Harry Ross: Maxime și cugetări
Venim din vremuri milenare. Cu tomuri de istorie în spinare.
x
Vorbele rumegate cu migală au coloană vertebrală.
x
E o certă încântare când școala vieții îți acordă o notă mare la purtare.
x
Mușchii cer mișcare, creierul,
comunicare.
x
Ascultă nepoate, un singur fir de păr știe mai multe decât știm noi din toate.
x
Minte femeia care spune: Sire, eu nu pot trăi fără iubire.
x
Cu milioane de ani în urmă, într-o noapte de vis, s-a ivit pe lume fructul interzis.
x
Neplăcută, dar reală, bătrânețea cere mereu o reparație capitală.
x
Și în cea mai dulce iubire e nevoie de câte o lungă despărțire.
x
Când nervii lui se ciocnesc de nervii ei, e foc și pară plus scântei.
x
Suntem urmașii unui neam ales. Ce-i aici de neînțeles?
x
Și absurdul are limite, ce-i drept cam nefinite.
x
Sub o pojghiță de adevăr, e o lume de minciună, în care înotăm cu o reală voie bună.
x
Ne datorăm nouă înșine mai mult, decît alții ne datorează nouă.
x
Prostimea are mai mulți aliați decât cei deșdepți.
x
Irealitatea are multă fantezie și un pic de pozie.
x
Styxul nu ne desparte, ci ne unește cu lumea de apoi.
x
Societatea este calul troian prin care am pătruns într-o lume plină de vicii și mistere.
x
Cu Crimeea , rușii au făcut un semi-troc. Au luat totul și nimic n-au dat în loc.
x
La vederea banilor, și legile de fier se înmoaie.
x
Statul nu e o vacă de muls, ci un bou care trage după sine o lume dornică de viață ușoară.
x
Nu da prostului minte că cine știe ce mai pretinde.
x
Dușmanul tuturor nu este omul ci fantasmagoriile lui.
x
Nave spațiale l-au căutat pe Domnul în ale cerului izvoare dar s-au întors cu mâinile goale.
x
Ideile geniale urcă în piscuri, nu vin la vale.
x
Prin definiție, omul are și defecte, nimeni nu le iubește nici măcar pe cele selecte.
Harry Ross
Israel
16.02.2017
