adevarul  este de fapt realitatea fiecăruia de care simţim nevoia să ne agăţăm până la ultima răsuflare. Este adevărul care este pe aceeaşi undă cu vibraţa noastră sau în acelaşi nota muzicală cu cântecul din sufletul nostru.

Şi ca să avem si “cireasa de pe tort”, Adevărul pe care-l credem şi il invocăm este de regula adevărul care il vizualizam si prin urmare este cel care tinde sa se indeplineasca, pentru ca Universul ne asculta energia gandurilor si a sufletului si ne ofera pe tava credinta pe care alegem să o slujim.(efectul Pygmalion all over again).

Aşa ca fiţi prezenţi şi constienţi de adevărurile şi credinţele pe care le aruncaţi în joc pentru că spre bucuria voastră si nefericirea celorlalţi, se vor indeplini. Cu cât suntem mai mulţi care aderăm la un adevăr, cu atât efectul este mai puternic. Arunc in joc iubirea necondiţionată pentru inceput, pentru ca este un Adevăr care are doar efecte pozitive asupra tuturor implicati in această realitate..

Vă mulțumesc! Cu înțelegere și iubire, vă salut!

Alexandra Tudose
Surprise, Arizona