Cuvânt și iubire

„Au mai rămas 363 de zile…”

„Datoria cea mai sfântă a clasei politice este să readucă Basarabia în frontierele româneşti”.

(Prof. Iulian Constantiniu)

Pe 27 martie recent la Bucureşti la Palatul Parlamentului a avut loc o frumoasă sărbătoare unionistă – serbarea a 99 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.  În această yi însorită la direct și la figurat Bucureștiul s-a transformat într-o Mecă a tuturor unioniştilor. Să considerăm că a fost dat startul ReUnirii. Această zi a fost precedată de ample manifestări prounioniste în întreaga Ţară: la Chişinău Marşul Tricolorului a finalizat cu desfăşurarea unui mare tricolor în Piaţa Marii Adunări Naţionale, o parte din care a fost adusă la Bucureşti, pe fundalul căruia a fost realizată în incinta Palatului Parlamentului fotografia de mai sus. În numeroase judeţe, localităţi din Ţară, în zilele precedente, de asemenea, au avut loc frumoase manifestări frăţeşti. De ex. la Cluj Napoca, închiderea Salonului Internaţional de Inventică PRO INVENT 2017 (24.03.2017), a precedat cu o frumoasă serbare a 99 de ani de la Unirea Basarabiei organizată de echipa de cercetărori şi inventatori de la Universitatea Tehnică a Moldovei. Pe 25 martie Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, cu concursul Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina“ şi Asociaţiei Refugiaţilor din Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa a organizat conferinţa culturală „99 de ani de la Unirea Basarabiei cu România”. La Soveja, locul unde a fost culeasă cea mai frumoasă variantă a Baladei Mioriţei de către basarabeanul Aleco Ruso, filiala Asociaţiei Pro Basarabia şi Bucovina cu o frumoasă denumire „Basarabia – pământ românesc” condusă de inimosul profesor, savant şi patriot Constanin Macarie, a organizat în ziua de duminică o frumoasă o adevărată serbare a acestui eveniment. La multe universităţi studenţii basarabeni şi bucovineni au organizat serbarea evenimentului. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi s-a desfăşurat o masă rotundă, organizată de Liga Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni din Galaţi. În acea zi mai multe festivităţi cu genericul ReUnirii au avut loc atât în incinta Palatului Parlamentului cât şi în afara lui: De ex. în sectorul 1 (primar D. Tudorache) a avut loc festivalul „Cântăm cu Basarabia”. Doar astfel de manifestaţii de suflet pot topi gheața încă existentă între cele două maluri ale Prutului.

Au mai rămas 363 de zile până va fi lichidată o nedreptate istorică. S-au reunit cele două Germanii pe continentul european. S-au reunit cele două Vietnamuri pe continentul asiatic. Nu pierd speranţa spre ReUnire coreenii (în acest sens în Coreea de Sud există un minister al Reîntregirii. De ce nu ar exista şi în guvernul României?).  A venit momentul ReUnirii „celor două state româneşti”.

Neghiobia Pactului Stalin-Hitler a fost demonstrată pe plan internaţional, fiind considerat nul şi neadevenit sub aspect juridic, politic dar şi moral. Nule şi neadevenite sunt şi consecinţele lui. Basarabia este una din aceste consecinţe. Faptul că Rusia cu veşnicele ei înterese geopolitice şi unele lichele naţionale nu doresc acest lucru nu trebuie să ne oprească din acest proces natural. Asta e veşnica duplicitate rusească. La momentul oportun ei ea şi-a adunat teritoriile naţionale, lățindu-se mult, mult prea mult, peste vecinii săi (şi astăzi Rusia nu are vecini ci potenţiale teritorii de a fi ocupate: de la Georgia a rupt două aşchii; de la Ucraina – Crimeea şi e pe cale să rupă şi Donbasul; de la Republica Moldova – Transnistria; revendică teritorii de la Kazahstan, Estonia, Lituania).

Ei bine, să revenim la frumoasa zi de 27 martie. A fost o primă serbare a acestei importante zile pentru Basarabia de către întreaga Ţară după decretarea acestei zile drept Zi Naţională. Organizată de Asociaţia Culturală Pro Basarabia și Bucovina, președinte Marian Clenciu, deputatul Constantin Codreanu, președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor ţării ș.a. Au fost prezenţi preşedinţi ai celor mai active filiale ale Asociației Pro Basarabia şi Bucovina, primari de judeţe şi comune, care pe parcursul anilor au realizat   largi activităţi de apropiere a celor două maluri de Prut, oaspeţi din Basarabia şi Bucovina. Spre deosebire de alte evenimente similare precedente în luările de cuvânt au predominat îndemnuri mai mult spre realizarea acestei ReUniri şi mai puţine declaraţii frumoase dar sterile. „Din postura de parlamentar, dar și de președinte de comisie, alături de colegii mei vom insista ca acest proiect să fie reluat. Atunci când vorbim despre ReUnire, ar fi bine să avem și un Minister al Reîntregirii după modelul celui care a existat în Germania. Acest minister trebuie să se ocupe de problematica respectivă, pentru că R. Moldova nu este un stat oarecare, nu este un stat vecin, ci al doilea stat românesc. Este important să spunem că Unirea nu se va întâmpla mâine, Unirea nu este un eveniment, ci un proces. Inclusiv procesul de redobândire a cetățeniei române aduce tot mai aproape ReUnirea”, a punctat parlamentarul român basarabean Constantin Codreanu, președintele al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor ţării.

Desigur, sunt realist că ReUnirea ar putea fi un proces de lungă durată, dar trebuie să fim pregătiţi şi pentru surprize care au avut loc în istoria zbuciumată a acestui colţ de Ţară. Mica Unire de la 1859, nedorită, de marile imperii vecine rus, turc şi austroungar, totuşi a avut loc după înfrângerea Rusiei în războiul din Crimeea din 1856. Dar şi Marea Unire de la 1918 părea imposibilă cu un an înainte. De aceea trebui făcuţi paşi concreţi în diferite domenii în această direcţie.

Trebuie să luăm lecţii de la istorie. Unirea celor două principate româneşti, Moldova şi Muntenia, la 1859 a fost precedată de unificarea vamelor. Trebuie să menţionăm că anul trecut procesul de unificare a vamelor a demarat cu crearea unui punct unic de control vamal la Cahul – Oancea, proces care urmează să continue şi la alte puncte vamale, existente între cele „două state româneşti” (de altfel ruşinoasă realitate între fraţi).

Există multiple alte domenii în care ReUnirea poate fi făcută deja. Deja au demarat consultaţiile dintre cele două guverne de conectare a Republicii Moldova la reţelele electrice româneşti. Actualmente Republica Moldova cumpără energie electrică (care se va mai scumpi) din Transnistria prin compania rusească ITERA, controlată de V. Plahotniuc.

Frumosul şi extraordinar de necesarul proiect „Gazoductul Iaşi-Chişinău”, care ar deveni o alternativă gazului rusesc, s-a împotmolit la Ungheni. A rămas să fie depus un mic efort pentru a aduce gazul românesc la Chişinău. Mult discutata problemă a tronsonului de cale ferată Ungheni – Chişinău (apr. 100 de km!) rămâne nerezolvată. Această problemă, care generează mari probleme economice şi disconfort pasagerilor, poate fi rezolvată relativ rapid şi ieftin.

În domeniul culturii, educaţiei şi cercetării de ani buni se întreprind paşi concreţi pentru integrarea lor. Actualmente integrarea sistemului educaţiei din Republica Moldova cu cel din România a devenit o necesitate acută. Existenţa în Republica Moldova doar câte o universitate în diverse domenii (o Universitate Tehnică, o universitate de Medicină, o Universitate Agrară) pe fundalul reducerii numărului potenţialilor studenţi din cauza problemelor demografice şi plecării elevilor la studii în România, va conduce la moartea lor înceată. Un exemplu frumos în acest sens este participarea permanenta (pe parcursul ultimilor 15 ani!) a unicei catedre de Bazele Proiectării Maşinilor din Moldova de la Universitatea tehnică a Moldovei la Seminarul Naţional de Organe de Maşini din România, două ediţii ale căruia au fost organizate la Chişinău. Poate ar fi un bun exemplu Unirea celor două Consiliii ale rectorilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Pot fi găsite multiple alte domenii în care poate fi făcută această ReUunire.

Valeriu Dulgheru